Ago

Nu stiu daca am avut o zi buna. Dar nici rea. Parca toate sunt la fel de ceva vreme. Nu se intampla nimic special, doar exista o constanta sigura a toate cele pe care le traiesc si care nu s-ar abate de la ax sub niciun chip. Doar stiu ca fiecare zi ce trece inseamna o zi mai putin. Iubeam luna asta rau de tot si acum mi-e frica de ea. Pentru ca de cativa ani aproape doare ca e decembrie. Au impodobit tot orasul parca in ciuda mea. Ma uitam la un fulg mare, alb si rotund care atarna deasupra strazii abia asteptand sa fie aprins. Si am simtit deja, senzatia aia goala care trece instant din stomac in suflet, lasand urme. Ca pasii pe nisip intr-o zi cu vant. Nu dureaza mult. Dar suficient cat sa stii ca au fost acolo. Pentru ca am stiut ca o sa vina clipa in care am sa trec pe sub el. Si el va fi aprins. Si am sa zambesc, pentru ca nu am cum altfel. Dar nu am sa ma bucur. Pentru ca inca nu am reusit sa invat sa ma bucur singura de lucrurile mici. Desi sunt mai egoista ca oricand, nu am invatat sa ma bucur singura.

Cred ca sunt acolo. "Intrata in obisnuinta, indeletnicindu-ma cu autoflagelarea prin delectarea cu singuratate." Simt asta ca pe orice adevar brut. Nu as fi putut defini starea asta sau orice ar fi ea. E definita acum si o pot recunoaste. Chiar daca unele "lucruri" isi pierd sensul explicandu-le, precum iubirea, pentru unele "lucruri" eu am nevoie de definitii ca sa stiu exact ce sunt. Ca sa stiu de unde sa ma apuc astfel incat sa pot pricepe. Unul dintre marile avantaje ale singuratatii, poate cel mai mare, este ca inveti foarte multe lucruri despre tine, pentru ca esti atent doar la tine si nu ai niciun motiv din lume nici sa te lasi sa gresesti, nici sa-ti explorezi launtrurile pentru ca... oricum nu e nimeni de fata care sa afle. Am invatat ca daca pot recunoaste un "lucru", daca il pot defini, il pot accepta mai usor. Si de aici pana la a trece mai departe nu mai e asa mult.

Paradoxal, cred in continuare ca ma iubesc foarte mult. Cel mai mult. Si ca sunt cea mai importanta persoana din viata mea. Dar s-ar putea ca totusi asta sa fie iluzia.


Supergirl

au bout du clavier...

Melc mai mare acum...

Nici pe departe acolo unde ma gandeam ca am sa fiu. Si nici prin vis nu-mi imaginam ca sunt ceea ce sunt. Acum. Aici. Nicaieri.

Impart lumea. In lumi mici. Fiecare cu iluzia si visul ei. Pana cand o sa se termine.

Nu-mi ajunge sufletul ca sa ajung. Cat sa ma mai catar aiurea, prefacandu-ma ca urc.

Am obosit. De mine.

By Grigore Moisil

"Logica ne da mijloace de a insufla altora convingeri pe care nu le avem."

Damn good...

music is what feelings look like

Somnless

N-am somn... si nu-i de la cafea. Si nici pentru ca am dormit mult ieri, pentru ca nu am dormit atat de mult. Nu asa cum stiu eu s-o fac, oricum.

Nu-mi amintesc cand m-am simtit atat de odihnita la o ora atat de mica. Pentru ca ma simt proaspata, plina si in putere, vie si cu motiv. Ca si cand as fi cineva. Ca si cand ar trebui sa ma ridic acum si sa alerg. Oriunde. Pentru ca simt ca trebuie sa ajung. Habar n-am unde... ceea ce e minunat.

Ma si incearca un fel de vina. Pentru toate simturile care mi s-au zbarlit instant. Ma incearca o vina pentru ca eu simt si ceilalti nu. As putea fi mandra, dar nu-s. Recunoscatoare, doar.

Si n-as vrea sa irosesc starea asta. Ci sa ramana. Ca si cand asa ar trebui sa fie.
Daca dorm, dispare?

Simt ca daca as rascheta fasii de piele de pe mainile mele as putea sa ma vad... clocotind. De stare. De vrut. Si daca as strange pumnii in pulsuri n-as zvacni afara. As emite.

Credeam ca n-am nevoie.
De motiv.


Supergirl

Hz

Totul are o legatura cu... nimic si nimic este interconectat la tot

WTF

God, you're twisted. And you really have a weird sense of humour.
Or maybe it's just me...

Supergirl

I can be whatever I want...

And it seems like, in the grand scheme of it all The world's run by a few people and we never seen them at all How do they exist if we don't know who they are? They can be you, they could be me, they could be queens and gods Some say that we're slaves, an alien race created us all From a distant star, some say through evolution we evolve But if anything, what you finna see is a change, don't be alarmed And whoever they are, well I think that it's time we start takin' charge Fuck rules, fuck boss You can be whatever you want

Punct.

Si de la capat.


Supergirl

"ADIO tu prieten drag
Si te sarut ultima oara pe obraz.
E timpul sa ne luam ramas bun,
E timpul sa pasim fiecare pe alt drum.
Sa dam uitarii tot ce-a fost ,
Sa ne gandim ca n-are rost,
Ca inapoi nu vom primi
Chiar daca mai tarziu ne vom caii"

By LeLe

just like my road...

Eu pentru tine - partea III

"Ca orice lucru bun,
Doar trei parti el are
Si cu fiecare parte
Ceva din mine moare.

As vrea sa nu iti spun Adio
Ci doar - La revedere!
Ca orice lucru bun
Si-acesta doare tare.

Ce poate fi mai bun,
Decat o mangaiere
Si un sarut
In loc de La revedere!

vasand in continuare,
La ce a fost si nu mai vine,
Adorm dar treaza-mi este-n minte
Aceasta mangaiere."

Eu pentru tine - partea II

"As vrea sa fiu un fulg de nea
Sa ma topesc usor in palma ta
Si apa sa intre pe vene asa
S-ajung la inima sa stiu ce vrea.
De ce e incapatanata asa,
Sa stiu de ce rana sufera ea
Sa o stropesc cu dragostea mea
Sa o ajut sa se vindece ea."

Eu pentru tine - partea I

"Ce-a fost, ce s-a-ntamplat, cum de tu m-ai uitat.
Cum de s-a risipit, fiorul ce l-am simtit candva
Mai tii minte suvita blonda in cutie de catifea,
Ma joc cu ea si ma doare,
ca uitarea ta m-a lovit atat de tare.

Unde-i ciocolata mea de casa
Unsa cu cocos si tinuta pe masa
Unde-i visarea,
Unde esti tu...

Vreau sa te vad, sa te aud spunand
ca te doare la fel de tare
aceasta uitare asurzitoare."

...

Uf

M-a socat evidenta realitatii. A lumii reale si urate in care traiesc, in care ar trebui sa imi cresc copiii. Lumea mea s-a ciocnit violent de lumea asta. Nu ma doare. Sunt doar socata si vreau sa treaca. Ii multumesc timpului ca exista si ca poate sa faca lucrurile sa treaca.


Supergirl