Iubesc ploaia. Oricum, oricand, oriunde. Cu toate formele ei. Si nu pentru ca-mi hraneste dependenta de angoase ci pentru ca o simt ca pe cea mai sincera manifestare a naturii.
Nu am renuntat nici la visul derizoriu de a simti gustul ploii amestecandu-se cu gust de iubire proaspat intamplata.
Sunt atat de bine cand ploua...
Supergirl
marți, 31 mai 2011
duminică, 29 mai 2011
Chasing
If I would chase a car... and catch it... I would know what to do with it... Should I start chasing cars again?
Supergirl
Supergirl
sâmbătă, 28 mai 2011
Verde
Am descoperit recent niste trairi in mine care au iesit afara fara sa-mi dau seama. Despre care nici nu stiam ca sunt atat de reale si puternice. Nici nu stiu daca sa ma bucur ca au iesit afara. Cert este ca ma simt vinovata. Le-am carat cu mine de ceva timp si acum nu pot realiza daca sunt adevarate sau sunt doar trairi hranite nejustificat de mine.
Imi pare rau... Si sunt intr-atat de slaba incat nu o pot spune decat aici.
Nu am drepturi sa cred lucruri despre oameni pe care nu-i cunosc, chiar daca am trait cu ei aproape o viata. Asa ca am sa ma opresc. Si sper ca asta sa faca din mine un om mai bun.
Am avut o zi frumoasa si as fi vrut sa scriu despre asta. Dar... vreau sa ajunga undeva in eter gandurile si (re)sentimentele pe care le-am purtat, sa se dizolve si sa dispara pentru totdeauna.
Cum naiba facem de strangem in noi toate deseurile emotionale? Ne atasam de ele si nu le mai dam drumul crezand ca astea fac parte din ceea ce suntem. La reciclat cu ele!
Supergirl
Imi pare rau... Si sunt intr-atat de slaba incat nu o pot spune decat aici.
Nu am drepturi sa cred lucruri despre oameni pe care nu-i cunosc, chiar daca am trait cu ei aproape o viata. Asa ca am sa ma opresc. Si sper ca asta sa faca din mine un om mai bun.
Am avut o zi frumoasa si as fi vrut sa scriu despre asta. Dar... vreau sa ajunga undeva in eter gandurile si (re)sentimentele pe care le-am purtat, sa se dizolve si sa dispara pentru totdeauna.
Cum naiba facem de strangem in noi toate deseurile emotionale? Ne atasam de ele si nu le mai dam drumul crezand ca astea fac parte din ceea ce suntem. La reciclat cu ele!
Supergirl
miercuri, 25 mai 2011
Acum. Aici. Astazi.
Stau in mijlocul vietii mele si ma uit luuuuuuuung la mine si la ce e in juru-mi. Sunt ca prinsa in mijlocul unui taifun care-si circula valtoarea in reluare, asteptand parca un semn de la mine ca sa se poata opri, ca sa poata respira, ca sa se poata reculege...
Imi plac "lucrurile" care-mi lasa urme in traire... care ma trezesc... care-mi umezesc ochii si-mi inmoaie mintea... care-mi amintesc ca sunt mai mult decat se poate vedea. Imi plac "lucrurile" care ma trec dincolo de mine, care ma ajuta sa razbesc, care-mi dau curaj sa fac pasi, sa merg si-apoi sa ajung la ceea ce sunt.
Ma impiedic de atatea ori de propria mea minte, de cuvinte, de ganduri care parca-si au singura menire sa existe in ciuda mea. Parca nu mi-ar fi suficient ca ma impiedic mereu, constant, de atatea minti ale altora. Am mai invatat sa ma lupt si cu a mea, in loc sa mi-o pastrez de aliat.
Gandurile ucid. Ucid trairea. Gandurile ucid momente si nasc idei. Gandurile nu lasa lucrurile sa curga, sa fie, sa se intample... Cum ar fi sa stim cu totii imediat care e drumul de iesire atunci cand esti prins in hatisul gandurilor?! Probabil ca am fi mai buni, mai sinceri, mai putin egoisti, mai putin invidiosi, mai liberi, mai relaxati, mai prinsi in prezent. Ego-urile ar disparea pentru ca ar ramane nehranite. Si nu am mai stii decat sa fim. Acum. Aici. Astazi.
Paradoxal, gandurile ma fac sa ma gandesc cum ar fi fara ganduri.
Iubesc "lucrurile" care curg si decurg simplu, anormal de firesc, fara complexitatea inutila a dependentelor emotionale cu care ne identificam si care ne dau iluzia ca ne completeaza.
Mi-e dor de mine. Asa cum stiu ca pot sa fiu.
Astazi a fost o zi in care nu mi-a fost teama.
Astazi a fost o zi in care m-am simtit mai putin defecta.
Astazi am stat in prezent.
Astazi mi-am zambit. Si pe dinafara... si pe dinauntru.
Si astazi se termina.
Vine maine.
Maine va fi acum. Aici. Astazi.
Supergirl
Imi plac "lucrurile" care-mi lasa urme in traire... care ma trezesc... care-mi umezesc ochii si-mi inmoaie mintea... care-mi amintesc ca sunt mai mult decat se poate vedea. Imi plac "lucrurile" care ma trec dincolo de mine, care ma ajuta sa razbesc, care-mi dau curaj sa fac pasi, sa merg si-apoi sa ajung la ceea ce sunt.
Ma impiedic de atatea ori de propria mea minte, de cuvinte, de ganduri care parca-si au singura menire sa existe in ciuda mea. Parca nu mi-ar fi suficient ca ma impiedic mereu, constant, de atatea minti ale altora. Am mai invatat sa ma lupt si cu a mea, in loc sa mi-o pastrez de aliat.
Gandurile ucid. Ucid trairea. Gandurile ucid momente si nasc idei. Gandurile nu lasa lucrurile sa curga, sa fie, sa se intample... Cum ar fi sa stim cu totii imediat care e drumul de iesire atunci cand esti prins in hatisul gandurilor?! Probabil ca am fi mai buni, mai sinceri, mai putin egoisti, mai putin invidiosi, mai liberi, mai relaxati, mai prinsi in prezent. Ego-urile ar disparea pentru ca ar ramane nehranite. Si nu am mai stii decat sa fim. Acum. Aici. Astazi.
Paradoxal, gandurile ma fac sa ma gandesc cum ar fi fara ganduri.
Iubesc "lucrurile" care curg si decurg simplu, anormal de firesc, fara complexitatea inutila a dependentelor emotionale cu care ne identificam si care ne dau iluzia ca ne completeaza.
Mi-e dor de mine. Asa cum stiu ca pot sa fiu.
Astazi a fost o zi in care nu mi-a fost teama.
Astazi a fost o zi in care m-am simtit mai putin defecta.
Astazi am stat in prezent.
Astazi mi-am zambit. Si pe dinafara... si pe dinauntru.
Si astazi se termina.
Vine maine.
Maine va fi acum. Aici. Astazi.
Supergirl
luni, 23 mai 2011
ALG
Intrezaresc stropi de maine. Si poimaine. Si mai apoi. Planuri mici care tind sa-mi iasa din minte pentru a se concretiza. Cu pasi mici pot face inconjurul lumii mele.
Ma uit in mine si mi-e bine. Mai bine decat ma gandeam ca as putea fi. Dat fiind... chestiile-trestiile...
Alegeri. Vad din nou ca am de ales. Si cules. Alegerile mele. Sunt libera de mine sa vad, sa constat, sa simt, sa aleg din nou pentru mine. Orice am eu chef sa aleg.
Ma tot intreb de ce nu m-am bucurat. Am inchis ochii si am adormit ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cand nu asta mi-am dorit. Si poate ca asta e: nu asta mi-am dorit.
Inca mai adun motive sa spun nu. Recunosc. Imi vine inca sa storc si cea mai infima posibilitate de a mai ramane ceva. Probabil mi-e teama ca daca mai ramane si o bucatica mica, o sa creasca la loc mare sau... si mai mare.
Viata e frumoasa, plina de lucruri bune!
Supergirl
Ma uit in mine si mi-e bine. Mai bine decat ma gandeam ca as putea fi. Dat fiind... chestiile-trestiile...
Alegeri. Vad din nou ca am de ales. Si cules. Alegerile mele. Sunt libera de mine sa vad, sa constat, sa simt, sa aleg din nou pentru mine. Orice am eu chef sa aleg.
Ma tot intreb de ce nu m-am bucurat. Am inchis ochii si am adormit ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cand nu asta mi-am dorit. Si poate ca asta e: nu asta mi-am dorit.
Inca mai adun motive sa spun nu. Recunosc. Imi vine inca sa storc si cea mai infima posibilitate de a mai ramane ceva. Probabil mi-e teama ca daca mai ramane si o bucatica mica, o sa creasca la loc mare sau... si mai mare.
Viata e frumoasa, plina de lucruri bune!
Supergirl
sâmbătă, 21 mai 2011
Zi
E o zi frumoasa! Ziua mea! Si am sa ma bucur de ea!
Imi amintesc cu drag si dor de ziua asta, asa cum se intampla ea acum multi, multi ani. Veselie, oameni dragi, mancare, bautura si cadouri prezente sa bucure fiinta celei mai dragi persoane din viata mea. Si eram geloasa si invidioasa pentru ca nimeni nu-si amintea si de mine.
Acum... as renunta la multe lucruri sa resimt gelozia si invidia de atunci doar pentru cateva clipe dintr-o zi de atunci, cand mama inca era.
Mi-au ramas amintiri firesti ale clipelor minunate si senzatia dulce ca mama e acolo... oriunde ar fi acolo.
Am sa ma bucur de ziua asta ca si cand ar fi ziua ei!
Supergirl
Imi amintesc cu drag si dor de ziua asta, asa cum se intampla ea acum multi, multi ani. Veselie, oameni dragi, mancare, bautura si cadouri prezente sa bucure fiinta celei mai dragi persoane din viata mea. Si eram geloasa si invidioasa pentru ca nimeni nu-si amintea si de mine.
Acum... as renunta la multe lucruri sa resimt gelozia si invidia de atunci doar pentru cateva clipe dintr-o zi de atunci, cand mama inca era.
Mi-au ramas amintiri firesti ale clipelor minunate si senzatia dulce ca mama e acolo... oriunde ar fi acolo.
Am sa ma bucur de ziua asta ca si cand ar fi ziua ei!
Supergirl
vineri, 13 mai 2011
A sunat de intrare
Am fost in pauza. Desi soneria a tot sunat. De atatea ori. M-am facut ca nu aud. Ca nu stiu ce-i aia. Ca nu exista. Ca nu s-a inventat. Pana mi-a urlat in stomac. Si nu s-a mai oprit. Urla in continuare. Zgomot stupid plin de evidenta. Imi rade-n stomac de parca nici n-as fi. Imi rade obscen si-mi vibreaza fiinta amintindu-mi constant ca exist.
Am fost in pauza. M-am pierdut iar in tiparul pe care l-am mostenit si care m-a ademenit cu senzatia falsa de bine. Am fost in pauza. Si m-am stricat la loc.
Viata mea are sens. Unic. Doar inainte.
Superbrokengirl
Am fost in pauza. M-am pierdut iar in tiparul pe care l-am mostenit si care m-a ademenit cu senzatia falsa de bine. Am fost in pauza. Si m-am stricat la loc.
Viata mea are sens. Unic. Doar inainte.
Superbrokengirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
