puzzles

Come up to meet ya, tell you I'm sorry
You don't know how lovely you are
I had to find you, tell you I need ya
And tell you I set you apart
Tell me your secrets, and nurse me your questions
Oh lets go back to the start
Running in circles, coming in tails
Heads on a science apart
Nobody said it was easy
It's such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be this hard
Oh take me back to the start

I was just guessing at numbers and figures
Pulling the puzzles apart
Questions of science, science and progress
Do not speak as loud as my heart
And tell me you love me, come back and haunt me
Oh and I rush to the start
Running in circles, chasing tails
Coming back as we are

Nobody said it was easy
Oh it's such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be so hard
I'm goïng back to the start

obs

mi-e somn...
mi-am amintit de blog.

mi-e somn... si nu prea pot sa dorm de ganduri si idei nespuse care-si ating obsesia... care-si incearca radacini in mintile mele ce se vor intregi.

imi tot spun ca timpul le va ucide de dragul prezentului aproape perfect.

atat.

Life is a bliss...

Pure love has no conditions or boundaries. Love does not restrain itself or hold back. Love gives all the time and doesn't ask for anything in return. Love is a continuous flow without any limits. And all of this is inside you.

Bucurie

Ascult Naiul lui Gheorghe Zamfir... cuvintele sunt de prisos.

Sunt fericita ca pot sa simt, sa vibrez cu emotie la sunete care-mi transforma starea intr-o traire nepamanteana.

Sunt fericita ca am urechi care sa auda, piele care sa mi se zbarleasca, lacrimi care sa-mi curga.

Vorbeam mai devreme cu Berly si ii spuneam ca el e bucuria mea mica... si J e bucuria mea mare. Si-mi amintesc din nou ca au fost vremuri cand nu mai puteam sa ma bucur. Acum ma bucur in fiecare zi... de mine cu J, de Berly, de viata mea frumoasa... asa cum e ea.

Simt bucurie... imi curge prin vene.


Supergirl

Marti, 13

Liniste. Cald. Pace. Roz. Sunt... fericita. Atat de fericita ca nici nu-mi vine sa gandesc. Doar sa fiu.

Si sunt recunoscatoare pentru ce simt... pentru chestiile astea noi si vechi din mine.

Fericirea nu ma inspira sa scriu. Nu imi vine sa zic nimic deosebit. Scriu doar pentru ca vreau sa citesc peste timp ca intr-o zi de marti, 13, eu eram fericita.

Ma indragostesc in fiecare zi de lucrurile mici, normale, simple si firesti din viata mea. Si nu gasesc nimic altceva mai minunat decat asta. Toate lucrurile astea fac diferenta. Diferenta intre o viata plina de lucruri mari si complexe care-mi rascolesc launtrul si o viata plina de lucruri mici si simple care-mi bucura sufletul si ma apropie de sensul meu.

Mi-am amintit acum de zilele in care eram atat de obosita si nefericita din cauza responsabilitatilor de la birou si a vietii de zi cu zi a caror rezultate, intr-adevar, imi ofereau satisfactii, dar... nu m-am regasit niciodata a fi Anda fericita datorita acestor satisfactii. Ba mai mult... iluzia ca rezultatele astea ma fac fericita, adancea si mai mult celelalte nevoi care nu se simteau implinite ca pentru Anda. Apoi am incercat, mult timp, sa inventez echilibrul intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau eu, inlauntrul meu. Sa gasesc echilibrul intre Anda, femeia responsabila, mult prea serioasa, perfectionista, cerand mult de la ceilalti si si mai mult de la ea... si Anda, femeia copil inca, femeia care iubeste ploaia, neinteleasa, complicata in lucruri simple pentru altii, tanjind dupa linistea unei seri banale in fata unui film prost. Mda... a fost o vreme in care am crezut ca prima Anda are toate calitatile si a doua Anda are toate defectele.

Sunt inca pe drumul pe care incerc sa fac din doua Anda una singura. Si la propriu si la figurat. :) Doar sunt Supergirl, ce puii mei!!!


Supergirl

Albastra

Astazi am fost de acord sa imi instrainez copilaria.

Ma simt atat de mare. Degeaba mare. Sunt la fel de neputincioasa ca atunci cand eram copil, doar ca acum stiu ca sunt neputincioasa.

Imi doresc atat de mult sa regasesc copilarie in jurul meu. Sa aud rasete, lucruri spargandu-se, plansete. Oare reusim vreodata sa trecem peste doliul copilariei?

Cineva mi-a spus odata ca oamenii care tin de amintiri si pastreaza tot felul de lucruri sunt oameni slabi. Care aleg sa ramana agatati in trecut decat sa-l accepte ca atare si sa mearga mai departe. Sunt atat de trista ca nici nu imi vine sa dezbat chestia asta. Sau pur si simplu nu stiu. Asa cum nu stiu milioane de lucruri pe care as vrea sa le stiu.

Ma inconjoara tot felul de temeri. Si chestia urata din stomac nu vrea sa plece. Oricat de mult m-as concentra. Stiu ca gandurile bune sunt mai puternice decat gandurile rele dar…

Imi vine sa scot capul pe geam si sa strig lumii sa nu mai fie rea, sa nu mai minta, sa cer oamenilor sa se iubeasca si atat, sa nu se mai desparta… sa fie oameni… ca nu e asa de greu!

Ufff… sunt albastra

As vrea sa nu mai fumez. As vrea sa fiu mai buna. As vrea sa stiu mereu cand trebuie sa tac. As vrea sa stiu cat sa spun si cum sa spun. As vrea sa stiu sa ma opresc. As vrea sa stiu cum sa persist in bine atunci cand mi se intampla. As vrea sa fiu roz. As vrea sa ajung la mine si sa raman acolo. As vrea sa nu mai vreau. As vrea doar sa fie. As vrea sa nu mai vreau lucrurile pe care nu le pot avea. As vrea sa aud o voce care sa imi spuna ca totul va fi bine. As vrea sa ma intorc in visul de acum doua nopti.

Sunt ok. Ma incapatanez sa cred ca sunt ok. Chiar daca sunt albastra.
Sunt ok. Doar supergirls don’t cry… supergirls just fly…

Supergirl

Poate... vremea

Poate ma straduiesc prea mult si uit sa am rabdare. Uit sa raman in asteptarea lucrurilor care vin de la sine si ma trezesc iesind in intampinarea lor schimbandu-le menirea.

Poate imi doresc milioane de lucruri deodata, acum… si uit ca asta ma face egoista.

Poate ca realitatile mele sunt parte iluzii si esuez in a face diferenta. Poate ca tigara nu ma face sa ma simt mai bine.

Poate ca ma agat prea mult de lumi care nu-mi apartin, amagindu-ma cu dorinta ca lumile se pot uni. Macar ca doua paralele… la un infinit.

Poate ca binele meu e raul altora.

Poate ca departarea este o forma de apropiere.

Poate necuvintele sunt un mod de a spune ceva.

Poate sunt un melc care vrea din tot sufletul lui mic sa alerge.

Imi doresc atat de mult sa fiu fara cusur, sa fiu perfecta, matura, inteleapta. Dar… e greu. Si simt cum imi alunec printre degete din cand in cand.

Ma enerveaza vremea de afara. Ma face sa fiu trista si sa ma simt singura. Si sa simt lipsa. Dor. Apropiere. Brate. Vorbe. Semne.

Vremea de afara. Ce bine ca exista vremea de afara… ca sa pot da vina pe ea.

Ufff!!!


Supergirl

My J

Safe. Dulce. Complex. Onest. Unic.


Supergirl

Cunilele

Cica ninge la Sinaia in Martie ca intr-un basm de Decembrie! Expresia nu-mi apartine. Apartine aceleasi super femei care detine licenta si pentru Cunilele.

By the way... ninge pe dreacu!!!

Despre Cunilele. Nu le pot descrie. Trebuie sa le vezi ca sa iti dai seama. Ca sa nu mai vorbesc despre favoarea unica. Nimic nu se compara cu o Cunilela proaspata. Oricum... genial. Si asta cu genial... din nou nu-mi apartine. N-am cuvinte originale la mine in seara asta.

Ma pregatesc de iesit in oras. Si sunt kind of happy. Sunt acasa. Mai acasa decat acasa.

Cunilele.


Supergirl

To be... or not to be... Melc

Un melc bate la usa unui urs. Iese ursul, se zgaieste, nu vede pe nimeni, dupa care se uita in jos si da de melc. Enervat, il ia pe melc de guler si-l azvarle cat poate de departe. Dupa 6 luni se aud iar batai in usa ursului, care iese din casa si da cu ochii de melc. Melcul, nervos: - Ia asculta, ba, ce-a fost faza asta de adineauri?!?!

Blue

Blue sheets.
Blue T-shirt.
Blue smoke.
Blue me.

Supergirl

Freaking out

I am freaking out. And in. While I am drinking a glass of wine. Red.

I am what I am. I do what I do.
And I am freaking out.

I am trying to keep the special. I am trying to keep myself while I am freaking out.

I won't go. I won't sleep. I won't breath until...

I believe in miracles. I believe in special. I believe in love. I believe in me.

I... I... I... How could I escape from the illusory me that grew inside of my person while me was everything that I could find for some time!?

It's just a day. A worse day then yesterday. A normal day. Nothing special. Except the fact that minutes can turn you back in time. And keep you there for another minutes until reality comes back and freaks you out. And in.

Uarevar...

My second glass is almost empty. And I am still freaking out.

I love English. It makes my freaking thoughts seem beautiful. Yes. I am hiding again behind an illusion. Who says I don't have the right to do it if it makes me feel human?!

I am a freaked out Supergirl ready to escape in her pijamas and another glass of wine.

Life is wonderful. When there are eyes to see it, hands to touch it and I to feel it.


Supergirl


PS: I can hardly wait for tomorrow... as today is freaking me out.

101

Tocmai am observat ca am 100 de postari.
E ceva, nu?!?

Drumul Nanasii.


Supergirl

Viata mea

Sunt profund recunoscatoare pentru viata mea, asa cum e ea, cu bune si rele. Relele imi amintesc ca sunt om si e ok. Ma fac sa ma simt sensibila, vulnerabila, singura... lucruri care ma fac sa ma intorc dinspre mine spre cei dragi care sunt langa mine, care ma iubesc si, de fapt... asta e tot ce conteaza. Persoanele sunt tot ce conteaza. Persoanele dragi din viata mea. Familia, prietenii, colegii, J, Misona, Berly. Si eu.

Imi place viata mea si ma surprind tot mai des zambind, simtindu-ma bine eu cu mine, eu cu mine in viata mea. In pofida tuturor relelor si neajunsurilor si rautatilor care ma ating, eu ma simt bine. Nu imi dau seama daca am ajuns la un echilibru. Nici nu vreau sa ma gandesc. Uneori e mai bine sa nu gandesc. Doar sa fiu.

Si sunt.


Supergirl

Jomebody to count on

Sunt blocata intre o teribila durere de cap si mii de ganduri. Ma simt inchisa in propriul meu cap care se incapataneaza sa ramana obtuz.

Sunt blocata.
Si totusi... sentimentul de bine nu ma paraseste. Devine din ce in ce mai sigur cu o constanta care ma deruteaza.

Sub durerea de cap si miile de ganduri e bine, cald, J, sigur. As vrea sa pot ramane sub miile de ganduri definitiv, acolo unde nelupta cu lucrurile care se vor traite din tot dinadinsul imi da o stare de plictis.

Acum ceva ore, in noapte, am trait un moment de o exaltare nefireasca. Am fost prinsa, cuprinsa, tinuta si pierduta intr-o clipa de-o fericire inexplicabila. Si am stiut ca totul va fi bine, no matter what. 'Cause I know I have Jomebody to count on.

Supergirl

Pentru Misona

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. "Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte."

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele."

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta... Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."

Ne

Ma simt din ce in ce mai femeie. Si din ce in ce mai putin Supergirl. Si asta ma sperie putin. Pentru ca Supergirl e Supergirl… Supergirls don’t cry, Supergirls just fly.

Sunt in nezbor acum. Din ce in ce mai mult cu picioarele pe pamant. E o senzatie care ma trezeste din visare si ma izbeste de real. Ma scoate din roz si ma murdareste de gri.

Nu-mi plac tranzitiile. Ma deruteaza. Ma nelinistesc si ma fac sa ma simt nefiresc.

Nu-mi place noroiul de afara pe care il aduc pe ghete atunci cand intru in casa. Oricat m-as sterge pe pres, noroi tot intra in casa.

Azi sunt intr-una din zilele in care stiu, sunt constienta, ca inevitabil in drumul meu vor fi bolovani. Si decat sa imi continui drumul pregatindu-ma sa sparg bolovanii, imi vine mai bine sa nu plec. Ba chiar sa ma intorc pe drumul pe care il stiu deja si care nu mai are ce surprize gri sa imi ofere.

Ce bine ca azi e doar azi. Si ca maine va fi maine. Pentru ca maine nu o sa imi mai fie teama sa merg mai departe pe drum, indiferent de cat de mari ar fi bolovanii.

Sunt nelinistita, nesigura, neaici. Dar nesingura.

M-au intristat cateva lucruri azi. Mi-e dor de mama. Si doare al dracu. Bulu e bolnav si e singur. Si asta doare al dracu. Chiar vreau sa fiu Supergirl si sa pot face lucruri super, dar Superlucruri. Si nu sunt. Sunt femeie. Si nu stiu de ce ma intristeaza atat de mult sa fiu femeie. De ce -si nu am sa vorbesc urat- se simte a fi atat de greu sa fii femeie uneori!?!?!?!!? Poate pentru ca se asteapta de la mine sa fiu nefemeie?!??! Whatever… Sunt obosita si necerebrala.

Dar… sunt ok. Sunt ok.


Nesemnat

Stare

Am o stare de nestare.
Atat.

Supergirl

Life happens...

…from some time. All the time.

Would there be anything else more natural than the fact that… life happens?!
No.

Supergirl

“Da. Dar ai treizeci de ani!!!”

A fost o zi cam naspa. Incepusem sa uit ca zilele pot deveni naspa chiar si atunci cand ma trezesc fericita cu picioarele pierdute printre alte picioare.

Cineva mi-a reamintit astazi ca am treizeci de ani. Un doctor. E prima persoana care imi spune atat de cu mila, cu o fata schimonosita de regret “Da. Dar ai treizeci de ani!!!” Instant am simtit ca sunt prinsa intre doua locomotive care se ciocnesc. What the fuck?!?! M-am simtit perisabila si aproape expirata. Uarevar… as vrea sa nu mai gandesc in ani, in timp care trece sau in timp care mi-a mai ramas. As vrea sa nu ma afecteze negativ ca am treizeci de ani. Si doua luni.

N-are doctorul nicio vina de cum ma simt eu. In general, n-are nimeni nicio vina si niciun merit de cum ma simt eu.

Ce bine ca pot sa scriu. Mi-e bine cu mine aici. Ma face ceva mai constienta si imi da o oarecare incredere. Si un pic de shforta.

Maine va fi o zi minunata. Chiar daca picioarele mele se vor trezi singure.


Supergirl

Mambojambo

Patru pereti roz. Si o usa albastra. Intredeschisa. E curent. Curent care ma trage spre realitatile lumilor de dincolo de usa. Am picioarele reci. Frigul inca nu mi-a atins nasul. Miroase bine dincolo de usa. Simt parfumuri albastre, obiective. Inchid ochii. Incerc sa imi imaginez cum arata lumea dincolo de pragul roz. Oricat de teama mi-ar fi… sentimentul ramane la fel de sigur un sentiment de bine. Ceea ce ma face sa vreau al naibii de mult sa parasesc peretii roz, macar pentru o vreme, si sa ma reamestec in orice s-ar afla dincolo de usa.

Refac traseul pasilor pe care i-am facut pana acum spre usa intredeschisa. Pasii mei marunti plini de ezitari si nedumeriri fericite s-au lasat impinsi de la spate spre ceea ce le era atat de trait si cunoscut, dar in acelasi timp nou si curios. Pasii mei curajosi si neincrezatori s-au luptat cu tremurul picioarelor mele ingrozite de teama lucrurilor demult traite, demult stiute. Si s-au asternut unul in fata celuilalt. Firesc.

Ma surprinde sentimentul de bine pe care il simt acum, chiar daca am temeri si sunt confuza. Inca exista acel ceva in mine care incearca sa iasa la suprafata sub forma de lacrimi, frica si deznadejde. Dar e prea tarziu acum pentru ceva-ul asta. Nu mai exista decat intr-o forma latenta, muribunda. Nu-l mai alimenteaza nimic.

Vreau sa fug pe usa. Chiar vreau. Si o sa se intample. No matter what. Pentru ca stiu ca dincolo de usa is the love I need to see me through. Aud. Simt. Cred.

Doar ca… e inca atat de bine si sigur intre iluzia peretilor mei roz.


Supergirl

You Got the Love

Sometimes I feel like throw my hands up in the air
I know I can count on you
Sometimes I feel like saying "Lord I just don't care"
But you've got the love I need to see me through

Sometimes it seems that the going is just too rough
And things go wrong no matter what I do
Now and then it seems that life is just too much
But you've got the love I need to see me through

When food is gone you are my daily meal
When friends are gone I know my savior's love is real
Your love is real

Time after time I think "Oh Lord what's the use?"
Time after time I think it's just no good
Sooner or later in life, the things you love you loose
But you got the love I need to see me through

Jumatati

Pentru ca ne simtim incompleti, neterminati si singuri. Si orice licar care-ti sugereaza o sansa de a redeveni complet, te atrage, te face sa vrei, sa speri, sa crezi, sa mergi inainte in ciuda tuturor fricilor si a tuturor adevarurilor.

Pentru ca suntem jumatati dintr-un intreg ce se vrea constant implinit.


Far other dreams my erring soul employ,
Far other raptures, of unholy joy:
When at the close of each sad, sorrowing day,
Fancy restores what vengeance snatch'd away,
Then conscience sleeps, and leaving nature free,
All my loose soul unbounded springs to thee.
Oh curs'd, dear horrors of all-conscious night!
How glowing guilt exalts the keen delight!
Provoking Daemons all restraint remove,
And stir within me every source of love.
I hear thee, view thee, gaze o'er all thy charms,
And round thy phantom glue my clasping arms.
I wake — no more I hear, no more I view,
The phantom flies me, as unkind as you.
I call aloud; it hears not what I say;
I stretch my empty arms; it glides away.
To dream once more I close my willing eyes;
Ye soft illusions, dear deceits, arise!

How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!

Supergirl

No 6

Am facut cunostinta cu no 6. Un fel de intalnire de gradul trei… spre patru chiar. Un pic scary. Dar a trecut. Ca si cand nu ar fi fost. Si e ok. Pentru ca exista motiv. Si motivul este no 6.

Supergirl

P.S. Din ciclul Arruivederrci:

2367

Ador diminetile. Ultimele dimineti in care ma trezesc lenesa si voioasa cu scop precis de-a pune cat mai repede cafeaua la fiert. Ador fumul de tigara proaspat aprinsa si aburii primelor cuvinte. Ador lipsa imediata dupa ce se inchide usa. Ador pasii mei scartiind in zapada in ritm de Guerrilla. Ador 41 care imi duce trupul spre alta destinatie in timp ce eu raman prinsa in firesc. Ador zambetul meu constant, interior, care-mi fura gandurile. Ador dorul care ma cuprinde subit peste zi. Ador ora care ma intoarce acasa.

Supergirl

J

Acum o luna si un pic a dat peste mine momentul magic.
Si acum... rostness... rostness!!!

...

mi-e bine si mi-e mie, gandindu-ma la tine.
mi-e dor si mi-e lumina stiind ca va fi maine.
las loc de sete ca sa-mi imbat steptarea…

pasii povestii ce curge normal
ma ingroapa frumos sub aprig morman
de bine si dor si minune de somn
ce m-a rupt de trecut aratandu-mi ca sunt.

vedeam cu ochii mintii ca J ai sa apari
senin, normal… ca parca-ntors acasa,
gata de mine


Supergirl

Stained

zambesc… toata… si pe dinauntru si pe dinafara.
miroase a iubire in toata casa…

we build our church above this street
we practice love between these sheets
the candy sweetness scent of you it bathes my skin

I'm stained by you

and all I have to do is hold you...


Supergirl

Myself, by myself...

Lucruri se intampla. Sau nu se intampla. Si trebuie sa deal cu toate.

Invat cum sa fiu eu… prin mine, prin ceea ce fac, spun, gandesc sau nu fac, nu spun si nu gandesc.
As vrea doar sa fie ceva mai usor. Macar sa pot face diferenta mai usor intre ceea ce imi vine natural sa fac si e ok si intre ceea ce imi vine sa fac si nu e ok si despre care habar nu am daca e natural sau nu. Drumul Nanasii…

Sunt oameni care sunt buni in a fi ceea ce sunt fara ca macar sa se straduiasca. Si eu inca mai am senzatia de lupta intre ceea ce par a fi si ceea ce sunt cu adevarat.

Poate pentru ca inca am restante in a fi myself, by myself, tot timpul… fara sa imi fie teama de ce ar putea gandi ceilalti, chiar daca asta m-ar face sa fiu altfel, neobisnuita, banala sau uncool. Poate pentru ca inca nu am invatat sa am incredere in oameni si sa ii iau asa cum sunt, avand inca pretentia ca oamenii pot fi mult mai mult decat sunt acum, in clipa asta. Poate pentru ca inca mai cred ca iubirea, orice fel de iubire, e o stiinta. Poate pentru ca inca ma sperie lucrurile care imi fac bine si care ma ajuta sa deal cu ceea ce se intampla sau nu se intampla. Sau poate pentru ca mintea mea inca mai crede ca sunt pierduta, cand, de fapt, sunt mai regasita ca niciodata.

As vrea sa fie toamna. Si sa fie ploaie.


Supergirl

112

Aseara era sa fiu muscata de caini. Dinou.
Si nu orice caini. Cei mai fiorosi si mai urati si mai nesuferiti caini din lume.

Dar… imi aveam eroul cu mine.

Nu vreau sa mor mancata de caini. Parca-as merita o moarte mai roza.


Supergirl

Marti

Privesc lucrurile ca si cand ar fi toate asa cum mi le doresc. Este ceva ce imi sta in putere sa fac pentru a-mi schimba perceptiile atunci cand perceptiile stau intre mine si confortul meu. Poate ca asta distorsioneaza realitatea celor de langa mine, dar preschimba realitatea mea in ceva mai usor de inghitit. Si ma motiveaza si ma provoaca sa merg mai departe, no matter what, astfel incat sa apelez din ce in ce mai rar la tertipul de a da la schimb realitatea pe iluzie.

Sunt constienta ca sta doar in puterea mea ca realitatea mea sa fie frumoasa, sincera si reala tot timpul. Sunt constienta ca sta doar in puterea mea sa diminuez momentele de iluzie roz care ma ajuta sa trec peste realitatile care nu-mi convin. Nici nu mai stiu exact cum am inceput sa-mi dezvolt sistemul asta de aparare. Cert e ca functioneaza si ca-mi face bine.

Sunt mai aproape de mine ca niciodata. Si nu doar ca sunt mai aproape de mine, de ceva vreme s-a creat o cale de a-mi lasa ego-ul intrepatruns de fiinta mea reala care incet-incet ii va lua locul. Si eu am sa fiu eu… clipa de clipa.

Si… in afara de toate astea… azi dimineata am visat urat. Am plans de-am rupt in visul meu. Stateam pe o banca si plangeam si simteam ca ceva s-a rupt in mine si incepe sa se scurga. Cu cat plangeam mai mult, cu atat mai usurata ma simteam si cu atat mai constienta deveneam de…. ceva… habar nu am de ce. In fine… Am cautat pe net ce inseamna sa visezi ca plangi. Si e ceva naspa, bineinteles. Si mi-a cam facut ziua cam ce facu butonu lu’ Esca.

As fuumaaaaaaaaa o tigaaraaaaaaaa!!!
Abia astept sa ajung acasa, unde e cald si Berly si covorul meu e curat.

Ma enerveaza maxim ca am timp sa scriu pe blog la birou. Naspa perioada, demotivanta si frustranta si… toate acele cuvinte de care incerc sa ma feresc. Si tre sa fac ceva!!!! Ufffff!!!!!! Primul lucru care imi vine in cap e ca ar trebui sa fumez o tigara! Nasol… Asta inseamna ca tre sa mai fac ceva: 1. sa nu mai fumez sau 2. sa nu-mi mai uit tigarile acasa.

Despre alte idei in ordine… mestec o ciunga. Buna rau!!! Si ma hlizesc cu Misona care ma intreaba cine a fost Matei Corvin. Habar n-am! Dar am aflat… ca am goagal. Cel mai mare rege al Ungariei. Na… m-am si culturalizat nitel. Misona nu intelege cum a ajuns asta cel mai mare rege al Ungariei, el fiind fiul lui Iancu de Hunedoara, nascut la Cluj. Misona nu intelege istorie, nici daca i se explica. Ea mi-a zis.

Uarevar…

Gandurile astea sunt doar niste straturi. Sub gandurile astea sunt alte straturi: trairile mele, emotiile mele, dorintele mele... care imi invelesc si imi adapostesc fiinta.
Printre toate straturile astea e J.


Supergirl

Hey, Baby...

Hold on to love that is what I do now that I've found you
And from above everything's stinking, they're not around you

And in the night, I could be helpless,
I could be lonely, sleeping without you

And in the day, everything's complex,
There's nothing simple, when I'm not around you

But I'll miss you when you're gone, that is what I do. Hey, Baby!
And it's going to carry on, that is what I do. Hey, Baby...

Hold on to my hands, I feel I'm sinking, sinking without you
And to my mind, everything's stinking, stinking without you

And in the night, I could be helpless,
I could be lonely, sleeping without you

And in the day, everything's complex,
There's nothing simple, when I'm not around you

But I'll miss you when you're gone, that is what I do. Hey, Baby!
And it's going to carry on, that is what I do. Hey, Baby...

Supergirl

PS: Arruivederrci! :)

Chestia

Plutesc. Intr-o chestie anosta si rigida. Care nu ma face sa ma gandesc decat la ce naiba o fi dincolo de ea.
Ce naiba o fi dincolo de chestia asta anosta si rigida?!?!?

Ma plimb cu chestia anosta si rigida precum baiatul care traia intr-un balon.
M-as lupta cu ea si nu m-as lupta cu ea. Am momente cand stiu ca ma protejeaza, doar pentru ca e acolo. Si am momente cand i-as trage un pumn si as rasufla-o.

Nu-s trista. Sau deprimata. Sunt doar intr-o chestie anosta si rigida care imi da un sentiment de neliniste.
Atata tot. O nimica toata.


Supergirl

normal

ma trezesc cu cuvantul asta in mine din ce in ce mai des. ca si cand ar fi normal. ca si cand normal ar insemna firesc. ca si cand firesc n-ar mai fi ceva atat de rar de atins.

normal

simt. gust. miros. ating. normal. firesc. si atata liniste care se aseaza nestingherita printre gandurile mele care inca se razvratesc sa se agate de judecati. si pre...judecati.

normal

real.
incerc sa folosesc cuvinte mici dar... orisicat as incerca, niciun cuvant nu mi se pare mic. iar normal... pare cel mai mare dintre ele.

fugeam de normal si dupa normal tanjeam. si na... normal. atat de normal ca sperie... putin. atat cat e normal sa sperie.

si pe langa asta... parca se lasa si o ceata de certitudine si siguranta. ca si cand si astea ar fi ceva normal.

incerc sa nu judec. si sa nu pre...judec. incerc sa imi incui mintea in spatele fiintei mele, acolo unde nu poate ajunge nimeni... nici macar eu. incerc doar sa simt. si sa fiu aici. acum. si sa fac din asta un normal firesc.


Supergirl


ps: it's like love in time of cholera...

happy...

someone once told me
that you have to choose
what you win or lose
you can't have everything
don't you take chances
you might feel the pain
don't you love in vain
cause love won't set you free

i could stand by the side
and watch this life pass me by
so unhappy but safe as could be

so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of the ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
don't care about other pain in front of me
cause i'm just tryna be happy...
just wanna be... happy

holding on tightly
just can't let it go
just tryna play my roll
slowly disappear
well all these tears
they feel like they're the same
just different faces, different names
get me outta here
well i can stand by the side
and watch this life pass me by...

so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of the ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
don't care about other pain in front of me
cause i'm just tryna be happy...
just wanna be... happy

so any turns that i can't see
i'll count a stranger on this road
but don’t say victim
don't say anything

so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
don't care about all the pain in front of me
cause i'm just tryna be happy...
just wanna be... HAPPY