Ascult Naiul lui Gheorghe Zamfir... cuvintele sunt de prisos.
Sunt fericita ca pot sa simt, sa vibrez cu emotie la sunete care-mi transforma starea intr-o traire nepamanteana.
Sunt fericita ca am urechi care sa auda, piele care sa mi se zbarleasca, lacrimi care sa-mi curga.
Vorbeam mai devreme cu Berly si ii spuneam ca el e bucuria mea mica... si J e bucuria mea mare. Si-mi amintesc din nou ca au fost vremuri cand nu mai puteam sa ma bucur. Acum ma bucur in fiecare zi... de mine cu J, de Berly, de viata mea frumoasa... asa cum e ea.
Simt bucurie... imi curge prin vene.
Supergirl
duminică, 18 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
Marti, 13
Liniste. Cald. Pace. Roz. Sunt... fericita. Atat de fericita ca nici nu-mi vine sa gandesc. Doar sa fiu.
Si sunt recunoscatoare pentru ce simt... pentru chestiile astea noi si vechi din mine.
Fericirea nu ma inspira sa scriu. Nu imi vine sa zic nimic deosebit. Scriu doar pentru ca vreau sa citesc peste timp ca intr-o zi de marti, 13, eu eram fericita.
Ma indragostesc in fiecare zi de lucrurile mici, normale, simple si firesti din viata mea. Si nu gasesc nimic altceva mai minunat decat asta. Toate lucrurile astea fac diferenta. Diferenta intre o viata plina de lucruri mari si complexe care-mi rascolesc launtrul si o viata plina de lucruri mici si simple care-mi bucura sufletul si ma apropie de sensul meu.
Mi-am amintit acum de zilele in care eram atat de obosita si nefericita din cauza responsabilitatilor de la birou si a vietii de zi cu zi a caror rezultate, intr-adevar, imi ofereau satisfactii, dar... nu m-am regasit niciodata a fi Anda fericita datorita acestor satisfactii. Ba mai mult... iluzia ca rezultatele astea ma fac fericita, adancea si mai mult celelalte nevoi care nu se simteau implinite ca pentru Anda. Apoi am incercat, mult timp, sa inventez echilibrul intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau eu, inlauntrul meu. Sa gasesc echilibrul intre Anda, femeia responsabila, mult prea serioasa, perfectionista, cerand mult de la ceilalti si si mai mult de la ea... si Anda, femeia copil inca, femeia care iubeste ploaia, neinteleasa, complicata in lucruri simple pentru altii, tanjind dupa linistea unei seri banale in fata unui film prost. Mda... a fost o vreme in care am crezut ca prima Anda are toate calitatile si a doua Anda are toate defectele.
Sunt inca pe drumul pe care incerc sa fac din doua Anda una singura. Si la propriu si la figurat. :) Doar sunt Supergirl, ce puii mei!!!
Supergirl
Si sunt recunoscatoare pentru ce simt... pentru chestiile astea noi si vechi din mine.
Fericirea nu ma inspira sa scriu. Nu imi vine sa zic nimic deosebit. Scriu doar pentru ca vreau sa citesc peste timp ca intr-o zi de marti, 13, eu eram fericita.
Ma indragostesc in fiecare zi de lucrurile mici, normale, simple si firesti din viata mea. Si nu gasesc nimic altceva mai minunat decat asta. Toate lucrurile astea fac diferenta. Diferenta intre o viata plina de lucruri mari si complexe care-mi rascolesc launtrul si o viata plina de lucruri mici si simple care-mi bucura sufletul si ma apropie de sensul meu.
Mi-am amintit acum de zilele in care eram atat de obosita si nefericita din cauza responsabilitatilor de la birou si a vietii de zi cu zi a caror rezultate, intr-adevar, imi ofereau satisfactii, dar... nu m-am regasit niciodata a fi Anda fericita datorita acestor satisfactii. Ba mai mult... iluzia ca rezultatele astea ma fac fericita, adancea si mai mult celelalte nevoi care nu se simteau implinite ca pentru Anda. Apoi am incercat, mult timp, sa inventez echilibrul intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau eu, inlauntrul meu. Sa gasesc echilibrul intre Anda, femeia responsabila, mult prea serioasa, perfectionista, cerand mult de la ceilalti si si mai mult de la ea... si Anda, femeia copil inca, femeia care iubeste ploaia, neinteleasa, complicata in lucruri simple pentru altii, tanjind dupa linistea unei seri banale in fata unui film prost. Mda... a fost o vreme in care am crezut ca prima Anda are toate calitatile si a doua Anda are toate defectele.
Sunt inca pe drumul pe care incerc sa fac din doua Anda una singura. Si la propriu si la figurat. :) Doar sunt Supergirl, ce puii mei!!!
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
