Vreau sa pacalesc timpul si sa ramana acum. Acum cand picioarele mele nu mai sunt atat de reci. Acum cand aflu ca si nasul meu este rece.
Vreau sa raman prinsa in clipa de acum cand miscarile imi trezesc toate simturile si-mi dezamortesc fiinta fortandu-ma sa fiu prezenta si constienta ca acum este certitudinea suprema a faptului ca sunt.
Vreau sa raman acum. Libera si fericita. Cu urme de rost care imi trezesc un placut sentiment de teama.
Supergirl
marți, 29 decembrie 2009
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Ninge
Ninge si e frig, dar dincolo de asta e cald, e caldura emanata de emotiile traite si de cele deocamdata imaginate.
Ninge cu fulgi de emotie ce se topesc de dorul regasirii.
Ninge cu sperante.
Ninge cu fulgi de emotie ce se topesc de dorul regasirii.
Ninge cu sperante.
joi, 17 decembrie 2009
Culeg vise pline de zapada
"Culeg vise, primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duci la gunoi
Culeg vise, le iau cu drag si
Te rog sa nu mi le mai ceri inapoi
Astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic
Culeg vise
Despre lumea ce-o pictai demult
Dar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Culeg vise
Despre dragostea pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeam ca se pot implini
Astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic"
Zilele astea sunt plina de vise, ale mele, ale altcuiva. Si peste toate visele se asterne zapada alba care se vrea stinsa cu vin rosu fiert imbatat de aburii inconstienti ai prezentului in care se pierd simturile unei realitati normale. Doua rasuflari pierdute in fiorii clipei, alergand printre atingeri, speriate de noul reunirii, se ascund in acelasi vin rosu care aprinde zapada.
E liniste. O liniste usor tulburata de rascoala amintirilor de acum sase vremuri si de mirajul celor care se nasc in fiecare clipa de prezent.
Respir usurata sub certitudinea fiecarui gand, fiecarui cuvant care se indreapta spre mine si vin in intampinarea faptelor ce vor asterne in curand zapada.
Am sa revin in bucuria momentului prezent ori de cate ori am sa simt nevoia de a evada in prezentul din adancul fiintei mele. Pentru ca tot ce simt acum are legatura doar cu ceea ce eu sunt cu adevarat, nu cu ceea ce eu par a fi in fiecare zi.
Miroase a zapada, a moment si a firesc.
Mmmmmmmmm!Sunt fericita!
Supergirl
marți, 15 decembrie 2009
Speciala
pentru ca sunt aici. acum.
pentru mine.
pentru ca vreau. pentru ca simt.
pentru ca trebuie. pentru ceea ce trebuie sa fie.
Supergirl
pentru mine.
pentru ca vreau. pentru ca simt.
pentru ca trebuie. pentru ceea ce trebuie sa fie.
Supergirl
miercuri, 9 decembrie 2009
Cand trecutul imi bate la usa cu M mare...
...si eu am in continuare picioarele reci.
Mi-am imaginat de atatea ori ca voi reintalni trecutul. Si intr-un fel anume am stiut tot timpul ca se va intampla. Nu m-am gandit niciodata ca asta s-ar putea intampla intr-un prezent atat de lucid incat eu sa fiu tot nepregatita in a infrunta "fantomele" din trecut. Si nici nu m-am gandit vreo clipa ca trecutul ma va gasi pe mine. Mi-am imaginat mereu ca eu am sa fiu cea care gaseste si asta m-ar fi facut mai pregatita.
Si daca toate au un scop si nimic nu e intamplator...
Nu vreau sa termin fraza asta.
Vreau sa ma pierd din nou in trecut, sa ma intorc, sa fiu din nou acolo... eu cea de atunci, dar si eu cea de acum. Nu vreau sa schimb nimic. Pentru ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie. Vreau contextul de atunci, cu mine de acum. Pentru ca stiu ca acum as valorifica altfel timpul, momentele, trairile, cuvintele, privirile, atingerile. Doar retraire. Pentru ca a fost frumos si bine si nici nu mi-am dat seama atunci.
Ce simt? Simt o urma de furie. Amestecata cu un intens "in sfarsit!". Cu urme de liniste, resemnare si un gram de regret. Simt parfum de ispita care ma indeamna sa visez momente.
Imi vin in minte o multime de "de ce?"-uri. Si acelasi raspuns care a inceput sa-mi sune ca o placa zgariata: pentru ca asa trebuie sa fie.
Amintirile sunt ceva minunat. Si ma bucur cand ma surprind amintiri despre lucruri frumoase si oameni speciali. E aceeasi senzatie pe care o am atunci cand desfac un cadou frumos impachetat. De fiecare data banuiesc cam ce ar putea sa fie inauntru, dar sunt mereu surprinsa placut descoperind ca, chiar daca inauntru e exact ce ma asteptam sa fie, tot mai exista o senzatie de neasteptat, iar sentimentul de bucurie se transforma brusc in fericire.
Am tot vorbit de incheiat capitole. Se tot spune ca trebuie sa inchei capitole, ca sa pot merge mai departe, fara sa raman agatata in lucruri sau trairi care nu mai au nimic de-a face cu mine, cea de acum. De parca a incheia capitole inseamna doar a pune un punct la un final de fraza. In fine... filosofia este uneori doar atat... filosofie. In realitate... nu cred ca mi-am dorit vreodata sa inchei capitolul. Tocmai de aceea ma trezeam din cand in cand cautand trecutul si tocmai de aceea m-am agatat de acel "trebuie sa gasesc" si mai mult decat atat, am stiut tot timpul ca la un moment dat se va intampla.
Nu. Nu prefer cautarea. Imi place regasirea. E perfecta. Este inca un lucru minunat care mi s-a intamplat si care imi aminteste inca o data care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru mine.
Supergirl
Mi-am imaginat de atatea ori ca voi reintalni trecutul. Si intr-un fel anume am stiut tot timpul ca se va intampla. Nu m-am gandit niciodata ca asta s-ar putea intampla intr-un prezent atat de lucid incat eu sa fiu tot nepregatita in a infrunta "fantomele" din trecut. Si nici nu m-am gandit vreo clipa ca trecutul ma va gasi pe mine. Mi-am imaginat mereu ca eu am sa fiu cea care gaseste si asta m-ar fi facut mai pregatita.
Si daca toate au un scop si nimic nu e intamplator...
Nu vreau sa termin fraza asta.
Vreau sa ma pierd din nou in trecut, sa ma intorc, sa fiu din nou acolo... eu cea de atunci, dar si eu cea de acum. Nu vreau sa schimb nimic. Pentru ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie. Vreau contextul de atunci, cu mine de acum. Pentru ca stiu ca acum as valorifica altfel timpul, momentele, trairile, cuvintele, privirile, atingerile. Doar retraire. Pentru ca a fost frumos si bine si nici nu mi-am dat seama atunci.
Ce simt? Simt o urma de furie. Amestecata cu un intens "in sfarsit!". Cu urme de liniste, resemnare si un gram de regret. Simt parfum de ispita care ma indeamna sa visez momente.
Imi vin in minte o multime de "de ce?"-uri. Si acelasi raspuns care a inceput sa-mi sune ca o placa zgariata: pentru ca asa trebuie sa fie.
Amintirile sunt ceva minunat. Si ma bucur cand ma surprind amintiri despre lucruri frumoase si oameni speciali. E aceeasi senzatie pe care o am atunci cand desfac un cadou frumos impachetat. De fiecare data banuiesc cam ce ar putea sa fie inauntru, dar sunt mereu surprinsa placut descoperind ca, chiar daca inauntru e exact ce ma asteptam sa fie, tot mai exista o senzatie de neasteptat, iar sentimentul de bucurie se transforma brusc in fericire.
Am tot vorbit de incheiat capitole. Se tot spune ca trebuie sa inchei capitole, ca sa pot merge mai departe, fara sa raman agatata in lucruri sau trairi care nu mai au nimic de-a face cu mine, cea de acum. De parca a incheia capitole inseamna doar a pune un punct la un final de fraza. In fine... filosofia este uneori doar atat... filosofie. In realitate... nu cred ca mi-am dorit vreodata sa inchei capitolul. Tocmai de aceea ma trezeam din cand in cand cautand trecutul si tocmai de aceea m-am agatat de acel "trebuie sa gasesc" si mai mult decat atat, am stiut tot timpul ca la un moment dat se va intampla.
Nu. Nu prefer cautarea. Imi place regasirea. E perfecta. Este inca un lucru minunat care mi s-a intamplat si care imi aminteste inca o data care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru mine.
Supergirl
duminică, 22 noiembrie 2009
Spatiu...
prea mult spatiu.
rostless.
prea mult spatiu. prea mult aer in jurul meu. cat pentru... mai mult decat imi trebuie mie.
am sa-mi strang bratele intr-o zi si n-am sa mai simt spatiu.
si-atunci... rostness.
Supergirl
rostless.
prea mult spatiu. prea mult aer in jurul meu. cat pentru... mai mult decat imi trebuie mie.
am sa-mi strang bratele intr-o zi si n-am sa mai simt spatiu.
si-atunci... rostness.
Supergirl
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Da
In fiecare seara astept... sa treaca inca o zi in care din nou nu am stiut sa gasesc momentul magic... si sa pasesc spre noua zi sperand ca astazi, chiar astazi, de data asta astazi... nu am sa mai ratez momentul magic.
In fiecare duminica astept... sa pasesc spre o noua saptamana in care voi regasi liniste, lumina, bucurie... iubire.
Da. Am nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer. Si... Da. Am nevoie de ceva mai mult decat doar sa fie. Am nevoie de ceva care sa existe cu mine, in mine, prin mine, mereu... clipa de clipa.
Da. Am nevoie de ceva care sa-mi dea senzatia... sau iluzia... a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine. Si... Da. Acel ceva sa nu fiu eu. Ci sa fii "tu". Pentru ca "tu" esti singurul lucru care-mi lipseste si fara de care eu nu pot fi eu.
Da. Vreau sa ma exprim altfel, in alt fel. Si stiu si felul doar ca... doar ca... Da... am nevoie "de tine".
Supergirl
In fiecare duminica astept... sa pasesc spre o noua saptamana in care voi regasi liniste, lumina, bucurie... iubire.
Da. Am nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer. Si... Da. Am nevoie de ceva mai mult decat doar sa fie. Am nevoie de ceva care sa existe cu mine, in mine, prin mine, mereu... clipa de clipa.
Da. Am nevoie de ceva care sa-mi dea senzatia... sau iluzia... a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine. Si... Da. Acel ceva sa nu fiu eu. Ci sa fii "tu". Pentru ca "tu" esti singurul lucru care-mi lipseste si fara de care eu nu pot fi eu.
Da. Vreau sa ma exprim altfel, in alt fel. Si stiu si felul doar ca... doar ca... Da... am nevoie "de tine".
Supergirl
marți, 10 noiembrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
yes way, my way
Sunt aici. Pe drum. Cu toate in intampinarea mea, asteptandu-ma, gasindu-le uneori fara sa caut. Ma simt ca si cand nu eu as fi cea care merge pe drum, ci drumul aluneca sub picioarele mele, iar peisajele trec pe langa mine, nu eu trec dintr-unul in altul. Pentru ca, chiar daca toate sunt altfel azi decat erau ieri, eu sunt la fel, eu sunt aceeasi.
Am simtit mai devreme ca parca as avea nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, ceva care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer care doar sa fie. Ca sa imi dea senzatia… sau iluzia… a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine.
Cand am terminat de scris primul paragraf am realizat ca am acel ceva cu mine, in mine, in fiecare zi. Acel ceva sunt eu. De altceva mai sigur de atat nici nu am nevoie.
Imi doresc acum sa renunt la cuvintele de aici in care refulez atunci cand am curaj. As vrea sa ma exprim altfel, in alt fel. Stiu si felul doar ca…
Supergirl
Am simtit mai devreme ca parca as avea nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, ceva care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer care doar sa fie. Ca sa imi dea senzatia… sau iluzia… a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine.
Cand am terminat de scris primul paragraf am realizat ca am acel ceva cu mine, in mine, in fiecare zi. Acel ceva sunt eu. De altceva mai sigur de atat nici nu am nevoie.
Imi doresc acum sa renunt la cuvintele de aici in care refulez atunci cand am curaj. As vrea sa ma exprim altfel, in alt fel. Stiu si felul doar ca…
Supergirl
luni, 12 octombrie 2009
Hmmmm reloaded
Lipsa totala de convingere. Care, pe langa vremea de afara, ma umple de lehamite. Traiesc in fiecare zi tot felul de experiente, chiar daca se rezuma la doar cateva minute, cunosc tot felul de oameni si... imi revine senzatia aia ca nu mai inteleg nimic. Si e ok.
Ma si incearca o raceala. Exact ce imi lipsea. Ca sa privesc partea buna a lucrurilor... m-as putea trata cu o aspirina saracului.
Cica un om care sufera o pierdere si sufera o durere trece prin cinci etape:
1. neaga
2. e furios
3. roaga, implora
4. intra in depresie
5. accepta
Ma tot intreb pe unde ma aflu.
Supergirl
Ma si incearca o raceala. Exact ce imi lipsea. Ca sa privesc partea buna a lucrurilor... m-as putea trata cu o aspirina saracului.
Cica un om care sufera o pierdere si sufera o durere trece prin cinci etape:
1. neaga
2. e furios
3. roaga, implora
4. intra in depresie
5. accepta
Ma tot intreb pe unde ma aflu.
Supergirl
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Aproape toamna
Miroase a toamna in tot orasul. Incep sa se adune frunzele, sa-si coloreze venele si sa prinda aripi. Am gonit prin inceput de toamna, pe un drum deschis de frunze galbene si o jumatate de luna. Iubesc toamna. E sublima.
Ma bucur ca vara a ramas in urma. Sunt bucuroasa ca vine vremea care-mi place, vin ploi care vor curata tot. Va mirosi a umed, a frunze ratacite si a frig.
Astept cu atata drag toamna asta si visez la ea de ceva timp. Mi-e pur si simplu dor de frig si de balti pe trotuare.
Iubesc orasul asta. E minunat.
Am petrecut o seara minunata, eu cu mine.
Supergirl
Ma bucur ca vara a ramas in urma. Sunt bucuroasa ca vine vremea care-mi place, vin ploi care vor curata tot. Va mirosi a umed, a frunze ratacite si a frig.
Astept cu atata drag toamna asta si visez la ea de ceva timp. Mi-e pur si simplu dor de frig si de balti pe trotuare.
Iubesc orasul asta. E minunat.
Am petrecut o seara minunata, eu cu mine.
Supergirl
miercuri, 7 octombrie 2009
Naspa
E o saptamana tare naspa. A trebuit sa fac ceva urat. Si nici n-am procedat cel mai bine. Doare.
Maine am sa fac o surpriza. Ador surprizele si imi place sa le fac. Vreau sa vad bucurie si zambet in toata saptamana asta naspa.
Si in tot naspa de saptamana asta, se intampla sa existe ceva care sa imi dea ceva liniste, ceva care ma face sa zambesc. Vreau sa mai dureze. Meme.
Ma gandesc in fiecare seara ca ma apropii de treizeci. De treizeci. De ani. Mai e atat de putin. Mai putin de doua luni. E naspa. Viata mea de acum nu arata nici pe departe asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani. Cred ca asta doare cel mai tare. E adevarat. Nici eu nu sunt acum asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani ca voi fi. Si asta e minunat.
Nici nu-mi vine sa indraznesc macar sa imi imaginez cum va arata viata mea atunci cand voi implini patruzeci de ani. Trebuie sa ma intorc la vorbele mele: nu ma ajuta cu nimic sa cred ca va fi rau sau ca voi avea mai putin decat imi doresc sa am.
Oricum. E naspa. "Life is a bitch and then you die."
Supergirl
Maine am sa fac o surpriza. Ador surprizele si imi place sa le fac. Vreau sa vad bucurie si zambet in toata saptamana asta naspa.
Si in tot naspa de saptamana asta, se intampla sa existe ceva care sa imi dea ceva liniste, ceva care ma face sa zambesc. Vreau sa mai dureze. Meme.
Ma gandesc in fiecare seara ca ma apropii de treizeci. De treizeci. De ani. Mai e atat de putin. Mai putin de doua luni. E naspa. Viata mea de acum nu arata nici pe departe asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani. Cred ca asta doare cel mai tare. E adevarat. Nici eu nu sunt acum asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani ca voi fi. Si asta e minunat.
Nici nu-mi vine sa indraznesc macar sa imi imaginez cum va arata viata mea atunci cand voi implini patruzeci de ani. Trebuie sa ma intorc la vorbele mele: nu ma ajuta cu nimic sa cred ca va fi rau sau ca voi avea mai putin decat imi doresc sa am.
Oricum. E naspa. "Life is a bitch and then you die."
Supergirl
duminică, 4 octombrie 2009
Mai singura...
...de atat nu cred ca se poate. Si sper sa nu ma insel. Sper ca am atins cel mai inalt prag al singuratatii mele.
Sunt atat de singura incat am senzatia ca zgomotul pe care il fac tastele acum incearca sa ma consoleze.
Pe langa faptul ca sunt singura, mai e si liniste. Niciun zbucium, nicio drama, nimic... nimic care sa imi distraga atentia de la singuratate.
Sunt singura si atat. Trist. Foarte trist. Al naibii de trist.
Si culmea. Asa m-am obisnuit cu singuratatea asta incat mi se face efectiv teama gandindu-ma ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fiu singura. E ciudat cum singuratatea iti poate crea iluzia unei stari de o perfecta siguranta. Ceva bun trebuia sa gasesc si in a fi singura.
In fine. M-am cam saturat. De mine asa, astfel... fara rost, a nimanui. Intr-o continua asteptare si/sau negasire.
Inca... Supergirl
Sunt atat de singura incat am senzatia ca zgomotul pe care il fac tastele acum incearca sa ma consoleze.
Pe langa faptul ca sunt singura, mai e si liniste. Niciun zbucium, nicio drama, nimic... nimic care sa imi distraga atentia de la singuratate.
Sunt singura si atat. Trist. Foarte trist. Al naibii de trist.
Si culmea. Asa m-am obisnuit cu singuratatea asta incat mi se face efectiv teama gandindu-ma ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fiu singura. E ciudat cum singuratatea iti poate crea iluzia unei stari de o perfecta siguranta. Ceva bun trebuia sa gasesc si in a fi singura.
In fine. M-am cam saturat. De mine asa, astfel... fara rost, a nimanui. Intr-o continua asteptare si/sau negasire.
Inca... Supergirl
luni, 21 septembrie 2009
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Trebuie. Vreau.
Trebuie sa schimb lucruri. Trebuie sa fiu altfel. Sa nu ma las, sa continui, sa merg mai departe. Trebuie sa ajung Acolo.
Trebuie sa imi continui Calatoria. Trebuie sa iau de pe drum cele mai bune lucruri pentru mine. Trebuie sa las in urma tot ce e de lasat in urma.
Vreau sa ajung Acolo. Vreau sa fiu asa cum visez sa fiu.
Si am sa fiu. Am sa fiu Acolo si am sa fiu Asa cum visez sa fiu.
Si am sa-mi traiesc Visul.
Nici nu imi imaginam de unde o sa imi vina motivatia si sprijinul. De la... practic, un strain. Culorile lui. Multumesc, A.
Trebuie sa merg mai departe si sa imi gasesc adevarata Cale.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
Trebuie sa imi continui Calatoria. Trebuie sa iau de pe drum cele mai bune lucruri pentru mine. Trebuie sa las in urma tot ce e de lasat in urma.
Vreau sa ajung Acolo. Vreau sa fiu asa cum visez sa fiu.
Si am sa fiu. Am sa fiu Acolo si am sa fiu Asa cum visez sa fiu.
Si am sa-mi traiesc Visul.
Nici nu imi imaginam de unde o sa imi vina motivatia si sprijinul. De la... practic, un strain. Culorile lui. Multumesc, A.
Trebuie sa merg mai departe si sa imi gasesc adevarata Cale.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
joi, 17 septembrie 2009
Vid. Pustiu.
Nu mai pot scrie. Nu-mi mai vine nimic din ce imi venea. Parca s-a terminat. Parca m-am terminat.
Inca adun din furia aia care ma macina acum ceva vreme. E ca un ghem care se face din ce in ce mai mare. Si vreau sa dispara.
Inca sunt in faza cu "the blower's daughter". E unicul lucru care ma mai face sa simt ceva emotie. Si o sa se termine si asta.
Si na... ca am putut scrie ceva.
Nu mai pot scrie. Nu-mi mai vine nimic din ce imi venea. Parca s-a terminat. Parca m-am terminat.
Inca adun din furia aia care ma macina acum ceva vreme. E ca un ghem care se face din ce in ce mai mare. Si vreau sa dispara.
Inca sunt in faza cu "the blower's daughter". E unicul lucru care ma mai face sa simt ceva emotie. Si o sa se termine si asta.
Si na... ca am putut scrie ceva.
marți, 8 septembrie 2009
Sunt furioasa si vreau sa tip!!!
Stau ascunsa in mine de zile intregi. Mi-e teama sa ies la suprafata. Am senzatia stupida ca pierd... ca ma pierd.
Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Ma uit la albastrul biroului meu, la Misona, la telefonul meu care clipeste pentru ca am un apel ratat... si parca ma uit la ceva ce, de fapt, nu exista.
Probabil ca sunt doar eu.
Si probabil ca senzatia asta ca ma invart incontinuu intr-o bucla nedefinita nu e altceva decat... o senzatie.
In fine. Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Supergirl
Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Ma uit la albastrul biroului meu, la Misona, la telefonul meu care clipeste pentru ca am un apel ratat... si parca ma uit la ceva ce, de fapt, nu exista.
Probabil ca sunt doar eu.
Si probabil ca senzatia asta ca ma invart incontinuu intr-o bucla nedefinita nu e altceva decat... o senzatie.
In fine. Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Supergirl
joi, 3 septembrie 2009
Momentul magic
Am iesit cu prietenele mele dragi in seara asta. Am ras din nou, ca de fiecare data. Si-am fost si serioase pentru ca una dintre ele urmeaza sa-si schimbe viata radical si e posibil sa nu ne mai vedem frecvent, in formula asta de all the single ladies. E minunat sa ai prietene ca ale mele. Ele reusesc sa ma scoata mereu dintr-ale mele si sa ma faca sa zambesc... la maxim.
Misona a amintit la un moment dat de momentul magic al lui Paulo Coelho care spune ca in fiecare zi iti este data cel putin o clipa care iti poate schimba radical viata, care te poate schimba, care te poate face fericit. Este momentul pe care aproape cu totii il ratam.
Incerc sa ma gandesc care ar fi putut fi momentul meu magic de astazi. Si sa mor daca imi dau seama. Cum sa fac sa recunosc momentul magic? Cum sa fac sa nu-l ratez si maine?
Este adevarat ca in ultima perioada am fost distrasa, neatenta la ce se mai intampla in jurul meu. M-am inchis oarecum in lumea mea si am si tras putin obloanele.
Nu vreau sa mai ratez momentul magic. Cum sa fac?
Cineva mi-a spus astazi ca dragostea e ca un fluture... daca il alergi... zboara. Daca te linistesti... vine si ti se aseaza pe mana. Si are atata sens. Poate la fel e si cu momentul magic.
Liniste. Mi-e dor de liniste. Mi-e dor de toate linistile din lume. Vreau sa ma uit in mine si sa simt din nou liniste, calm, senzatia aia libera in care stiu ca totul va fi bine indiferent ce se intampla dincolo de hotarele fiintei mele. Vreau sa simt din nou teama aia efemera cand peste tot calmul asta neclintit adie numai o pala de neliniste pentru ca parca... e prea liniste.
Am sa fiu mai atenta maine, mai deschisa. Vreau sa nu mai ratez momentul magic. Vreau sa invat sa primesc minuni.
Din Paulo Coelho:
"Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
In fiecare zi Dumnezeu ne da -o data cu soarele- o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista - un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvantare - dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii - totul este insa trecator si nu lasa urme. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.
Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma - pentru ca intotdeauna privim in urma - isi va auzi inima spunandu-i: "Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai irosit viata."
Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."
Supergirl
Misona a amintit la un moment dat de momentul magic al lui Paulo Coelho care spune ca in fiecare zi iti este data cel putin o clipa care iti poate schimba radical viata, care te poate schimba, care te poate face fericit. Este momentul pe care aproape cu totii il ratam.
Incerc sa ma gandesc care ar fi putut fi momentul meu magic de astazi. Si sa mor daca imi dau seama. Cum sa fac sa recunosc momentul magic? Cum sa fac sa nu-l ratez si maine?
Este adevarat ca in ultima perioada am fost distrasa, neatenta la ce se mai intampla in jurul meu. M-am inchis oarecum in lumea mea si am si tras putin obloanele.
Nu vreau sa mai ratez momentul magic. Cum sa fac?
Cineva mi-a spus astazi ca dragostea e ca un fluture... daca il alergi... zboara. Daca te linistesti... vine si ti se aseaza pe mana. Si are atata sens. Poate la fel e si cu momentul magic.
Liniste. Mi-e dor de liniste. Mi-e dor de toate linistile din lume. Vreau sa ma uit in mine si sa simt din nou liniste, calm, senzatia aia libera in care stiu ca totul va fi bine indiferent ce se intampla dincolo de hotarele fiintei mele. Vreau sa simt din nou teama aia efemera cand peste tot calmul asta neclintit adie numai o pala de neliniste pentru ca parca... e prea liniste.
Am sa fiu mai atenta maine, mai deschisa. Vreau sa nu mai ratez momentul magic. Vreau sa invat sa primesc minuni.
Din Paulo Coelho:
"Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
In fiecare zi Dumnezeu ne da -o data cu soarele- o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista - un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvantare - dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii - totul este insa trecator si nu lasa urme. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.
Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma - pentru ca intotdeauna privim in urma - isi va auzi inima spunandu-i: "Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai irosit viata."
Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."
Supergirl
duminică, 30 august 2009
Keep walking
I have to smile and I have to keep walking... even if I don't know where to...
Maybe you are right... we should not consider our soul and just listen to our mind. After all... who needs to feel, when thinking is enough?!
It just wasn't meant to be.
It's so easy to think like this.
I almost feel nothing.
Supergirl
PS: Me neither. Till I'll find somebody new.
Maybe you are right... we should not consider our soul and just listen to our mind. After all... who needs to feel, when thinking is enough?!
It just wasn't meant to be.
It's so easy to think like this.
I almost feel nothing.
Supergirl
PS: Me neither. Till I'll find somebody new.
miercuri, 26 august 2009
Ploaia mea
Merg. Prin viata... asa. Catedata hai hui, cateodata cu tinta precisa. Sunt. Traversez drumuri, carari... care la dreapta, care la stanga, poduri, mai dau si de-o fundatura si tre sa ma intorc, cobor, urc, alerg, ma opresc. Exist si merg asa pe trotuarele din lumea mea.
Hmmm... parc-am simtit ceva pe nas. Oare incepe sa ploua?! Noo... e senin, enervant de senin. M-am mai si oprit din drum sa ma uit in sus. Cat as vrea sa ploua!! Am citit eu undeva ca daca iti doresti ceva din tot sufletul, cu siguranta se indeplineste. Si in alt undeva am citit "ai grija ce-ti doresti ca poate se indeplineste!". Si totusi... ce-i cu pata asta de pe bluza mea? Ce-i cu stropul asta de pe tampla mea? Hmmm... prinsa in ganduri si in pasi nici n-am observat ca picura. Picura cu stropi mari, rari dar siguri de rain.
M-a izbit unul drept in obraz. Sunt convinsa ca mi-a lasat o urma infima de roseata pentru ca raceala lui aproape ca m-a fript. Alt strop se atinge de mine. Si altul si altul. Instinctiv incerc sa ma strecor printre ei, ma feresc si zoresc pasul dar... stai! Mie imi place ploaia. Eu iubesc ploaia. Eu vreau sa ploua. Unde tot fug?! Nu la ploaie visez de-atata vreme?
Dar ploaia asta parca nu-i ca toate ploile. Ar fi bine sa merg incet si sa fiu atenta sa nu ratez niciun strop. Imi place, ma bucura, incepe sa ma curete, incepe sa ma faca sa vreau. Incep sa imi treaca prin minte fulgere, tunete, vijelie de ploaie. In toata seninatatea de mai devreme zaresc nori negri fulgerand nervosi in orizont. Acolo se afla ploaia mea adevarata. Ploaia mea. Ploaia la care visez. Ploaia mea.
Spre intr-acolo vreau sa ma indrept. Fara umbrela. Ca sa pot simti toti stropii din lume, fie ei grei sau usori, calzi sau reci, roz sau blue. Trebuie sa simt toti stropii din lume.
Ma aflu pe drumul spre ploaia mea cu stropi firesti.
Supergirl
Hmmm... parc-am simtit ceva pe nas. Oare incepe sa ploua?! Noo... e senin, enervant de senin. M-am mai si oprit din drum sa ma uit in sus. Cat as vrea sa ploua!! Am citit eu undeva ca daca iti doresti ceva din tot sufletul, cu siguranta se indeplineste. Si in alt undeva am citit "ai grija ce-ti doresti ca poate se indeplineste!". Si totusi... ce-i cu pata asta de pe bluza mea? Ce-i cu stropul asta de pe tampla mea? Hmmm... prinsa in ganduri si in pasi nici n-am observat ca picura. Picura cu stropi mari, rari dar siguri de rain.
M-a izbit unul drept in obraz. Sunt convinsa ca mi-a lasat o urma infima de roseata pentru ca raceala lui aproape ca m-a fript. Alt strop se atinge de mine. Si altul si altul. Instinctiv incerc sa ma strecor printre ei, ma feresc si zoresc pasul dar... stai! Mie imi place ploaia. Eu iubesc ploaia. Eu vreau sa ploua. Unde tot fug?! Nu la ploaie visez de-atata vreme?
Dar ploaia asta parca nu-i ca toate ploile. Ar fi bine sa merg incet si sa fiu atenta sa nu ratez niciun strop. Imi place, ma bucura, incepe sa ma curete, incepe sa ma faca sa vreau. Incep sa imi treaca prin minte fulgere, tunete, vijelie de ploaie. In toata seninatatea de mai devreme zaresc nori negri fulgerand nervosi in orizont. Acolo se afla ploaia mea adevarata. Ploaia mea. Ploaia la care visez. Ploaia mea.
Spre intr-acolo vreau sa ma indrept. Fara umbrela. Ca sa pot simti toti stropii din lume, fie ei grei sau usori, calzi sau reci, roz sau blue. Trebuie sa simt toti stropii din lume.
Ma aflu pe drumul spre ploaia mea cu stropi firesti.
Supergirl
luni, 24 august 2009
Ctrl+Z
Am facut o greseala. Si vreau sa dau undo.
As vrea sa dau undo la ultimele zile din viata mea. Sa revin in momentul in care am confundat "ce trebuie" cu "ce imi doresc". Si sa aleg acum ce n-am ales atunci.
Daca as spune ca mi-a fost teama... probabil ar fi greu de inteles, de crezut. Si totusi... mi-a fost teama.
Oricat de mult mi-as dori, oricat de mult as crede in minuni, istoria nu poate fi schimbata nici macar de Supergirl. Si iata-ma intr-un prezent in care ma simt pierduta. Si vreau sa fiu gasita. Si vreau sa fiu pastrata.
Si iata-ma intr-un prezent in care-mi simt sufletul in stomac, constrans si uluit de ceea ce am putut sa fiu.
Nici nu mai stiu ce simt si pe unde simt. E o amestecatura de trairi perplexe pe care as vrea sa le disec si sa le azvarl cat colo.
Sunt suparata pe mine. Cu toata supergirl-icia mea, am ales ca o tuta.
Da, stiu. Suna aiurea. Si inexplicabil. Si deplasat... fara nicio noima, fara nici cea mai vaga idee de normal. Pentru ca asa ma simt: aiurea si deplasat... descompusa de atata inexplicabil.
In fine...
Nu vreau sa conving.
Vreau doar sa dau undo.
Supergirl
PS: cel putin un cuvant se refera la Tine
As vrea sa dau undo la ultimele zile din viata mea. Sa revin in momentul in care am confundat "ce trebuie" cu "ce imi doresc". Si sa aleg acum ce n-am ales atunci.
Daca as spune ca mi-a fost teama... probabil ar fi greu de inteles, de crezut. Si totusi... mi-a fost teama.
Oricat de mult mi-as dori, oricat de mult as crede in minuni, istoria nu poate fi schimbata nici macar de Supergirl. Si iata-ma intr-un prezent in care ma simt pierduta. Si vreau sa fiu gasita. Si vreau sa fiu pastrata.
Si iata-ma intr-un prezent in care-mi simt sufletul in stomac, constrans si uluit de ceea ce am putut sa fiu.
Nici nu mai stiu ce simt si pe unde simt. E o amestecatura de trairi perplexe pe care as vrea sa le disec si sa le azvarl cat colo.
Sunt suparata pe mine. Cu toata supergirl-icia mea, am ales ca o tuta.
Da, stiu. Suna aiurea. Si inexplicabil. Si deplasat... fara nicio noima, fara nici cea mai vaga idee de normal. Pentru ca asa ma simt: aiurea si deplasat... descompusa de atata inexplicabil.
In fine...
Nu vreau sa conving.
Vreau doar sa dau undo.
Supergirl
PS: cel putin un cuvant se refera la Tine
sâmbătă, 22 august 2009
Fara cuvinte
Citindu-le pe ale tale, ale mele palesc...
E o intamplare? desi nimic nu e ceea ce pare
Sau e?! Daca e intamplare atunci e o minune!
E cea mai calda raza de soare si cea mai orbitoare
E o furtuna sau un vartej, e o tornada ce m-a luat din univers.
M-a dus departe, iar, in visare, si-ti multumesc!
E atat de ciudat, cuvinte, atat de mici si neinsemnate,
Rostite cu drag si patima, unde pot duce, sau ce pot aduce!
Liniste, dorinta, nelinisti, aprecieri, si sunt doar cuvinte.
Sunt doar un mijloc, o unealta, sunt totul la un moment dat,
De vin din suflet, de vin din minte si-s simtite.
M-ai intrigat, m-ai fascinat, m-ai bulversat, m-ai schimbat,
M-ai trezit, te-am ascultat, dar nu, nu m-am saturat.
Esti, parca o poveste, sau poate chiar asta esti!
Dar sigur esti o minune!
D.
E o intamplare? desi nimic nu e ceea ce pare
Sau e?! Daca e intamplare atunci e o minune!
E cea mai calda raza de soare si cea mai orbitoare
E o furtuna sau un vartej, e o tornada ce m-a luat din univers.
M-a dus departe, iar, in visare, si-ti multumesc!
E atat de ciudat, cuvinte, atat de mici si neinsemnate,
Rostite cu drag si patima, unde pot duce, sau ce pot aduce!
Liniste, dorinta, nelinisti, aprecieri, si sunt doar cuvinte.
Sunt doar un mijloc, o unealta, sunt totul la un moment dat,
De vin din suflet, de vin din minte si-s simtite.
M-ai intrigat, m-ai fascinat, m-ai bulversat, m-ai schimbat,
M-ai trezit, te-am ascultat, dar nu, nu m-am saturat.
Esti, parca o poveste, sau poate chiar asta esti!
Dar sigur esti o minune!
D.
miercuri, 19 august 2009
bitter sweet memory
simple as truth
clear as a word
you stay in my life
becoming a rule…
no matter the far
no matter the doubt
just matter the state of my mind when you are…
sometimes you’re a mirror
sometimes you’re a shield
but always you’re showing the meanings within…
you empty the spaces and fill in the blanks
you shine in my darkness as the stars on the belt
just lay deep inside me… lay here for a while…
pretend you’re my soul mate and remain who you are now…
Supergirl
PS: chiar daca...
clear as a word
you stay in my life
becoming a rule…
no matter the far
no matter the doubt
just matter the state of my mind when you are…
sometimes you’re a mirror
sometimes you’re a shield
but always you’re showing the meanings within…
you empty the spaces and fill in the blanks
you shine in my darkness as the stars on the belt
just lay deep inside me… lay here for a while…
pretend you’re my soul mate and remain who you are now…
Supergirl
PS: chiar daca...
marți, 18 august 2009
Cand lucrurile sunt ce par a fi
De ce ne este atat de greu sa luam lucrurile asa cum sunt? Si ne este atat de la indemana sa cautam adevaruri inchipuite sub fiecare farama de lucru care ni se intampla? De ce ne este atat de greu sa luam oamenii asa cum sunt si sa credem, sa avem incredere ca nimic rau nu se ascunde sub ceea ce pare frumos?
Da. Stiu. Eu si utopiile mele.
Si totusi… nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de libera si linistita m-as simti sa stiu ca atunci cand spun despre X ca “da… pare un om de treaba” sau “da… pare a fi un om fericit” sau “nu… nu pare a fi om rau” sa am siguranta ca ceea ce pare este adevarat, fara sa mai fiu constransa de jdemii de intrebari cu multiple variante de raspuns.
Sau despre lucruri, despre fapte, intamplari, trairi. Nu ar fi minunat sa imi spun ca “da… pare a fi un lucru minunat” sau “nu… nu pare a fi dureros” si chiar asa sa fie? Fara sa imi mai pun problema niciunui “chiar daca” sau a vreunui “dar”? Cat de usor mi-ar fi sa ocolesc tot ce m-ar putea rani si cat de usor mi-ar fi sa ma apropii de tot ce-ar insemna bine si cald si frumos?
Sau cum ar fi sa imi pot spune “da… pare a fi iubire” si sa cred ca chiar iubire e?! Sa ma pot desprinde de tot si de toate si sa cred, sa simt, sa fiu, sa ma bucur!
Nu vreau sa cred ca astfel de oameni, intamplari sau trairi nu exista. Nu vreau. Chiar daca-ar fi sa ma mai insel inca de o mie de ori de acum inainte, inca mai cred ca exista cel putin un om care este exact ceea ce pare si cel putin o intamplare care sa fie exact ceea ce este.
Cat despre mine… incerc in fiecare zi sa fiu ceea ce sunt si nimic altceva. Si culmea… in fiecare zi descopar ca azi sunt mai ceva decat am fost ieri. Si asta-i un sentiment care ma elibereaza si imi da incredere.
Supergirl
Da. Stiu. Eu si utopiile mele.
Si totusi… nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de libera si linistita m-as simti sa stiu ca atunci cand spun despre X ca “da… pare un om de treaba” sau “da… pare a fi un om fericit” sau “nu… nu pare a fi om rau” sa am siguranta ca ceea ce pare este adevarat, fara sa mai fiu constransa de jdemii de intrebari cu multiple variante de raspuns.
Sau despre lucruri, despre fapte, intamplari, trairi. Nu ar fi minunat sa imi spun ca “da… pare a fi un lucru minunat” sau “nu… nu pare a fi dureros” si chiar asa sa fie? Fara sa imi mai pun problema niciunui “chiar daca” sau a vreunui “dar”? Cat de usor mi-ar fi sa ocolesc tot ce m-ar putea rani si cat de usor mi-ar fi sa ma apropii de tot ce-ar insemna bine si cald si frumos?
Sau cum ar fi sa imi pot spune “da… pare a fi iubire” si sa cred ca chiar iubire e?! Sa ma pot desprinde de tot si de toate si sa cred, sa simt, sa fiu, sa ma bucur!
Nu vreau sa cred ca astfel de oameni, intamplari sau trairi nu exista. Nu vreau. Chiar daca-ar fi sa ma mai insel inca de o mie de ori de acum inainte, inca mai cred ca exista cel putin un om care este exact ceea ce pare si cel putin o intamplare care sa fie exact ceea ce este.
Cat despre mine… incerc in fiecare zi sa fiu ceea ce sunt si nimic altceva. Si culmea… in fiecare zi descopar ca azi sunt mai ceva decat am fost ieri. Si asta-i un sentiment care ma elibereaza si imi da incredere.
Supergirl
sâmbătă, 15 august 2009
Un metru patrat de vise
Am construit astazi un metru patrat de vise. Bucatele de idei si dorinte materializate in imagini. Si... mult roz.
Vroiam de mult sa-mi construiesc un dreams board pe care sa il privesc in fiecare zi pentru ca absolut tot ce exprima visele mele sa se intipareasca in mintea mea. Pentru ca mintea mea reprezinta calea spre visele mele.
Supergirl
joi, 13 august 2009
Those three words...
We'll do it all
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
I don't quite know
How to say
How I feel
Those three words
Are said too much
They're not enough
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden that's bursting into life
Let's waste time
Chasing cars
Around our heads
I need your grace
To remind me
To find my own
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes, they're all I can see
I don't know where
Confused about how as well
Just know that these things will never change for us at all
If I lay here
If I just lay here
Would you lie wïth me and just forget the world?
Would you?!?!?!?
Supergirl
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
I don't quite know
How to say
How I feel
Those three words
Are said too much
They're not enough
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden that's bursting into life
Let's waste time
Chasing cars
Around our heads
I need your grace
To remind me
To find my own
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes, they're all I can see
I don't know where
Confused about how as well
Just know that these things will never change for us at all
If I lay here
If I just lay here
Would you lie wïth me and just forget the world?
Would you?!?!?!?
Supergirl
vineri, 7 august 2009
Opt a opta
Cred ca am invatat sa renunt. Sa renunt la unele lucruri in care credeam ca cred. Fiecare zi ma indeparteaza de ultimul moment, desi... eu inca am ramas acolo, prinsa in ultimul moment.
Da. Sunt Supergirl. And supergirls don't cry... supergirls just fly...
Imi este dor. Si doare.
Mi-e dor de... lumina, de iubire, de IM.
Inca mai astept ca viata sa imi faca o surpriza. Placuta.
Supergirl
Da. Sunt Supergirl. And supergirls don't cry... supergirls just fly...
Imi este dor. Si doare.
Mi-e dor de... lumina, de iubire, de IM.
Inca mai astept ca viata sa imi faca o surpriza. Placuta.
Supergirl
joi, 23 iulie 2009
Un pantof rupt
Astazi mi s-a rupt un pantof. Si am ramas desculta de un pantof in mijlocul strazii.... in fata la Mega Image-ul de la 1 Mai. Ca o tolomaca... O blonda cu un pantof verde intr-o mana, stand intr-o rana... in fata la Mega Image.
Si de la pantoful rupt... o serie de evenimente si-au luat cursul si urmeaza sa se intample, evenimente care nu s-ar fi petrecut daca pantoful meu verde ar fi ramas intreg.
Si acum... visele mele se vor implini pentru ca unul dintre pantofii mei s-a rupt.
Supergirl
Si de la pantoful rupt... o serie de evenimente si-au luat cursul si urmeaza sa se intample, evenimente care nu s-ar fi petrecut daca pantoful meu verde ar fi ramas intreg.
Si acum... visele mele se vor implini pentru ca unul dintre pantofii mei s-a rupt.
Supergirl
marți, 14 iulie 2009
Enjoy the silence
Zambet. Fin. Ciudat. Foc. Adanc. Cald. Simplu. Adevarat, dar nu onest. Iluzie. Teama. Dor. Mult dor. Lumina. Umarul meu stang. Sarut pe ceafa. Inel. Mir. Attitude. Renuntare. Picioare reci. Lacrimi. Safe. Berlioz. Mai... Numai bine.
N-am trait nicicand intr-atata renuntare. Cu inversunare imi ridic privirea si uit ca imi vine sa simt. Uit ca vreau. Si ca imi vine sa strig gandind ca are sa auda.
Neg realitati de dragul cald al inchipuirilor mele.
Am sa uit.
Intr-o zi.
Poate maine...
Supergirl
N-am trait nicicand intr-atata renuntare. Cu inversunare imi ridic privirea si uit ca imi vine sa simt. Uit ca vreau. Si ca imi vine sa strig gandind ca are sa auda.
Neg realitati de dragul cald al inchipuirilor mele.
Am sa uit.
Intr-o zi.
Poate maine...
Supergirl
marți, 7 iulie 2009
Will you be there?!
in our darkest hour
in my deepest despair
will you still care?
will you be there?
in my trials
and my tripulations
through our doubts
and frustrations
in my violence
in my turbulence
through my fear
and my confessions
in my anguish and my pain
through my joy and my sorrow
in the promise of another tomorrow
i'll never let you part
For you're always in my heart...
Supergirl
vineri, 26 iunie 2009
Nu poate fi doar o intamplare
Sunt linistita. Zambesc. Imi este bine.
Am renuntat la tampeniile care imi ocupau timpul in ultima vreme. Vreau sa fiu. Doar sa fiu. Sa fie liniste si sa fiu.
M-am bucurat de momente superbe.
IM se tine scai in viata mea. Imi este totul atat de drag. El. Eu. Noi.
IM ma linisteste. Incepe sa devina o rutina dulce in care imi gasesc resurse de siguranta, certitudini. IM imi da inca un motiv sa vreau sa fiu mai buna, mai simpla, mai curata. Chiar daca... lucrurile sunt asa cum sunt... lucrurile sunt asa cum sunt pentru ca asa trebuie sa fie.
Astept cu nerabdare si drag, mult drag, urmatoarele momente.
Este uimitor ceea ce simt doar cand imi aduc aminte. IM nu poate fi doar o intamplare.
Cineva mi-a spus odata sa fiu atenta la ce simt, la emotiile mele. Absolut la orice. Pentru ca emotiile mele sunt raspunsurile la intrebarile "ce vreau?" si "ce nu vreau?".
IM este un vreau. Fara nicio indoiala. Pentru ca IM pentru mine inseamna bine si liniste si simplu si dulce si clar si firesc. El. Iubesc.
Lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie.
Viata e frumoasa plina de lucruri bune.
Supergirl
luni, 15 iunie 2009
Adevaruri
Adevarurile... dor al naibii de tare. Mai ales ca alesesem sa traiesc negandu-le. Pentru ca mi-e teama.
Sunt intr-una din zilele in care sunt vraiste. Si sunt confuza si ravasita. Si sunt sigura de lucrurile pe care nu am puterea sa le schimb si pe care imi este atat de greu sa le accept.
IM revine ca o furtuna devastatoare care lasa in urma pagube. Si eu accept. Si in loc "sa imi vad de viata mea"... ii fac loc sa mai darame cate ceva acolo unde eu construisem pentru mine. In fine... la un moment dat o sa se termine si capitolul asta. Definitiv.
Si acum CC. Hmmm...
Vreau liniste si roz.
Supergirl
Sunt intr-una din zilele in care sunt vraiste. Si sunt confuza si ravasita. Si sunt sigura de lucrurile pe care nu am puterea sa le schimb si pe care imi este atat de greu sa le accept.
IM revine ca o furtuna devastatoare care lasa in urma pagube. Si eu accept. Si in loc "sa imi vad de viata mea"... ii fac loc sa mai darame cate ceva acolo unde eu construisem pentru mine. In fine... la un moment dat o sa se termine si capitolul asta. Definitiv.
Si acum CC. Hmmm...
Vreau liniste si roz.
Supergirl
miercuri, 10 iunie 2009
marți, 9 iunie 2009
vineri, 29 mai 2009
"Forever is going to start tonight"
Asta seara am facut ceva ce am visat de mult sa fac. E un lucru trist. Si da. E ciudat ca am visat sa fac un lucru trist. Dar chiar daca a fost trist, in mine m-am bucurat ca am primit acel moment pentru care nu am facut nimic. Pur si simplu a venit.
Au trecut cativa ani de cand imi tot doresc sa traiesc momentul asta. Si iata ca a venit in seara asta.
Am inca un motiv sa cred ca visele mele devin realitate. Pot sa am incredere ca absolut tot ce imi doresc devine realitate. Nici nu am sa stiu cand visele mi se vor preschimba in momente.
Astept. Desi am obosit.
Lipsa.
Supergirl
Au trecut cativa ani de cand imi tot doresc sa traiesc momentul asta. Si iata ca a venit in seara asta.
Am inca un motiv sa cred ca visele mele devin realitate. Pot sa am incredere ca absolut tot ce imi doresc devine realitate. Nici nu am sa stiu cand visele mi se vor preschimba in momente.
Astept. Desi am obosit.
Lipsa.
Supergirl
marți, 26 mai 2009
miercuri, 20 mai 2009
Ana Nănase
Eu sunt Ana Nanase.
Acum ceva timp ma vaitam ca nu mai sunt copil, imi aminteam cu nostalgie vremurile copilariei mele si tanjeam adulta dupa negrijile de atunci.
Acum... acum o redescoper pe Ana Nanase. Ana Nanase exista inca puternic in fiinta mea si vreau sa o aduc la suprafata. Vreau sa retraiesc bucuriile si tristetile lumii mele de atunci. Vreau sa imi redoresc la fel de cu nerabdare sa cresc mare.
"Vreau sa fiu mica!" a fost unul dintre lucrurile pe care le-am strigat de foarte multe ori, dar nu m-am gandit nicio clipa cum as putea redeveni mica. Nici nu imi mai amintesc exact cum mi-am adus aminte de Ana Nanase. Ideea este ca... asta e ideea. Pot fi mica, mare fiind.
Vreau sa ma retrag in lumea mea si sa ma retraiesc. As retrai atat de multe momente si zile. Imi doresc sa retraiesc zile si seri cu mama. Imi este atat de dor de ea. Ma bucur ca imi este.
Uneori simt nevoia sa fiu copil, sa ma rup de lumea asta plina cu oameni mari pe care imi doresc sa ii inteleg si sa ma joc, sa alerg, sa tip, sa rad, sa ma murdaresc, sa mananc cu mainile murdare, sa mai cer inca cinci minute de stat afara, sa ascund carnetul cu note proaste, sa scriu biletele de dragoste, sa ma intorc de la scoala printre mormane de frunze aurii, sa ma joc cu Tomita, sa ma cert cu fratimiu, sa sar elasticul, sa deranjez vecinii... si alte lucruri importante.
Acum am momente in care incerc sa asociez trairi de acum cu trairi de atunci, astfel incat sa imi creez iluzia unui moment Ana Nanase. Si reusesc uneori. Atunci cand nesocotesc o grija de om mare, sau atunci cand ma prostesc cu Misona, sau atunci cand il alint be Berly, sau atunci cand imi fac planuri despre cum va arata viata mea atunci cand voi creste mare.
Si... atunci cand ma voi face mare, am sa fiu tot ce nu pot sa fiu acum cand sunt mica.
Supergirl
marți, 12 mai 2009
Povestea ochilor
A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"
Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
Viata este un cadou!
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta.
Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!
Fii recunoscator daca ai primit acest mesaj, ai un prieten care s-a gandit la tine!
Am un prieten care s-a gandit la mine.
Supergirl
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"
Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
Viata este un cadou!
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta.
Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!
Fii recunoscator daca ai primit acest mesaj, ai un prieten care s-a gandit la tine!
Am un prieten care s-a gandit la mine.
Supergirl
luni, 11 mai 2009
Curaj
Am curaj. Sa fiu. Eu. Am curaj sa ma impotrivesc celor care nu au curaj sa ma respecte pentru cine sunt. Am curaj sa smulg din mine si sa tin fruntea sus.
Am curaj sa merg mai departe fara sa regret nimic. Am curaj sa merg mai departe stiind ca, chiar daca doare, maine va fi ok. Am curaj sa stiu ca nu am pierdut nimic, pentru ca am avut curaj sa incerc.
Am curaj sa ma respect, sa cer ceea ce cred ca merit si sa ofer ce e mai bun in mine.
Am curaj sa nu ma dau batuta si sa ma regasesc. Pentru ca incepusem sa ma pierd din nou.
Am curaj acum sa nu mai fiu ceea ce altii vor sa faca din mine.
Am curaj sa plang. Am curaj sa iert. Am curaj sa doara. Am curaj sa simt.
Am curaj sa risc. Am curaj sa pierd, la fel de mult cum am curaj sa castig.
Am curaj sa vad... dincolo de mine si de lumea mea.
Am curaj sa pastrez amintiri.
Am curaj sa gresesc. Am curaj sa invat.
Am curaj sa adorm, sa visez, sa ma trezesc, sa zambesc. Am curaj sa simt roz.
Am curaj sa fiu femeie.
Am curaj sa astept.
Am curaj sa stiu, sa cred.
Am curaj sa renunt. Am curaj sa spun "nu". Am curaj sa spun "stop".
Am curaj sa fiu eu.
....
it's ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
and then I'd say, it's alright, I got home late last night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.
and then I'd shout down the line tell him I got no more time
'cause I'm a supergirl, and supergirls don't hide.
and then I'd scream in his face, tell him to leave, leave this place
'cause I'm a supergirl, and supergirls just fly.
....
Supergirl
Am curaj sa merg mai departe fara sa regret nimic. Am curaj sa merg mai departe stiind ca, chiar daca doare, maine va fi ok. Am curaj sa stiu ca nu am pierdut nimic, pentru ca am avut curaj sa incerc.
Am curaj sa ma respect, sa cer ceea ce cred ca merit si sa ofer ce e mai bun in mine.
Am curaj sa nu ma dau batuta si sa ma regasesc. Pentru ca incepusem sa ma pierd din nou.
Am curaj acum sa nu mai fiu ceea ce altii vor sa faca din mine.
Am curaj sa plang. Am curaj sa iert. Am curaj sa doara. Am curaj sa simt.
Am curaj sa risc. Am curaj sa pierd, la fel de mult cum am curaj sa castig.
Am curaj sa vad... dincolo de mine si de lumea mea.
Am curaj sa pastrez amintiri.
Am curaj sa gresesc. Am curaj sa invat.
Am curaj sa adorm, sa visez, sa ma trezesc, sa zambesc. Am curaj sa simt roz.
Am curaj sa fiu femeie.
Am curaj sa astept.
Am curaj sa stiu, sa cred.
Am curaj sa renunt. Am curaj sa spun "nu". Am curaj sa spun "stop".
Am curaj sa fiu eu.
....
it's ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
and then I'd say, it's alright, I got home late last night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.
and then I'd shout down the line tell him I got no more time
'cause I'm a supergirl, and supergirls don't hide.
and then I'd scream in his face, tell him to leave, leave this place
'cause I'm a supergirl, and supergirls just fly.
....
Supergirl
vineri, 8 mai 2009
All the single ladies
Grupulet vesel. Trei gagici. Glume, zambete, haz de necaz, barfe, discutii "filosofice", despre ei, despre noi. All the single ladies.
De un pic de timp merg doar inainte. Cu fata.
De un pic de timp rad. In trei. Rad de tot ce se poate rade. Chiar si de ce imi vine sa plang.
Am din nou prietene. Si uitasem cum e. E minunat.
Am cui sa spun. Orice. Despre mine. Despre mine asa cum sunt. Si nu ma simt judecata. Ma simt bine, libera si fericita. In grupuletul asta vesel.
Sunt recunoscatoare pentru chestia asta cu all the single ladies.
Este cel mai bun lucru care mi se intampla acum. Cel mai roz.
Supergirl
De un pic de timp merg doar inainte. Cu fata.
De un pic de timp rad. In trei. Rad de tot ce se poate rade. Chiar si de ce imi vine sa plang.
Am din nou prietene. Si uitasem cum e. E minunat.
Am cui sa spun. Orice. Despre mine. Despre mine asa cum sunt. Si nu ma simt judecata. Ma simt bine, libera si fericita. In grupuletul asta vesel.
Sunt recunoscatoare pentru chestia asta cu all the single ladies.
Este cel mai bun lucru care mi se intampla acum. Cel mai roz.
Supergirl
marți, 5 mai 2009
Vreau sa dorm
Am niste zile pline. Si goale in acelasi timp.
Am inceput sa am din nou senzatia aia urata de neliniste si lipsa atunci cand ma pregatesc sa plec de la birou spre casa. Incerc sa ma lupt cu ea, dar ma simt sleita de putere si motivatie. E senzatia aia ca muncesc in zadar si fara spor daca la sfarsitul zilei tot nu exista brate in care sa ma arunc si sa zac.
Vreau sa dorm. Mult. Si sa imi fie cald. Sa aud liniste si tacere. Sa miroasa frumos. A roz. Vreau sa inchid ochii si sa rememorez toate lucrurile in care cred si care ma fac fericita. Vreau sa dorm. Mult.
Atunci cand sunt mai putin bine, ma intreb ce mi-as dori sa fac sau unde as vrea sa fiu in clipa aia. Ma intreb si acum. Cred ca sunt exact unde vreau sa fiu. In patul meu, in cearceafurile mele roz care miros a liniste, cu Berly langa mine. Eu, lumea mea, gandurile mele. Dar mai lipseste ceva. O perdea. As trage o perdea intre lumea mea si restul spatiului inutil din jurul meu. A fost o vreme in care nu ma simteam in siguranta doar eu cu mine. Acum, numai asa ma simt in siguranta.
Maine este inca o zi. Ce bine!
Supergirl
Am inceput sa am din nou senzatia aia urata de neliniste si lipsa atunci cand ma pregatesc sa plec de la birou spre casa. Incerc sa ma lupt cu ea, dar ma simt sleita de putere si motivatie. E senzatia aia ca muncesc in zadar si fara spor daca la sfarsitul zilei tot nu exista brate in care sa ma arunc si sa zac.
Vreau sa dorm. Mult. Si sa imi fie cald. Sa aud liniste si tacere. Sa miroasa frumos. A roz. Vreau sa inchid ochii si sa rememorez toate lucrurile in care cred si care ma fac fericita. Vreau sa dorm. Mult.
Atunci cand sunt mai putin bine, ma intreb ce mi-as dori sa fac sau unde as vrea sa fiu in clipa aia. Ma intreb si acum. Cred ca sunt exact unde vreau sa fiu. In patul meu, in cearceafurile mele roz care miros a liniste, cu Berly langa mine. Eu, lumea mea, gandurile mele. Dar mai lipseste ceva. O perdea. As trage o perdea intre lumea mea si restul spatiului inutil din jurul meu. A fost o vreme in care nu ma simteam in siguranta doar eu cu mine. Acum, numai asa ma simt in siguranta.
Maine este inca o zi. Ce bine!
Supergirl
Artigosa
...e cuvantul meu. Facut pentru mine. Si imi place rau. Suna simplu, puternic. Suna a mine. Si imi inspira ceva vechi, antic. Desi e un cuvant nou. Cuvantul meu nou. Facut pentru mine.
De cele mai multe ori, atunci cand incerc sa definesc un lucru, sau o intamplare, sau o situatie... prin definitie, lucrul respectiv isi pierde sensul. Pentru ca uneori, lucrurile trebuie sa ramana simple. Brute. Asa cum sunt. Chiar si fara sens.
Incerc sa iau lucrurile asa cum sunt. Sa traiesc ce mi se intampla. Si de cele mai multe ori imi iese. Si ma simt bine. Ma simt eu. Eu in viata mea.
Nu am sa dau sens cuvantului meu. Vreau doar sa existe si sa fie al meu.
Si... oricum. Inseamna ceva. Si inseamna ceva ca inseamna ceva.
Supergirl
De cele mai multe ori, atunci cand incerc sa definesc un lucru, sau o intamplare, sau o situatie... prin definitie, lucrul respectiv isi pierde sensul. Pentru ca uneori, lucrurile trebuie sa ramana simple. Brute. Asa cum sunt. Chiar si fara sens.
Incerc sa iau lucrurile asa cum sunt. Sa traiesc ce mi se intampla. Si de cele mai multe ori imi iese. Si ma simt bine. Ma simt eu. Eu in viata mea.
Nu am sa dau sens cuvantului meu. Vreau doar sa existe si sa fie al meu.
Si... oricum. Inseamna ceva. Si inseamna ceva ca inseamna ceva.
Supergirl
duminică, 3 mai 2009
Pic
Franturi. Cateva cuvinte. Pe alocuri. Printre orele mele. In timpul meu.
Sunt afara acum. Si trebuie sa ma indepartez.
Suficient!
Supergirl
Sunt afara acum. Si trebuie sa ma indepartez.
Suficient!
Supergirl
joi, 30 aprilie 2009
Afara
Vreau afara. Afara din jocul asta stupid de necuvinte, de negesturi. Vreau afara.
Vreau sa plec si sa las aici si acum tot ce de fapt nu e.
Ajunge. Vreau afara.
...
Sunt afara.
Sunt trista.
Si totusi... nu simt final.
Supergirl
Vreau sa plec si sa las aici si acum tot ce de fapt nu e.
Ajunge. Vreau afara.
...
Sunt afara.
Sunt trista.
Si totusi... nu simt final.
Supergirl
miercuri, 29 aprilie 2009
Nimic
Asa e. Uneori e mai bine si mai sanatos sa spun nimic.
Sa tac.
Pot urla in mine. Sa mi se zguduie lumea de urlete si sa imi aud ecoul in creieri.
Dar sa tac.
A stii sa taci este un lucru extraordinar. Eu invat acum. Invat sa tac atunci cand imi vine sa spun lucruri ale caror consecinte nu le pot macar banui. Si sa spun nimic e cel mai intelept lucru pe care il pot face.
Nimic e inca un pont pe care l-am primit astazi.
Nu m-as fi gandit vreodata ca am sa ajung sa aleg nimic-ul, ca am sa prefer sa tac, sa accept ca cel mai bun lucru pentru mine este sa spun nimic. Eu! Eu care vorbesc mult si trebuie sa spun lucrurilor pe nume, sa verific mereu ca sunt inteleasa corect si ca lumea percepe exact ce vreau sa transmit.
Ma transform pe zi ce trece in omul care imi doresc sa fiu. Simt si stiu.
Nu am sa obosesc si nu am sa ma opresc.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
Sa tac.
Pot urla in mine. Sa mi se zguduie lumea de urlete si sa imi aud ecoul in creieri.
Dar sa tac.
A stii sa taci este un lucru extraordinar. Eu invat acum. Invat sa tac atunci cand imi vine sa spun lucruri ale caror consecinte nu le pot macar banui. Si sa spun nimic e cel mai intelept lucru pe care il pot face.
Nimic e inca un pont pe care l-am primit astazi.
Nu m-as fi gandit vreodata ca am sa ajung sa aleg nimic-ul, ca am sa prefer sa tac, sa accept ca cel mai bun lucru pentru mine este sa spun nimic. Eu! Eu care vorbesc mult si trebuie sa spun lucrurilor pe nume, sa verific mereu ca sunt inteleasa corect si ca lumea percepe exact ce vreau sa transmit.
Ma transform pe zi ce trece in omul care imi doresc sa fiu. Simt si stiu.
Nu am sa obosesc si nu am sa ma opresc.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
marți, 28 aprilie 2009
Ravasita
A inceput de ieri. Si a continuat si azi. Ma fortez sa uit ca sunt ravasita si uneori reusesc. Dar apoi imi amintesc... ca sunt ravasita de fapt. Adica nelinistita, nesigura, un pic iritata, irascibila, artagoasa, trista, nu imi gasesc locul si imi este teama. Si ma simt singura. Am sentimentul ala ca nu vreau sa ajung acasa unde sunt singura si mai bine mai fac ceva la birou, doar sa mai treaca din timp. Sau mai conduc pret de o melodie doar sa ajung o idee mai tarziu acasa.
Astept sa imi treaca.
Lucrurile sunt asa cum cred ca sunt. Eu sunt asa cum cred ca sunt.
Am nevoie de starea asta. Am nevoie sa fiu vulnerabila si nemultumita. Si nu doar ca sa ma pot bucura mai mult apoi de starile bune, ci pentru a nu uita ca sunt om si am dreptul sa am si stari proaste in care nu imi convine nimic si nu am chef de nimeni, ma rog... aproape nimeni... si mai ca de cineva anume. Am dreptul sa ma simt asa fara sa cred ca sunt mai putin buna sau ca imi compromit starea mea generala. Si am dreptul sa plang.
Ce simt cel mai tare este teama. Dar o sa imi treaca.
Maine e o alta zi.
In care vreau sa cred ca eu am sa ma simt mai putin ravasita.
Supergirl
Astept sa imi treaca.
Lucrurile sunt asa cum cred ca sunt. Eu sunt asa cum cred ca sunt.
Am nevoie de starea asta. Am nevoie sa fiu vulnerabila si nemultumita. Si nu doar ca sa ma pot bucura mai mult apoi de starile bune, ci pentru a nu uita ca sunt om si am dreptul sa am si stari proaste in care nu imi convine nimic si nu am chef de nimeni, ma rog... aproape nimeni... si mai ca de cineva anume. Am dreptul sa ma simt asa fara sa cred ca sunt mai putin buna sau ca imi compromit starea mea generala. Si am dreptul sa plang.
Ce simt cel mai tare este teama. Dar o sa imi treaca.
Maine e o alta zi.
In care vreau sa cred ca eu am sa ma simt mai putin ravasita.
Supergirl
luni, 27 aprilie 2009
4 Decembrie
Cica asa sunt eu:
Cei nascuti pe 4 decembrie sunt indivizi bravi, agresivi, care au curajul de a actiona cu trup si suflet. Durerea, conflictul si lupta nu le sunt straine si pot in mod repetat sa fie pusi fata in fata cu provocarile si situatii coplesitoare. Fara doar si poate, ei au o sansa destul de mare sa reuseasca in asemenea obiective de anvergura printr-o combinatie neobisnuita de gratie si vitalitate, fiind foarte atenti sa nu provoace gelozia celorlalti. Multi dintre cei nascuti astazi au talentul de a inspira teama sau cel putin un sentiment de neliniste si ingrijorare celor mai aprigi adversari. Dusmanii nativilor zilei de 4 decembrie vor sesiza probabil ca vor fi tratati cat mai nemilos de catre acestia.
Nativii zilei de 4 decembrie pot afisa anumite tendinte de egoism si sociopatie, insa, din fericire, asemenea porniri ajung rareori sa le domine personalitatile. In mod normal, idealurile si credintele lor raman necorupte si se pun pe ei insisi in serviciul unor cauze extrem de umane, politice sau artistice. Binecuvantati cu un talent organizatoric, ei au capacitatea de a-si asculta colegii sau angajatii, dar nu tolereaza nici un fel de amenintare serioasa la adresa autoritatii lor, care trebuie sa ramana neatinsa. Tentatia de a securiza in mod absolut puterea in sfera lor este foarte importanta pentru ei. Este posibil ca ei sa aiba nevoie sa fie verificati sau moderati, fapt ce este si in interesul lor. De asemenea, pericolul exista prin faptul ca ei vor prelua mai multe responsabilitati decat pot face fata. Daca nativii zilei de 4 decembrie isi vor cunoaste limitele, ei vor fi scutiti de multe frustrari si actiuni lipsite de demnitate.
De obicei, capacitatile critice ale persoanelor nascute pe data de 4 decembrie sunt extrem de dezvoltate. Ei au rara abilitate de a cantari o persoana sau o disputa rapid si foarte corect, fara sa se bazeze pe idei preconcepute si prejudecati. Totusi, daca acestia sunt implicati emotional cu respectiva persoana, obiectivitatea lor se va diminua. In consecinta, nativii zilei de 4 decembrie trebuie sa faca un efort sa nu isi amestece viata privata cu cea publica. De exemplu, consecinte extrem de distructive pot rezulta din favorizarea propriilor prieteni in chestiuni de afaceri.
Cu cat nativii zilei de 4 decembrie isi controleaza mai repede latura uneori rebela, adesea chiar teatrala a naturii lor, cu atat este mai bine pentru ei. Sugeram astfel ca ei ar trebui sa-si suprime individualismul. De asemenea, ei trebuie sa ajunga sa inteleaga mai bine impactul actiunilor lor asupra mediului inconjurator. Nativii care devin mai intelepti odata cu varsta, vor invata sa isi folosesca energiile intr-o directie mult mai constructiva si productiva, astfel contribuind substantial din punct de vedere social la tot ce ii inconjoara.
SFATURI: Invata ca cea mai mare putere este puterea dragostei. Mentine-ti spiritul viu, dar controleaza-l in permanenta. Preia mai mult responsabilitati interne, decat externe. Ai in vedere si bunastarea celorlalti. Nu te mai teme atat ca iti pierzi autoritatea.
PUNCTE FORTE:
Energic
Brav
Agresiv
PUNCTE SLABE:
Rebel
Autoritar
Ii place sa controleze
Hmmm... Cam asa e.
Lucrez la mine din greu... every minute, every day. Se vad si rezultate.
Mai trebe timp si oameni de la care sa mai invat cate ceva.
Supergirl
Cei nascuti pe 4 decembrie sunt indivizi bravi, agresivi, care au curajul de a actiona cu trup si suflet. Durerea, conflictul si lupta nu le sunt straine si pot in mod repetat sa fie pusi fata in fata cu provocarile si situatii coplesitoare. Fara doar si poate, ei au o sansa destul de mare sa reuseasca in asemenea obiective de anvergura printr-o combinatie neobisnuita de gratie si vitalitate, fiind foarte atenti sa nu provoace gelozia celorlalti. Multi dintre cei nascuti astazi au talentul de a inspira teama sau cel putin un sentiment de neliniste si ingrijorare celor mai aprigi adversari. Dusmanii nativilor zilei de 4 decembrie vor sesiza probabil ca vor fi tratati cat mai nemilos de catre acestia.
Nativii zilei de 4 decembrie pot afisa anumite tendinte de egoism si sociopatie, insa, din fericire, asemenea porniri ajung rareori sa le domine personalitatile. In mod normal, idealurile si credintele lor raman necorupte si se pun pe ei insisi in serviciul unor cauze extrem de umane, politice sau artistice. Binecuvantati cu un talent organizatoric, ei au capacitatea de a-si asculta colegii sau angajatii, dar nu tolereaza nici un fel de amenintare serioasa la adresa autoritatii lor, care trebuie sa ramana neatinsa. Tentatia de a securiza in mod absolut puterea in sfera lor este foarte importanta pentru ei. Este posibil ca ei sa aiba nevoie sa fie verificati sau moderati, fapt ce este si in interesul lor. De asemenea, pericolul exista prin faptul ca ei vor prelua mai multe responsabilitati decat pot face fata. Daca nativii zilei de 4 decembrie isi vor cunoaste limitele, ei vor fi scutiti de multe frustrari si actiuni lipsite de demnitate.
De obicei, capacitatile critice ale persoanelor nascute pe data de 4 decembrie sunt extrem de dezvoltate. Ei au rara abilitate de a cantari o persoana sau o disputa rapid si foarte corect, fara sa se bazeze pe idei preconcepute si prejudecati. Totusi, daca acestia sunt implicati emotional cu respectiva persoana, obiectivitatea lor se va diminua. In consecinta, nativii zilei de 4 decembrie trebuie sa faca un efort sa nu isi amestece viata privata cu cea publica. De exemplu, consecinte extrem de distructive pot rezulta din favorizarea propriilor prieteni in chestiuni de afaceri.
Cu cat nativii zilei de 4 decembrie isi controleaza mai repede latura uneori rebela, adesea chiar teatrala a naturii lor, cu atat este mai bine pentru ei. Sugeram astfel ca ei ar trebui sa-si suprime individualismul. De asemenea, ei trebuie sa ajunga sa inteleaga mai bine impactul actiunilor lor asupra mediului inconjurator. Nativii care devin mai intelepti odata cu varsta, vor invata sa isi folosesca energiile intr-o directie mult mai constructiva si productiva, astfel contribuind substantial din punct de vedere social la tot ce ii inconjoara.
SFATURI: Invata ca cea mai mare putere este puterea dragostei. Mentine-ti spiritul viu, dar controleaza-l in permanenta. Preia mai mult responsabilitati interne, decat externe. Ai in vedere si bunastarea celorlalti. Nu te mai teme atat ca iti pierzi autoritatea.
PUNCTE FORTE:
Energic
Brav
Agresiv
PUNCTE SLABE:
Rebel
Autoritar
Ii place sa controleze
Hmmm... Cam asa e.
Lucrez la mine din greu... every minute, every day. Se vad si rezultate.
Mai trebe timp si oameni de la care sa mai invat cate ceva.
Supergirl
duminică, 26 aprilie 2009
Take it easy!
E cel mai bun sfat pe care l-am primit de ceva vreme incoace. Incerc sa o iau easy si imi doresc sa fiu suficient de inteleapta incat sa nu ma las din nou furata de impulsurile de moment.
Imi doresc ca lucrurile sa se aseze, sa se sedimenteze, sa formeze ceva. Ceva sigur si de neclintit. Da. E nevoie de timp si intelegere, de maturitate, de vointa, de rabdare.
Am invatat sa am rabdare, dar inca imi vine greu sa astept. Doar sa astept, fara sa intreprind nicio actiune. Cred de mult timp ca pentru lucrurile bune trebuie sa astepti. Si asta este inca o motivatie.
Asadar... I am taking it easy. And that's the best thing to do.
Am avut un sfarsit de saptamana minunat, plin de momente si... sunt recunoscatoare pentru asta.
Ma aflu intr-o perioada in care invat. Invat sa fiu mai buna, mai toleranta, mai intelegatoare. Invat sa acord spatiu fara sa cred ca pierd ceva. Invat sa primesc tot ce mi se ofera fara sa cer nimic in plus. Invat sa dau atat cat se doreste a fi primit. Si nu e usor. Am nevoie de timp si de mine. E minunat ca imi doresc sa fac toate lucrurile astea si ca sunt constienta de ele. Stiu ca pe drum am sa-mi intalnesc visele.
I am taking it easy.
Supergirl
Imi doresc ca lucrurile sa se aseze, sa se sedimenteze, sa formeze ceva. Ceva sigur si de neclintit. Da. E nevoie de timp si intelegere, de maturitate, de vointa, de rabdare.
Am invatat sa am rabdare, dar inca imi vine greu sa astept. Doar sa astept, fara sa intreprind nicio actiune. Cred de mult timp ca pentru lucrurile bune trebuie sa astepti. Si asta este inca o motivatie.
Asadar... I am taking it easy. And that's the best thing to do.
Am avut un sfarsit de saptamana minunat, plin de momente si... sunt recunoscatoare pentru asta.
Ma aflu intr-o perioada in care invat. Invat sa fiu mai buna, mai toleranta, mai intelegatoare. Invat sa acord spatiu fara sa cred ca pierd ceva. Invat sa primesc tot ce mi se ofera fara sa cer nimic in plus. Invat sa dau atat cat se doreste a fi primit. Si nu e usor. Am nevoie de timp si de mine. E minunat ca imi doresc sa fac toate lucrurile astea si ca sunt constienta de ele. Stiu ca pe drum am sa-mi intalnesc visele.
I am taking it easy.
Supergirl
joi, 23 aprilie 2009
Rosu
everywhere i'm looking now
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...
Ma obsedeaza versurile astea. Pentru ca descriu exact ce simt. Vibrez de fiecare data cand le ascult. Si le ascult des de cateva zile. Am melodia pe repeat de o ora si ceva si nu ma satur.
Am baut un pahar de vin. Rosu. Si versurile sunt si mai acute.
Alt vers: i'm addicted to your light.
Lumina... stiu despre ce vorbesc. Chiar daca aici nu are sens. Na... am baut un pahar de vin. Rosu. Mint. Sunt la al doilea. Tot rosu.
Am avut un moment... acum... o traire... Am sorbit din pahar. Am inchis ochii, am ascultat... si inauntru si in afara... am simtit... am dorit... am stiut... ca tot ce am simtit in momentul care a trecut... este real. Sunt eu. In the halo. The Halo.
Ce aiurea suna. Ce fain!
Parca mi s-au ascutit simturile de ceva vreme. Simt tot. Si vreau sa simt tot. Bine... asta vreau din totdeauna. Hmmm... asta primesc acum. Simt tot. Si e minunat.
Trec printr-o perioada minunata. Este nesigura, incerta... dar una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Si trebuie sa scriu despre asta. Poate am sa uit. Si peste zeci de ani, cand am sa recitesc ce scriu acum, am sa inchid ochii si am sa simt exact ce simt acum. Chiar daca pentru o secunda. O sa fie minunat. Asta vreau sa fac atunci cand am sa fiu babuta. Sa inchid ochii si sa retraiesc momentele de acum. Sa le resimt. Si sa fiu trista. Atunci am sa am tot dreptul sa fiu trista. Acum nu am niciun drept. Acum, trebuie sa ma bucur. Si ma bucur. Nu imi vine sa cred cat m-am schimbat. Nici nu mai vreau sa stiu cum eram in urma. Insipida, inodora, incolora si indiferenta.
E intuneric in camera mea. E atat de bine aici. Si atat de sigur, simplu si onest. Lumea mea. Sunt stapana peste lumea mea. Wow... ce senzatie!
Chiar daca imi lipsesc multe... ma simt ca si cand as avea totul.
Chiar daca mi-e dor de IM... ma simt ca si cand ar fi aici.
Chiar daca am datorii... ma simt ca si cand as avea averi ascunse.
Chiar daca imi lipsesc... zambesc ca si cand nimic nu mi-ar lipsi.
Ma educ sa stiu lucruri, sa cred in lucrurile pe care mi le doresc. Sau in persoanele pe care mi le doresc langa mine.
Simt ca sunt pe drumul cel bun si ca sunt mai aproape de mine decat am fost vreodata.
Acum stiu ca nimic nu ma poate dobori. Si ca lucrurile mai putin bune nu fac altceva pentru mine decat sa ma invete si sa faca din mine o femeie mai puternica.
Inca ascult melodia.
everywhere i'm looking now
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...
Si inca mai sorb din paharul meu cu vin. Rosu.
Sunt atat de impacata cu mine. Inca e o mirare pentru mine.
Daca as citi acum din jurnalul meu din vremurile ce au trecut, as citi aproape numai lucruri triste. Pentru ca scriam numai cand eram trista. Acum e altfel. Acum nu mai sunt trista. Sau, cel putin nu trista la modul in care eram in trecut. Acum sunt rezonabil trista, atunci cand sunt. Atunci, eram trista in stilul banal al oricarei femei de rand.
Daca intind mana simt ca ating. Orice vreau sa ating.
Sunt curioasa ce ar spune un psiholog despre scrierile mele. Doar curioasa. Si e doar o idee care m-a traznit acum.
Chiar nu am mai trait cu atata incantare inainte. Cred ca e firesc sa ma extaziez asa. Pur si simplu sunt curioasa sa vad ce imi rezerva ziua de maine. Si sunt curioasa sa simt. Tot.
Camera mea nu mai e atat de intunecata. M-am obisnuit cu intunericul. Si ma simt si mai bine. Si nu. Nu este de la cel de al doilea pahar de vin. Rosu.
M-am intrebat ce as vrea sa fac acum daca nu sa stau la birou in fara calculatorului cu un pahar de vin. Rosu. Hmmm... Simplu. Dragoste. Asta as face. Multa.
Astept zilele care vin asa cum astept kilometri care sunt dincolo de lumina farurilor atunci cand conduc noaptea. Chiar daca nu vad dincolo de lumina farurilor, stiu ca acolo spre unde ma indrept ma asteapta visele mele devenite realitate.
23:29. Atat e ora acum. Si... Halo. Inca.
Berly s-a bagat in pat la locul lui. Cred ca ar trebui sa fac si eu la fel.
Nu am mai scris atat de mult. Hmmm... Sa fie din cauza paharului... elor... de vin. Rosu. ?
Who cares?!?!?!?
Ma simt atat de bine si simplu.
Multumesc! Oricui ar trebui sa multumesc.
Supergirl!
PS: Rosu. :)
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...
Ma obsedeaza versurile astea. Pentru ca descriu exact ce simt. Vibrez de fiecare data cand le ascult. Si le ascult des de cateva zile. Am melodia pe repeat de o ora si ceva si nu ma satur.
Am baut un pahar de vin. Rosu. Si versurile sunt si mai acute.
Alt vers: i'm addicted to your light.
Lumina... stiu despre ce vorbesc. Chiar daca aici nu are sens. Na... am baut un pahar de vin. Rosu. Mint. Sunt la al doilea. Tot rosu.
Am avut un moment... acum... o traire... Am sorbit din pahar. Am inchis ochii, am ascultat... si inauntru si in afara... am simtit... am dorit... am stiut... ca tot ce am simtit in momentul care a trecut... este real. Sunt eu. In the halo. The Halo.
Ce aiurea suna. Ce fain!
Parca mi s-au ascutit simturile de ceva vreme. Simt tot. Si vreau sa simt tot. Bine... asta vreau din totdeauna. Hmmm... asta primesc acum. Simt tot. Si e minunat.
Trec printr-o perioada minunata. Este nesigura, incerta... dar una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Si trebuie sa scriu despre asta. Poate am sa uit. Si peste zeci de ani, cand am sa recitesc ce scriu acum, am sa inchid ochii si am sa simt exact ce simt acum. Chiar daca pentru o secunda. O sa fie minunat. Asta vreau sa fac atunci cand am sa fiu babuta. Sa inchid ochii si sa retraiesc momentele de acum. Sa le resimt. Si sa fiu trista. Atunci am sa am tot dreptul sa fiu trista. Acum nu am niciun drept. Acum, trebuie sa ma bucur. Si ma bucur. Nu imi vine sa cred cat m-am schimbat. Nici nu mai vreau sa stiu cum eram in urma. Insipida, inodora, incolora si indiferenta.
E intuneric in camera mea. E atat de bine aici. Si atat de sigur, simplu si onest. Lumea mea. Sunt stapana peste lumea mea. Wow... ce senzatie!
Chiar daca imi lipsesc multe... ma simt ca si cand as avea totul.
Chiar daca mi-e dor de IM... ma simt ca si cand ar fi aici.
Chiar daca am datorii... ma simt ca si cand as avea averi ascunse.
Chiar daca imi lipsesc... zambesc ca si cand nimic nu mi-ar lipsi.
Ma educ sa stiu lucruri, sa cred in lucrurile pe care mi le doresc. Sau in persoanele pe care mi le doresc langa mine.
Simt ca sunt pe drumul cel bun si ca sunt mai aproape de mine decat am fost vreodata.
Acum stiu ca nimic nu ma poate dobori. Si ca lucrurile mai putin bune nu fac altceva pentru mine decat sa ma invete si sa faca din mine o femeie mai puternica.
Inca ascult melodia.
everywhere i'm looking now
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...
Si inca mai sorb din paharul meu cu vin. Rosu.
Sunt atat de impacata cu mine. Inca e o mirare pentru mine.
Daca as citi acum din jurnalul meu din vremurile ce au trecut, as citi aproape numai lucruri triste. Pentru ca scriam numai cand eram trista. Acum e altfel. Acum nu mai sunt trista. Sau, cel putin nu trista la modul in care eram in trecut. Acum sunt rezonabil trista, atunci cand sunt. Atunci, eram trista in stilul banal al oricarei femei de rand.
Daca intind mana simt ca ating. Orice vreau sa ating.
Sunt curioasa ce ar spune un psiholog despre scrierile mele. Doar curioasa. Si e doar o idee care m-a traznit acum.
Chiar nu am mai trait cu atata incantare inainte. Cred ca e firesc sa ma extaziez asa. Pur si simplu sunt curioasa sa vad ce imi rezerva ziua de maine. Si sunt curioasa sa simt. Tot.
Camera mea nu mai e atat de intunecata. M-am obisnuit cu intunericul. Si ma simt si mai bine. Si nu. Nu este de la cel de al doilea pahar de vin. Rosu.
M-am intrebat ce as vrea sa fac acum daca nu sa stau la birou in fara calculatorului cu un pahar de vin. Rosu. Hmmm... Simplu. Dragoste. Asta as face. Multa.
Astept zilele care vin asa cum astept kilometri care sunt dincolo de lumina farurilor atunci cand conduc noaptea. Chiar daca nu vad dincolo de lumina farurilor, stiu ca acolo spre unde ma indrept ma asteapta visele mele devenite realitate.
23:29. Atat e ora acum. Si... Halo. Inca.
Berly s-a bagat in pat la locul lui. Cred ca ar trebui sa fac si eu la fel.
Nu am mai scris atat de mult. Hmmm... Sa fie din cauza paharului... elor... de vin. Rosu. ?
Who cares?!?!?!?
Ma simt atat de bine si simplu.
Multumesc! Oricui ar trebui sa multumesc.
Supergirl!
PS: Rosu. :)
miercuri, 22 aprilie 2009
Special
Am primit asta seara ceva minunat si special de la cineva care pentru mine este minunat si special. Am primit cuvinte si emotii:
Cinci reguli simple pentru a fi fericit:
1. Elibereaza-ti inima de ura
2. Elibereaza-ti mintea de griji
3. Traieste simplu
4. Daruieste mai mult
5. Cere mai putin, asteapta miracole in viata
Nimeni nu se poate intoarce in timp pentru un nou inceput.
Oricine poate incepe acum sa formeze un alt final...
Atunci cand esti suparat pentru ca nu ai obtinut ce ai dorit... asteapta si bucura-te... pentru ca Dumnezeu s-a gandit sa-ti dea ceva mai bun.
Cand ti se intampla ceva, bun sau rau... gandeste-te ce inseamna.
Fiecare eveniment al vietii are un scop... sa te invete cum sa razi mai mult sau cum sa nu plangi prea tare.
Nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti sa faci este sa fii cineva care poate fi iubit... apoi depinde de cealalta persoana sa-si dea seama cat valorezi.
Ne petrecem prea mult timp cautand persoana potrivita pentru a o iubi sau gasind defecte celor pe care deja ii iubim... cand in schimb ar trebui sa perfectionam dragostea pe care o oferim.
Multumesc!
Ma simt si mai bine dupa ce le-am scris. E uimitor ce pot face cateva cuvinte venite la momentul potrivit, in timpul potrivit, neplanificat.
Ma bucur ca exista cineva care atunci cand citeste cuvinte care spun ceva se gandeste la mine si imparte cu mine.
Supergirl
Cinci reguli simple pentru a fi fericit:
1. Elibereaza-ti inima de ura
2. Elibereaza-ti mintea de griji
3. Traieste simplu
4. Daruieste mai mult
5. Cere mai putin, asteapta miracole in viata
Nimeni nu se poate intoarce in timp pentru un nou inceput.
Oricine poate incepe acum sa formeze un alt final...
Atunci cand esti suparat pentru ca nu ai obtinut ce ai dorit... asteapta si bucura-te... pentru ca Dumnezeu s-a gandit sa-ti dea ceva mai bun.
Cand ti se intampla ceva, bun sau rau... gandeste-te ce inseamna.
Fiecare eveniment al vietii are un scop... sa te invete cum sa razi mai mult sau cum sa nu plangi prea tare.
Nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti sa faci este sa fii cineva care poate fi iubit... apoi depinde de cealalta persoana sa-si dea seama cat valorezi.
Ne petrecem prea mult timp cautand persoana potrivita pentru a o iubi sau gasind defecte celor pe care deja ii iubim... cand in schimb ar trebui sa perfectionam dragostea pe care o oferim.
Multumesc!
Ma simt si mai bine dupa ce le-am scris. E uimitor ce pot face cateva cuvinte venite la momentul potrivit, in timpul potrivit, neplanificat.
Ma bucur ca exista cineva care atunci cand citeste cuvinte care spun ceva se gandeste la mine si imparte cu mine.
Supergirl
4
4 este numarul despre care cred ca imi poarta noroc. Tot timpul caut legaturi cu acest numar.
Astazi se intampla un 4. Ma bucur si astept continuarea si alte sarbatori cu 4 pe aceeasi tema.
Acum fac legaturi cu 4. Astazi... 22, luna a douasprezecea, opt a opta... Hmmm. Nu cred in coincidente. Clar 4 este numarul meu norocos si nu e o intamplare. Nimic nu este doar o intamplare.
Cred in 4. Si in mine. Si in IM. Si in miracole. Si in iubire.
Supergirl
Astazi se intampla un 4. Ma bucur si astept continuarea si alte sarbatori cu 4 pe aceeasi tema.
Acum fac legaturi cu 4. Astazi... 22, luna a douasprezecea, opt a opta... Hmmm. Nu cred in coincidente. Clar 4 este numarul meu norocos si nu e o intamplare. Nimic nu este doar o intamplare.
Cred in 4. Si in mine. Si in IM. Si in miracole. Si in iubire.
Supergirl
marți, 21 aprilie 2009
Semn
Sunt in drum spre ceea ce vreau sa fiu. Chiar imi pot intrezari calea, serpuind spre viitor, calea mea care se ingusteaza spre orizontul fara capat. Pasesc in fiecare zi pe calea vietii mele. Imi place ce las in urma. Ma bucur de pasul de acum. Privesc cu nerabdare si incantare la bucatica de drum pe care voi calca maine. Mai am o singura teama de infrant. Teama ca atunci cand voi atinge orizontul voi avea ambele maini libere.
Incerc sa nu mai devin dependenta de lucruri, emotii sau persoane. Dar... inca nu imi iese. Acum ma simt dependenta de ceea ce se intampla cu mine si lumea mea la cea mai mica adiere de IM.
Ma simt coplesita de lucruri bune si frumoase pentru ca nu vreau sa lupt ca sa se mentina. Vreau doar sa se intample, sa vina, sa fie in continuare. Si nu pentru ca cred ca merit. Ci pentru ca eu cred ca din asta e facuta viata si ca asa trebuie sa fie.
Daca intind bratele imi pot cuprinde lumea si o pot strange la piept. Si simt ca apartin.
Zambesc printre lacrimi de emotie. Semn. Inca un semn, primul. El primul.
Ma simt atinsa, luminata, inconjurata si patrunsa de tot ce inseamna IM.
Sunt... femeie.
Multumesc!
Supergirl
Incerc sa nu mai devin dependenta de lucruri, emotii sau persoane. Dar... inca nu imi iese. Acum ma simt dependenta de ceea ce se intampla cu mine si lumea mea la cea mai mica adiere de IM.
Ma simt coplesita de lucruri bune si frumoase pentru ca nu vreau sa lupt ca sa se mentina. Vreau doar sa se intample, sa vina, sa fie in continuare. Si nu pentru ca cred ca merit. Ci pentru ca eu cred ca din asta e facuta viata si ca asa trebuie sa fie.
Daca intind bratele imi pot cuprinde lumea si o pot strange la piept. Si simt ca apartin.
Zambesc printre lacrimi de emotie. Semn. Inca un semn, primul. El primul.
Ma simt atinsa, luminata, inconjurata si patrunsa de tot ce inseamna IM.
Sunt... femeie.
Multumesc!
Supergirl
luni, 20 aprilie 2009
"Adevaruri"
Vreau sa ajung in mine si sa pot fi sincera. Inchid ochii in speranta ca linistea si neimaginile imi vor da curaj sa fiu mai sincera. Adevarul este ca acolo, acolo adanc in mine sunt sincera. Doar ca nu vreau sa fiu sincera rostind adevarurile. In ultima vreme m-am imprietenit cu adevarurile nerostite, de care sunt constienta. Nu ma prefac ca nu le vad sau ca nu exista. Ma prefac doar ca le pot schimba.
Nu imi fac bine atatea adevaruri. Si nu, nu sunt pro minciuna. Dar e mai bine ca unele adevaruri sa ramana nerostite. E mai simplu asa. E mai uman. E mai simplu. Pentru ca da, uneori, fug de complicatii. Si nu pentru ca nu le-as face fata. Ci doar pentru ca vreau sa traiesc momente.
Sunt din nou recunoscatoare ca nimic din ce mi se intampla nu este controlat de mine si ca am invatat sa cred ca tot ce mi se intampla este spre binele meu. Stiind lucrurile astea, chiar si cele mai crunte adevaruri devin lucruri pe care trebuie sa le accept. Ca moartea, de exemplu. Sau ca dragostea.
Supergirl
Nu imi fac bine atatea adevaruri. Si nu, nu sunt pro minciuna. Dar e mai bine ca unele adevaruri sa ramana nerostite. E mai simplu asa. E mai uman. E mai simplu. Pentru ca da, uneori, fug de complicatii. Si nu pentru ca nu le-as face fata. Ci doar pentru ca vreau sa traiesc momente.
Sunt din nou recunoscatoare ca nimic din ce mi se intampla nu este controlat de mine si ca am invatat sa cred ca tot ce mi se intampla este spre binele meu. Stiind lucrurile astea, chiar si cele mai crunte adevaruri devin lucruri pe care trebuie sa le accept. Ca moartea, de exemplu. Sau ca dragostea.
Supergirl
duminică, 19 aprilie 2009
Ploua
Ador ploaia. E rece, simpla, sincera. Visez sa fiu sarutata in ploaie si nu oricum... cu dragoste. Ploaia ma face sa ma gandesc la dragoste. Mi-e dor de dragoste. De toate formele ei, de toate durerile si minunile ei.
Iubesc ploaia pentru ca ma face sa ma simt vie. Uneori ma intristeaza, alteori ma face fericita. Acum... ascult fosnetul pe care il fac rotile masinilor care sterg baltile de pe asfalt.
Ma visez... cu geamul deschis, ascultand ploaia si fosnetul... miroase a umed si curat... ma visez facand dragoste intr-un intuneric in care razbat doar franturi de lumina de la felinarele de pe strada.
Mi-e dor de IM si e minunat. Pentru ca si dorul, la fel ca ploaia, ma face sa ma simt vie. Iar dorul de IM nu e ca ploaia... dorul de IM nu e rece, simplu, sincer. Si... dorul de IM nu trece. Ramane.
E uimitor cum emotiile mele se transforma in continuu nascand altfel de emotii, alte doruri si stari. Am devenit atat de femeie. Si ma simt din ce in ce mai bine cu mine. Sunt fericita cu ce am devenit. Sunt fericita ca iubesc ploaia, ca iubesc iubirea si ca mi-e dor de IM.
Abia astept sa ajung acasa. Aici ma simt putin rupta de lumea mea.
Mai e putin pana maine.
Supergirl
vineri, 17 aprilie 2009
cry cry cry
sunt cuminte, astept, tac, ma prefac, inghit, zambesc, glumesc... pe-afara
si inauntru... cry cry cry
sunt obosita si vreau sa fug... repede si departe de tot ce simt in secunda asta...
sa ajung in my happy place ca sa ma pot aduna, ca sa pot respira cu ochii inchisi, rupta si uitata de secunda asta...
cred ca m-am maturizat... fuck...
Supergirl
si inauntru... cry cry cry
sunt obosita si vreau sa fug... repede si departe de tot ce simt in secunda asta...
sa ajung in my happy place ca sa ma pot aduna, ca sa pot respira cu ochii inchisi, rupta si uitata de secunda asta...
cred ca m-am maturizat... fuck...
Supergirl
miercuri, 15 aprilie 2009
Ieftin
Las lucrurile sa se intample aiurea, in voia lor, la cheremul lor. Si imi da o senzatie de ieftin. Adica second hand, obsolete. Genul asta de ieftin. Si totusi sunt ok. Hmmm...
Mi-am cumparat haine de la second hand acum cativa ani, haine pe care le mai port si acum. E adevarat, prin casa. Dar le port, imi plac, ma simt confortabil in ele, sunt ale mele. Chiar daca initial au apartinut altora.
Cam asa si cu relatiile. Relatiile second hand, obsolete, in care stai de ceva vreme, le porti, iti plac, le vrei, te simti confortabil in ele... ieftin, dar confortabil... Sunt relatiile tale, iti apartin, chiar daca, initial au apartinut altcuiva. Cui? Culmea... tot tie. Doar ca erai altfel, altcineva. Nazuiai la alte lucruri, visai la realitati si la lucruri simple care, de ceva vreme, au devenit al dracului de complicate. Nu stiu de ce vorbesc la persoana a II-a, cand despre mine e vorba. Uarevar...
Ideea e ca ma simt ieftin si imi place. Nu mi-e rusine, jena, nu regret. Dimpotriva. Ma bucur si merg mai departe. De ce? Pentru ca nu intodeauna ieftin inseamna de proasta calitate. Adesea inseamna comun. Si eu am nevoie de comun, de normal.
De fapt, lucrurile nu sunt complicate. Inca insist sa gandesc asa pentru ca, in sinea mea, cred ca am nevoie de scuze. Nu am nevoie de scuze. Am aprobare pentru tot ceea ce fac. Aprobarea mea.
Iubesc viata si vreau sa simt. As vrea sa retraiesc incontinuu clipele in care simt. Chiar cu riscul de a deveni banal.
Sunt fericita ca exist in viata mea, ca sunt cineva in viata mea. Asta imi da dreptul sa fac orice vreau, cand vreau, cum vreau, fara sa regret si fara sa ma indoiesc ca merit.
Bla bla bla...
Carpe diem si fuck the rest!
Supergirl
Mi-am cumparat haine de la second hand acum cativa ani, haine pe care le mai port si acum. E adevarat, prin casa. Dar le port, imi plac, ma simt confortabil in ele, sunt ale mele. Chiar daca initial au apartinut altora.
Cam asa si cu relatiile. Relatiile second hand, obsolete, in care stai de ceva vreme, le porti, iti plac, le vrei, te simti confortabil in ele... ieftin, dar confortabil... Sunt relatiile tale, iti apartin, chiar daca, initial au apartinut altcuiva. Cui? Culmea... tot tie. Doar ca erai altfel, altcineva. Nazuiai la alte lucruri, visai la realitati si la lucruri simple care, de ceva vreme, au devenit al dracului de complicate. Nu stiu de ce vorbesc la persoana a II-a, cand despre mine e vorba. Uarevar...
Ideea e ca ma simt ieftin si imi place. Nu mi-e rusine, jena, nu regret. Dimpotriva. Ma bucur si merg mai departe. De ce? Pentru ca nu intodeauna ieftin inseamna de proasta calitate. Adesea inseamna comun. Si eu am nevoie de comun, de normal.
De fapt, lucrurile nu sunt complicate. Inca insist sa gandesc asa pentru ca, in sinea mea, cred ca am nevoie de scuze. Nu am nevoie de scuze. Am aprobare pentru tot ceea ce fac. Aprobarea mea.
Iubesc viata si vreau sa simt. As vrea sa retraiesc incontinuu clipele in care simt. Chiar cu riscul de a deveni banal.
Sunt fericita ca exist in viata mea, ca sunt cineva in viata mea. Asta imi da dreptul sa fac orice vreau, cand vreau, cum vreau, fara sa regret si fara sa ma indoiesc ca merit.
Bla bla bla...
Carpe diem si fuck the rest!
Supergirl
IM
"De tine-ndrăgostiţi nu-s ochii mei
Ei lesne văd în tine orice vină,
Dar inima nimic din ce-i în ei
Nu vede şi de dînşii se dezbină.
Urechea-mi nu-i rapită de-al tău glas,
Nici pipăitul de-alintarea lină,
Nici mirosul, nici gustu-mi nu-i atras,
Nu-mpart cu tine-a simţurilor cină.
Cinci simţuri, toate caută-n zadar
Ca inima-mi s-o scape de-o robie
Ce i-ar aduce numai moartea-n dar,
Ci slobozită nu mai vrea să fie:
În cupa mea atît cîştig am eu,
Că tu-mi eşti şi păcat şi iadul meu."
Ei lesne văd în tine orice vină,
Dar inima nimic din ce-i în ei
Nu vede şi de dînşii se dezbină.
Urechea-mi nu-i rapită de-al tău glas,
Nici pipăitul de-alintarea lină,
Nici mirosul, nici gustu-mi nu-i atras,
Nu-mpart cu tine-a simţurilor cină.
Cinci simţuri, toate caută-n zadar
Ca inima-mi s-o scape de-o robie
Ce i-ar aduce numai moartea-n dar,
Ci slobozită nu mai vrea să fie:
În cupa mea atît cîştig am eu,
Că tu-mi eşti şi păcat şi iadul meu."
joi, 9 aprilie 2009
luni, 6 aprilie 2009
miercuri, 1 aprilie 2009
Kind of test
Am gasit pe un blog un test. Cam macabru el de felul lui... testul... pe alocuri. Am raspuns si io.
Ia:
1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Sa dansez.
2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începand de maine?
O saptamana as zace in deprimare. Apoi... as continua sa traiesc ca si cand nu stiu ca peste cinci ani mor si, pe ascuns, as cauta secrete miraculoase care sa ma salveze de moarte.
3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu. As face tot ce nu pot sa fac acum. Si sa imi implinesc un vis: sa construiesc un super mega extra camin pentru batrani uitati de lume.
4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
1 milion de euro pentru batrani uitati de lume
5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Nu vreau sa spuna nimic. Sa taca. Sa-si spuna fiecare in sinea lui.
6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Nu vreau piatra funerara. Vreau sa fiu arsa si aruncata... inca nu stiu unde.
7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Asistenta medicala.
8. Ce ai face daca ai stii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
O familie.
9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ca sunt cea mai cool bunica ever.
10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si să iti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
Nu mi-as pune nicio intrebare.
Supergirl
Ia:
1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Sa dansez.
2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începand de maine?
O saptamana as zace in deprimare. Apoi... as continua sa traiesc ca si cand nu stiu ca peste cinci ani mor si, pe ascuns, as cauta secrete miraculoase care sa ma salveze de moarte.
3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu. As face tot ce nu pot sa fac acum. Si sa imi implinesc un vis: sa construiesc un super mega extra camin pentru batrani uitati de lume.
4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
1 milion de euro pentru batrani uitati de lume
5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Nu vreau sa spuna nimic. Sa taca. Sa-si spuna fiecare in sinea lui.
6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Nu vreau piatra funerara. Vreau sa fiu arsa si aruncata... inca nu stiu unde.
7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Asistenta medicala.
8. Ce ai face daca ai stii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
O familie.
9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ca sunt cea mai cool bunica ever.
10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si să iti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
Nu mi-as pune nicio intrebare.
Supergirl
Limits/Off limits vs. Acceptare
Ma lovesc constant de limits. Si la fel de constant de off limits. Chiar daca sunt doua concepte in antonim, atunci cand ma lovesc de ele ma fac sa ma simt la fel. La fel de inconfortabil si de nelalocul meu. Chiar si atunci cand eu sunt cea care tine cont de limite sau le depaseste. Si ma intreb de ce ma simt asa? Cand unul dintre scopurile mele este sa imi extind limitele.
Imi imaginez ca nu am sa mai fiu nevoita nicicand sa imi limitez trairile, emotiile, pe mine. Ci doar am sa imi limitez faptele pentru ca ele sa nu depaseasca limitele celor din jurul meu. Si imi imaginez ca cei din jurul meu vor face la fel ca mine. Ce utopie!!!
Adevarul este ca inca nu sunt pregatita sa accept limitele care imi sunt impuse. Chiar daca ele sunt de bun simt, reale, oneste. Limitele care imi sunt impuse inseamna decizii pe care nu le-am luat eu. Si inca nu sunt pregatita sa accept decizii pe care le iau altii pentru mine. Chiar si atunci cand este vorba de o decizie buna pentru mine.
Acceptarea este cel mai recent sentiment pe care l-am descoperit. Si poate cel mai sanatos si mai matur sentiment care exista. Fac pasi marunti acceptand lucrurile pentru care nu am puterea sa le schimb.
Poate ca inca nu sunt pregatita sa accept multe lucruri, dar accept faptul in sine ca... inca nu sunt pregatita sa accept multe lucruri.
Supergirl
Imi imaginez ca nu am sa mai fiu nevoita nicicand sa imi limitez trairile, emotiile, pe mine. Ci doar am sa imi limitez faptele pentru ca ele sa nu depaseasca limitele celor din jurul meu. Si imi imaginez ca cei din jurul meu vor face la fel ca mine. Ce utopie!!!
Adevarul este ca inca nu sunt pregatita sa accept limitele care imi sunt impuse. Chiar daca ele sunt de bun simt, reale, oneste. Limitele care imi sunt impuse inseamna decizii pe care nu le-am luat eu. Si inca nu sunt pregatita sa accept decizii pe care le iau altii pentru mine. Chiar si atunci cand este vorba de o decizie buna pentru mine.
Acceptarea este cel mai recent sentiment pe care l-am descoperit. Si poate cel mai sanatos si mai matur sentiment care exista. Fac pasi marunti acceptand lucrurile pentru care nu am puterea sa le schimb.
Poate ca inca nu sunt pregatita sa accept multe lucruri, dar accept faptul in sine ca... inca nu sunt pregatita sa accept multe lucruri.
Supergirl
luni, 30 martie 2009
. si de la capat
Inca nu m-am hotarat daca imi plac inceputurile. Dar m-am hotarat ca imi plac incheierile. Imi place punctul. Punctul sincer, real, ferm. Punctul imi da incredere, ma echilibreaza. Spre deosebire de "...". Pentru ca dupa "..." trebuie sa urmeze ceva. Pur si simplu trebuie.
Dar, daca ar fi sa aleg, as alege totusi "...". As vrea sa nu mai fiu nevoita sa pun punct. Niciodata. Vreau ca lucrurile sa continue, sa mearga mai departe, in ritmul lor firesc. Intr-un fel merg. De fapt, nu. Nu intr-un fel. Chiar merg mai departe.
Stiu ca daca n-ar exista punctul, nu ar exista nici "...". Si chiar?!?! Ce a fost la inceput? Punctul sau "..."?
Punctul e bun. E ca o gura de aer pe care o iei atunci cand inoti in oceane.
Mi-e teama de inceputuri. De lucrurile pe care le fac prima data. Stiu ca e o teama fireasca si nefondata dar... Mai bine sa imi fie teama de inceputuri decat sa imi fie teama sa pun punct. Sau sa accept un punct.
Azi e luni. Si inceput. Si capat. Si punct. Si e ok. Poate fi... cea mai frumoasa zi.
Supergirl
Dar, daca ar fi sa aleg, as alege totusi "...". As vrea sa nu mai fiu nevoita sa pun punct. Niciodata. Vreau ca lucrurile sa continue, sa mearga mai departe, in ritmul lor firesc. Intr-un fel merg. De fapt, nu. Nu intr-un fel. Chiar merg mai departe.
Stiu ca daca n-ar exista punctul, nu ar exista nici "...". Si chiar?!?! Ce a fost la inceput? Punctul sau "..."?
Punctul e bun. E ca o gura de aer pe care o iei atunci cand inoti in oceane.
Mi-e teama de inceputuri. De lucrurile pe care le fac prima data. Stiu ca e o teama fireasca si nefondata dar... Mai bine sa imi fie teama de inceputuri decat sa imi fie teama sa pun punct. Sau sa accept un punct.
Azi e luni. Si inceput. Si capat. Si punct. Si e ok. Poate fi... cea mai frumoasa zi.
Supergirl
duminică, 29 martie 2009
miercuri, 25 martie 2009
Imi vad de viata mea
Nu am sa mai pierd nimic. Niciun minut. Nicio secunda.
Am sa iau tot. Am sa simt tot. Am sa gust tot. De fiecare data...
Si intre dati... am sa rememorez, am sa resimt, regust, am sa rezist pana la urmatoarea data.
Si cand nu am sa pot sa iau... am sa fur.
Aleg sa imi vad de viata mea... asa...
De-ar fi toate clipele ca asta. Cand doar simt ca sunt. Astept sa adorm, linistita in visele mele. Astept sa ma trezesc, linistita in inca o zi din viata mea de care imi vad.
Sunt inca invaluita in senzatia clipelor pe care tocmai nu le-am pierdut.
Cred in minuni.
Ce bine ca timpul curge si urmeaza!
Ce bine ca tocmai clipele ce au trecut nu au fost ultimele!
Ce bine ca sunt! Ceea ce sunt...
Liniste, emotie, incantare, lipsa... clipe...
Cu siguranta imi vad de viata mea. It's the right thing to do...
I think that's my best shot... to be better... it makes me wanna be better... it makes me wanna be good... and I think I can... like this... i think i can...
Supergirl
Am sa iau tot. Am sa simt tot. Am sa gust tot. De fiecare data...
Si intre dati... am sa rememorez, am sa resimt, regust, am sa rezist pana la urmatoarea data.
Si cand nu am sa pot sa iau... am sa fur.
Aleg sa imi vad de viata mea... asa...
De-ar fi toate clipele ca asta. Cand doar simt ca sunt. Astept sa adorm, linistita in visele mele. Astept sa ma trezesc, linistita in inca o zi din viata mea de care imi vad.
Sunt inca invaluita in senzatia clipelor pe care tocmai nu le-am pierdut.
Cred in minuni.
Ce bine ca timpul curge si urmeaza!
Ce bine ca tocmai clipele ce au trecut nu au fost ultimele!
Ce bine ca sunt! Ceea ce sunt...
Liniste, emotie, incantare, lipsa... clipe...
Cu siguranta imi vad de viata mea. It's the right thing to do...
I think that's my best shot... to be better... it makes me wanna be better... it makes me wanna be good... and I think I can... like this... i think i can...
Supergirl
luni, 23 martie 2009
Sweet November
"Now the story has to come to an end…
Like any book…
Or movie…
No matter how good it is…
Other ones will be pencilled out from now…
With real people…
People you can touch…
…
We lived life to the full…
In a few moments…
Sweet moments…
In a virtual world…
On the Orion’s Belt…
…
I hope I’ll be a sweet memory…
…
I’ll be everywhere you look…
In the trees outside…
In the rain on your window…
In the smell of the flowers around you…
In every man in your life…
I will be in their smile…
In their ideas…
In their gestures…
…
Thank you for all…
I’ll meet you on the Orion’s Belt…
I’ll be there for you…
Always…
Just watch the sky…
Thank you…"
I miss November...
Supergirl
joi, 19 martie 2009
Straina
Nu-mi place cand sunt departe de acasa. Parca sunt departe de mine. Ma simt mica... mica, asa in comparatie cu lumea toata. Parca sunt un punct printre miliarde de alte puncte.
Sunt intr-o tara straina pentru cateva zile. Si straina ma simt.
Mi-e dor de perna mea si de Berly. Abia astept sa ma intorc. Si de abia am plecat, adica astazi la trei dupa amiaza. Si e unspe noaptea. Si eu abia astept sa ma intorc acasa, in tara mea, in Bucurestiul pe care il ador, asa cum e el.
Uffff!!!!!
Ma duc sa dorm in cearceafuri straine. Sper sa visez frumos, romaneste.
Abia astept sa ma intorc.
Supergirl
Sunt intr-o tara straina pentru cateva zile. Si straina ma simt.
Mi-e dor de perna mea si de Berly. Abia astept sa ma intorc. Si de abia am plecat, adica astazi la trei dupa amiaza. Si e unspe noaptea. Si eu abia astept sa ma intorc acasa, in tara mea, in Bucurestiul pe care il ador, asa cum e el.
Uffff!!!!!
Ma duc sa dorm in cearceafuri straine. Sper sa visez frumos, romaneste.
Abia astept sa ma intorc.
Supergirl
duminică, 15 martie 2009
Maktub
Nu vreau sa am control. Niciodata. Vreau sa fiu purtata de destin oriunde, in orice conditii. Vreau sa traiesc ce mi se intampla. Nu vreau planuri si intrebari.
Libera. Vreau sa fiu libera. Sa inchid ochii si sa ma scald in mine. Si... inchid ochii si vad lumina. Sunt plina de lumina, caldura si liniste. Atrag lumina, caldura si liniste.
Nu apartin prezentului. Sunt ceea ce am fost si ceea ce visez. Prezentul meu este doar urma clipei ce a trecut si speranta clipei ce va urma.
Simt impacare. Sunt, in sfarsit, impacata cu mine.
Supergirl
Libera. Vreau sa fiu libera. Sa inchid ochii si sa ma scald in mine. Si... inchid ochii si vad lumina. Sunt plina de lumina, caldura si liniste. Atrag lumina, caldura si liniste.
Nu apartin prezentului. Sunt ceea ce am fost si ceea ce visez. Prezentul meu este doar urma clipei ce a trecut si speranta clipei ce va urma.
Simt impacare. Sunt, in sfarsit, impacata cu mine.
Supergirl
vineri, 13 martie 2009
Sanse
Cum recunoastem sansele pe care viata ni le ofera? Ma refer la sansele care iti pot schimba viata definitiv. De ce avem curaj sa ne lasam sansele sa ne scape printre degete, dar nu avem curaj sa ne asumam raspunderea de a incerca... macar? De ce avem curaj sa credem ca viata are sanse nelimitate sa ne ofere?
Ma intrebam... si eu...
Supergirl
Ma intrebam... si eu...
Supergirl
joi, 12 martie 2009
Mi-e dor...
Mi-e dor de multe. Si sunt nitel trista. Pentru ca mi-e dor de multe. De lucrurile care nu se pot descrie. Tanjesc dupa momente pe care le-am mai trait si dupa momente despre care nu stiu nimic.
Mi-e dor... pur si simplu dor...
Stau asa, cu dor in mine. Astept. Momentele.
Supergirl
--------------------
Sade - By your side
You think I'd leave your side baby?
You know me better than that
You think I would you leave down when your down on your knees?
I wouldn't do that
I'll do you right when your wrong
If only you could see into me
Oh, when your cold
I'll be there to hold you tight to me
When your on the outside baby and you can't get in
I will show you, your so much better than you know
When your lost, when your alone and you can't get back again
I will find you darling I'll bring you home
If you want to cry
I am here to dry your eyes
and in no time you'll be fine
You think I'd leave your side baby
You know me better than that
You think I'd leave you down when your down on your knees
I wouldn't do that
I'll do you right when your wrong
If only you could see into me
Oh when your cold
I'll be there
To hold you tight to me
Oh when your alone
I'll be there by your side baby
Mi-e dor... pur si simplu dor...
Stau asa, cu dor in mine. Astept. Momentele.
Supergirl
--------------------
Sade - By your side
You think I'd leave your side baby?
You know me better than that
You think I would you leave down when your down on your knees?
I wouldn't do that
I'll do you right when your wrong
If only you could see into me
Oh, when your cold
I'll be there to hold you tight to me
When your on the outside baby and you can't get in
I will show you, your so much better than you know
When your lost, when your alone and you can't get back again
I will find you darling I'll bring you home
If you want to cry
I am here to dry your eyes
and in no time you'll be fine
You think I'd leave your side baby
You know me better than that
You think I'd leave you down when your down on your knees
I wouldn't do that
I'll do you right when your wrong
If only you could see into me
Oh when your cold
I'll be there
To hold you tight to me
Oh when your alone
I'll be there by your side baby
miercuri, 11 martie 2009
Carpe diem!
Caut tot timpul sa fac ce vreau, cand vreau, cum vreau fara sa pierd nicio secunda din mine sau din viata mea. Caut tot timpul momente care sa ma faca sa simt. Sa simt orice. Caut tot timpul sa nu ma indepartez de ceea ce sunt, ci sa ma apropii si mai tare de ceea ce stiu ca pot fi. Caut tot timpul sa fiu exact acolo unde imi doresc sa fiu si sa simt bine, liniste, caldura, calm, emotie, asteptare, speranta si un pic de indefinit, neclar, nesigur si ingrijorare.
Viata e scurta si vreau sa simt. Vreau sa ma umplu de toate simtamintele pe care o femeie le poate avea. Nu vreau sa pierd ceva, sau sa ratez momente. Vreau sa stiu sa vad toate lucrurile mici si sa ma bucur de ele. Vreau sa rad. Sa dansez. Sa iubesc. Sa doresc.
Vreau sa visez si sa cred ca tot ce ma desparte de a atinge vise este doar timpul.
Sunt recunoscatoare ca exist in viata mea, asa cum e ea. Sunt recunoscatoare pentru toti cei pe care i-am intalnit pana acum, oameni dragi care au avut fiecare rolul sau. Sunt recunoscatoare pentru tot ce traiesc acum, pentru tot ce simt, ce astept, ce-mi doresc, pentru oamenii care sunt in viata mea, aproape sau departe. Sunt recunoscatoare pentru acest moment in care fac exact ce vreau sa fac. Sunt recunoscatoare tuturor celor care imi fac viata frumoasa in fiecare zi.
Zambesc. Si pe dinauntru si pe dinafara. Si mi-e bine!
Traiesc si simt ca traiesc.
Savurez momente si le astept cuminte pe urmatoarele. Sunt dupa colt...
Supergirl
Viata e scurta si vreau sa simt. Vreau sa ma umplu de toate simtamintele pe care o femeie le poate avea. Nu vreau sa pierd ceva, sau sa ratez momente. Vreau sa stiu sa vad toate lucrurile mici si sa ma bucur de ele. Vreau sa rad. Sa dansez. Sa iubesc. Sa doresc.
Vreau sa visez si sa cred ca tot ce ma desparte de a atinge vise este doar timpul.
Sunt recunoscatoare ca exist in viata mea, asa cum e ea. Sunt recunoscatoare pentru toti cei pe care i-am intalnit pana acum, oameni dragi care au avut fiecare rolul sau. Sunt recunoscatoare pentru tot ce traiesc acum, pentru tot ce simt, ce astept, ce-mi doresc, pentru oamenii care sunt in viata mea, aproape sau departe. Sunt recunoscatoare pentru acest moment in care fac exact ce vreau sa fac. Sunt recunoscatoare tuturor celor care imi fac viata frumoasa in fiecare zi.
Zambesc. Si pe dinauntru si pe dinafara. Si mi-e bine!
Traiesc si simt ca traiesc.
Savurez momente si le astept cuminte pe urmatoarele. Sunt dupa colt...
Supergirl
Berly
Berly e motanelul meu. Sufletelul meu blanos care ma asteapta in fiecare seara sa ma intorc acasa.Berly imi stie toate tabieturile. Berly ma asculta de fiecare data cand vorbesc. Berly a facut nani cu mine in toate noptile in care mi-a fost teama si l-am gasit langa mine in toate diminetile in care ma trezeam trista.
Berly are personalitate. Face numa ce-are el chef, cand are el chef.
Berly e cel mai frumos si cel mai destept motan din lume. Hadriana poate sa confirme! :)
Berly e motanelul meu care ma asteapta sa ma intorc acasa.
Supergirl
marți, 10 martie 2009
Timp
Daca exista ceva ce iubesc si urasc deopotriva, acel ceva este fara dubii... timpul. Inca nici macar nu am inteles daca imi este aliat sau dusman. Inteleg si accept doar ca este relativ.
Cat de bine ar trebui sa ma cunosc si sa stiu ce imi doresc sau ce nu imi doresc, astfel incat sa pot jongla cu deciziile pe care le iau pentru mine neuitand nicio clipa de... timp? Sunt oare de ajuns contururile pe care le-am inteles despre mine pana acum pentru ca, din acest moment sa umplu spatiile goale cu cele mai bune decizii pentru mine, neuitand nicio clipa de... timp?
Cred foarte mult in "nimic nu este intamplator" si ca tot ce mi se intampla are un scop, pe care nu sunt de fiecare data in stare sa il vad, pentru ca sunt femeie, mai mult emotionala decat cerebrala. Si... crezand in asta, imi este usor sa accept tot ce mi se intampla, si bun si rau.
Cred ca singurul secret in a trece peste deciziile pe care le-am luat pentru mine si care s-au dovedit a nu fi cele mai bune, este echilibrul. Echilibrul dintre mine, cea care eram in momentul
in care am luat decizia, si mine, cea care sunt in momentul in care constat ca decizia luata nu a fost cea mai buna.
Ma bucur ca nu pot da timpul inapoi. Pentru ca, pe masura ce il las in urma, timpul imi demonstreaza ca tot ceea ce pot simti se intensifica, atat in traire cat si in valoare.
Iar daca ar fi sa ma gandesc la ceva ce urasc de fiecare data cand timpul trece, acel ceva este faptul ca, din cand in cand, raman in urma evenimente, experiente, relatii... fara incheiere. Inca imi este greu sa accept ca este in regula ca unele lucruri sa ramana neterminate, ca, de fapt, in asta consta experienta si ca nu trebuie sa simt ca raman oarecum agatata in trecut.
Supergirl
Cat de bine ar trebui sa ma cunosc si sa stiu ce imi doresc sau ce nu imi doresc, astfel incat sa pot jongla cu deciziile pe care le iau pentru mine neuitand nicio clipa de... timp? Sunt oare de ajuns contururile pe care le-am inteles despre mine pana acum pentru ca, din acest moment sa umplu spatiile goale cu cele mai bune decizii pentru mine, neuitand nicio clipa de... timp?
Cred foarte mult in "nimic nu este intamplator" si ca tot ce mi se intampla are un scop, pe care nu sunt de fiecare data in stare sa il vad, pentru ca sunt femeie, mai mult emotionala decat cerebrala. Si... crezand in asta, imi este usor sa accept tot ce mi se intampla, si bun si rau.
Cred ca singurul secret in a trece peste deciziile pe care le-am luat pentru mine si care s-au dovedit a nu fi cele mai bune, este echilibrul. Echilibrul dintre mine, cea care eram in momentul
in care am luat decizia, si mine, cea care sunt in momentul in care constat ca decizia luata nu a fost cea mai buna.
Ma bucur ca nu pot da timpul inapoi. Pentru ca, pe masura ce il las in urma, timpul imi demonstreaza ca tot ceea ce pot simti se intensifica, atat in traire cat si in valoare.
Iar daca ar fi sa ma gandesc la ceva ce urasc de fiecare data cand timpul trece, acel ceva este faptul ca, din cand in cand, raman in urma evenimente, experiente, relatii... fara incheiere. Inca imi este greu sa accept ca este in regula ca unele lucruri sa ramana neterminate, ca, de fapt, in asta consta experienta si ca nu trebuie sa simt ca raman oarecum agatata in trecut.
Supergirl
luni, 9 martie 2009
Bomboane
Am primit astazi o cutie de bomboane. De la colega mea Zimona care e cam blue zilele astea. Mi-au venit in minte doua lucruri: o data ca atunci cand eram in generala, chiar si in liceu, de ziua mea trebuia sa duc bomboane la scoala... lucru care imi displacea total si imi strica juma din bucuria sarbatorii; apoi mi-am adus aminte de replica din Forrest Gump: "Life is like a box of chocolates... you never know what you gonna get..."
Imi si imaginez cutia vietii mele, care trebuie sa fie, bineinteles... roz. Si inauntru, bomboane... de diferite marimi, forme, culori, cu gusturi diferite, unele impachetate frumos... bomboane multe puse in ordine. In ordinea in care eu trebuie sa le aleg. Fiecare bomboana isi stie menirea si asteapta cuminte sa ii vina randul.
Imi place ideea ca orice ar fi... eu primesc o bomboana. Chiar daca nu tocmai pe gustul meu, o bomboana ramane o bomboana.
Cineva mi-a spus ca am fost o bomboana pe care a gasit-o in calea vietii sale. A fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit vreodata despre mine. Vreau sa cred ca nu a fost singura data si ca voi mai fi, cel putin o data, o bomboana in calea cuiva.
Acum... am intins mana si am mai ales o bomboana. Inca nu-i simt gustul. Astept. Raman. Astept.
Supergirl
Supergirls don't cry, Supergirls just fly...
Stau de ceva timp in fata ecranului gandindu-ma cum sa incep. Si, ca de fiecare data, raspunsul la intrebare este simplu. Nu trebuie decat sa astern aici ce-mi trece prin minte. Doar acesta este motivul pentru care, in urma cu o ora, mi-am spus "de ce nu si eu?!".
E luni. Aproape pranz. Nu am chef de rapoarte. Am chef de mine.
Am inceput inconstient, acum cateva luni, un proces de autodefinire pentru ca am fost trezita brusc dintr-o hibernare activa a eu-lui meu. M-am trezit, pe bune, intr-o dimineata in care nu am stiut cum sunt eu de fapt. Si diminetile au continuat sa ma trezeasca in aceeasi amorteala confuza. Nu imi amintesc exact cate dimineti am irosit pana cand am avut curaj sa incep a incerca sa schimb inconstienta cu constienta, dar m-a ajuns si dimineata in care m-am hotarat ca vreau sa schimb... totul. Si totul nu insemna altceva decat perceptia mea asupra a ce se intampla cu mine, cu lumea mea. Simplu, nu?!?!?
Si chiar e simplu. Totul e simplu si clar si real. Conditia este doar sa vreau. Sa vreau sa vad, sa aud, sa simt, sa cred... sa vreau sa vreau. Credeam despre mine ca sunt atat de complicata incat nici eu nu ma pot intelege. Gresit. Complicata era doar perceptia mea.
Astazi, acum... sunt mai eu ca niciodata. Iar maine, maine voi fi mai eu decat sunt astazi. Va fi mereu asa. Pentru ca vreau.
Ma bucur ca am ajuns aici, intr-un moment in care chiar simt bucurie ca a existat acea dimineata in care eu am fost trezita brusc intr-o lume care nu imi apartinea, dar era lumea mea. Mi-am dorit atat de mult sa ajung aici si... iata ca am ajuns.
Lumea mea are acum hotare fara margini in care intrezaresc orizonturi de maine. Lumea mea are munti pe care urc si cobor, are varfuri pe care trebuie sa ma urc, are vai in care ma arunc atunci cand simt nevoia sa pic. Lumea mea are nori pe care plutesc atunci cand visez. In lumea mea exista Orion's Belt, locul in care fug de realitate. In lumea mea plang atunci cand imi vine sa plang, dansez si rad. In lumea mea am langa mine toti oamenii dragi mie de la care fur energie, speranta, iubire, motiv.
Eu sunt Supergirl.
E luni. Aproape pranz. Nu am chef de rapoarte. Am chef de mine.
Am inceput inconstient, acum cateva luni, un proces de autodefinire pentru ca am fost trezita brusc dintr-o hibernare activa a eu-lui meu. M-am trezit, pe bune, intr-o dimineata in care nu am stiut cum sunt eu de fapt. Si diminetile au continuat sa ma trezeasca in aceeasi amorteala confuza. Nu imi amintesc exact cate dimineti am irosit pana cand am avut curaj sa incep a incerca sa schimb inconstienta cu constienta, dar m-a ajuns si dimineata in care m-am hotarat ca vreau sa schimb... totul. Si totul nu insemna altceva decat perceptia mea asupra a ce se intampla cu mine, cu lumea mea. Simplu, nu?!?!?
Si chiar e simplu. Totul e simplu si clar si real. Conditia este doar sa vreau. Sa vreau sa vad, sa aud, sa simt, sa cred... sa vreau sa vreau. Credeam despre mine ca sunt atat de complicata incat nici eu nu ma pot intelege. Gresit. Complicata era doar perceptia mea.
Astazi, acum... sunt mai eu ca niciodata. Iar maine, maine voi fi mai eu decat sunt astazi. Va fi mereu asa. Pentru ca vreau.
Ma bucur ca am ajuns aici, intr-un moment in care chiar simt bucurie ca a existat acea dimineata in care eu am fost trezita brusc intr-o lume care nu imi apartinea, dar era lumea mea. Mi-am dorit atat de mult sa ajung aici si... iata ca am ajuns.
Lumea mea are acum hotare fara margini in care intrezaresc orizonturi de maine. Lumea mea are munti pe care urc si cobor, are varfuri pe care trebuie sa ma urc, are vai in care ma arunc atunci cand simt nevoia sa pic. Lumea mea are nori pe care plutesc atunci cand visez. In lumea mea exista Orion's Belt, locul in care fug de realitate. In lumea mea plang atunci cand imi vine sa plang, dansez si rad. In lumea mea am langa mine toti oamenii dragi mie de la care fur energie, speranta, iubire, motiv.
Eu sunt Supergirl.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
