joi, 29 septembrie 2011
miercuri, 28 septembrie 2011
Hante
Sunt un bulgare mic si luminos de suflu care mi se varsa in trup si in afara lui, in viata... a mea... a altora. Ma imbrac frumos in cele mai la moda temeri ca sa ma pot proteja. De cele mai multe ori de mine.
Vreau sa ma fac un bulgare mare si luminos care sa-si poarte singur de cald. Care sa nu mai aibe nevoie de hante.
Supergirl
Vreau sa ma fac un bulgare mare si luminos care sa-si poarte singur de cald. Care sa nu mai aibe nevoie de hante.
Supergirl
marți, 27 septembrie 2011
marți, 20 septembrie 2011
"Life is a bitch and then you die."
Ma tot gandesc ce film as vrea sa fie viata mea. Pentru ca am vazut un film in care aparea ideea asta.
As vrea cate un pic din multe filme: asteptarea din Love in Time of Cholera, pasiunea din The End of the Affair, sarutul in ploaie din The Notebook, iubirea din The English Patient, specialul din My Sassy Girl, un pic din You Got Mail sau Sleepless in Seatle si mult din Asta seara dansam in familie, dialogurile din Grey's Anatomy, joaca din Jeux d'enfants si finalul din The Notebook. Sau mijlocul din The Eternal Sunshine of the Spotless Mind... dar ca final.
As vrea sa traiesc perplexitatea unui moment dupa o astfel de replica:
"Did I ever tell you that I love you?
No.
I love you!
Still?
Always."
sau
"Love doesn't end just because we don't see each other."
sau
"I hate you, God! I hate you as you were existed!"
sau
"Say you're a bird!
No!
Say you're a bird!
No!!!
Say it!
If I'm a bird... you're a bird."
Chestii-trestii.
Singura replica de film pe care o resimt din plin, din cand in cand este cea din titlu.
Mambojambo.
Supergirl
As vrea cate un pic din multe filme: asteptarea din Love in Time of Cholera, pasiunea din The End of the Affair, sarutul in ploaie din The Notebook, iubirea din The English Patient, specialul din My Sassy Girl, un pic din You Got Mail sau Sleepless in Seatle si mult din Asta seara dansam in familie, dialogurile din Grey's Anatomy, joaca din Jeux d'enfants si finalul din The Notebook. Sau mijlocul din The Eternal Sunshine of the Spotless Mind... dar ca final.
As vrea sa traiesc perplexitatea unui moment dupa o astfel de replica:
"Did I ever tell you that I love you?
No.
I love you!
Still?
Always."
sau
"Love doesn't end just because we don't see each other."
sau
"I hate you, God! I hate you as you were existed!"
sau
"Say you're a bird!
No!
Say you're a bird!
No!!!
Say it!
If I'm a bird... you're a bird."
Chestii-trestii.
Singura replica de film pe care o resimt din plin, din cand in cand este cea din titlu.
Mambojambo.
Supergirl
duminică, 18 septembrie 2011
sâmbătă, 17 septembrie 2011
3600
Astept. Sa-mi reunesc gandurile. Sa-mi umplu degetele cu cuvinte. Nerostite. Astept ce o sa vina.
Nu stiu daca as vrea sa nu fiu atat de departe. Pentru ca aproape m-ar speria cumplit. Si poate ca aproape, in acest moment, nu ar mai umple golurile de fiecare zi cu urme de rost. Poate ca aproape nu ar mai face ca asteptarea sa se simta unica si sigura, intreaga, usor dureroasa si frumoasa.
Nu vreau sa am din nou 19 ani. Nu vreau sa retraiesc nimic. Vreau sa traiesc. Acum-uri noi in care sa pot fi regasita ca femeia care sunt. In care sa pot fi. Pentru ca este atat de usor sa fiu. Imi este permis sa fiu.
Iubesc acum-urile care-mi creaza o dependenta independenta de ratiunea mea. Pe care le astept sa se intample ca si cand ar fi miracole.
Am nevoie de miracole. Si de Tine.
Astept.
Supergirl
Nu stiu daca as vrea sa nu fiu atat de departe. Pentru ca aproape m-ar speria cumplit. Si poate ca aproape, in acest moment, nu ar mai umple golurile de fiecare zi cu urme de rost. Poate ca aproape nu ar mai face ca asteptarea sa se simta unica si sigura, intreaga, usor dureroasa si frumoasa.
Nu vreau sa am din nou 19 ani. Nu vreau sa retraiesc nimic. Vreau sa traiesc. Acum-uri noi in care sa pot fi regasita ca femeia care sunt. In care sa pot fi. Pentru ca este atat de usor sa fiu. Imi este permis sa fiu.
Iubesc acum-urile care-mi creaza o dependenta independenta de ratiunea mea. Pe care le astept sa se intample ca si cand ar fi miracole.
Am nevoie de miracole. Si de Tine.
Astept.
Supergirl
miercuri, 14 septembrie 2011
joi, 8 septembrie 2011
MMM
Mi-ar prinde bine putina Magie.
Si-un strop de Minune.
Si-o pulbere de Miracol.
Ca sa-mi zguduie fiinta din toti rarunchii.
Sa ma scuture de lehamite.
Si sa ma trezeasca din starea de amorteala beata.
Imi fuge timpul prin viata precum sangele prin vene.
Nu pot tine pasul cu niciunul.
Mi-e urat de tot ce pana acum un pic de vreme insemna sublim.
Sunt martora vadita a propriei mele uimiri.
Supergirl
Si-un strop de Minune.
Si-o pulbere de Miracol.
Ca sa-mi zguduie fiinta din toti rarunchii.
Sa ma scuture de lehamite.
Si sa ma trezeasca din starea de amorteala beata.
Imi fuge timpul prin viata precum sangele prin vene.
Nu pot tine pasul cu niciunul.
Mi-e urat de tot ce pana acum un pic de vreme insemna sublim.
Sunt martora vadita a propriei mele uimiri.
Supergirl
luni, 5 septembrie 2011
Aproape toamna
M-am intalnit cu toamna pe drum. Acum doua zile. Vartejuri de frunze galben-portocalii, rascoapte de arsita verii, trageau dupa ele surate verzi proaspat smulse din toate nervurile. Se inlantuiau in dans nebun cu stropii mari si proaspeti de cer innoptat.
Toamna e-n drum spre acasa la mine. I-am iesit in cale la munte desi nu stiam ca ma asteapta acolo, proaspata, vie, vuind usor ca un planset de bebe nou. Nu cred ca exista toamna mai frumoasa ca la Sinaia. Nu exista nume pentru toate culorile in care padurea se-mbraca sa-si primeasca scolarii lenesi, obositi de atata vacanta. Toamna se asterne peste locurile copilariei mele colorand cu sens dezolantul cartier.
In parc, in schimb, era inca vara. Si parca inca vara unui an 1900 si foarte un pic. Mergeam pe alei si aveam senzatia de trairi monocolore umplute grav de sunet de fanfara. Doamne si domni, copii, eu, Lili, vanzatorii de la chioscul de gogosi, Vali Caciula reinventand lupta cu viata, chipuri cunoscute, cu totii intram intr-un tablou actual al unei stari retro. Acolo, in parc, am vazut oameni fericiti. Cativa, e drept. Acolo, in parc, am vazut bucurie, pe-alocuri iubire si firesc.
Moment deplin in care el si ea, trecuti bine de primele doua tinereti, pasesc cald si carunt prin fata chioscului cu fanfara, mana in mana, suflet in suflet. Am inchis ochii si am incercat sa vad printre gandurile-mi pline de muzica rara. Vreau sa ajung femeia linistita in palma careia i se odihneste ultima iubire.
Nush de ce am asa un sentiment de dor de viata mea.
Supergirl
Toamna e-n drum spre acasa la mine. I-am iesit in cale la munte desi nu stiam ca ma asteapta acolo, proaspata, vie, vuind usor ca un planset de bebe nou. Nu cred ca exista toamna mai frumoasa ca la Sinaia. Nu exista nume pentru toate culorile in care padurea se-mbraca sa-si primeasca scolarii lenesi, obositi de atata vacanta. Toamna se asterne peste locurile copilariei mele colorand cu sens dezolantul cartier.
In parc, in schimb, era inca vara. Si parca inca vara unui an 1900 si foarte un pic. Mergeam pe alei si aveam senzatia de trairi monocolore umplute grav de sunet de fanfara. Doamne si domni, copii, eu, Lili, vanzatorii de la chioscul de gogosi, Vali Caciula reinventand lupta cu viata, chipuri cunoscute, cu totii intram intr-un tablou actual al unei stari retro. Acolo, in parc, am vazut oameni fericiti. Cativa, e drept. Acolo, in parc, am vazut bucurie, pe-alocuri iubire si firesc.
Moment deplin in care el si ea, trecuti bine de primele doua tinereti, pasesc cald si carunt prin fata chioscului cu fanfara, mana in mana, suflet in suflet. Am inchis ochii si am incercat sa vad printre gandurile-mi pline de muzica rara. Vreau sa ajung femeia linistita in palma careia i se odihneste ultima iubire.
Nush de ce am asa un sentiment de dor de viata mea.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
