I have to smile and I have to keep walking... even if I don't know where to...
Maybe you are right... we should not consider our soul and just listen to our mind. After all... who needs to feel, when thinking is enough?!
It just wasn't meant to be.
It's so easy to think like this.
I almost feel nothing.
Supergirl
PS: Me neither. Till I'll find somebody new.
duminică, 30 august 2009
miercuri, 26 august 2009
Ploaia mea
Merg. Prin viata... asa. Catedata hai hui, cateodata cu tinta precisa. Sunt. Traversez drumuri, carari... care la dreapta, care la stanga, poduri, mai dau si de-o fundatura si tre sa ma intorc, cobor, urc, alerg, ma opresc. Exist si merg asa pe trotuarele din lumea mea.
Hmmm... parc-am simtit ceva pe nas. Oare incepe sa ploua?! Noo... e senin, enervant de senin. M-am mai si oprit din drum sa ma uit in sus. Cat as vrea sa ploua!! Am citit eu undeva ca daca iti doresti ceva din tot sufletul, cu siguranta se indeplineste. Si in alt undeva am citit "ai grija ce-ti doresti ca poate se indeplineste!". Si totusi... ce-i cu pata asta de pe bluza mea? Ce-i cu stropul asta de pe tampla mea? Hmmm... prinsa in ganduri si in pasi nici n-am observat ca picura. Picura cu stropi mari, rari dar siguri de rain.
M-a izbit unul drept in obraz. Sunt convinsa ca mi-a lasat o urma infima de roseata pentru ca raceala lui aproape ca m-a fript. Alt strop se atinge de mine. Si altul si altul. Instinctiv incerc sa ma strecor printre ei, ma feresc si zoresc pasul dar... stai! Mie imi place ploaia. Eu iubesc ploaia. Eu vreau sa ploua. Unde tot fug?! Nu la ploaie visez de-atata vreme?
Dar ploaia asta parca nu-i ca toate ploile. Ar fi bine sa merg incet si sa fiu atenta sa nu ratez niciun strop. Imi place, ma bucura, incepe sa ma curete, incepe sa ma faca sa vreau. Incep sa imi treaca prin minte fulgere, tunete, vijelie de ploaie. In toata seninatatea de mai devreme zaresc nori negri fulgerand nervosi in orizont. Acolo se afla ploaia mea adevarata. Ploaia mea. Ploaia la care visez. Ploaia mea.
Spre intr-acolo vreau sa ma indrept. Fara umbrela. Ca sa pot simti toti stropii din lume, fie ei grei sau usori, calzi sau reci, roz sau blue. Trebuie sa simt toti stropii din lume.
Ma aflu pe drumul spre ploaia mea cu stropi firesti.
Supergirl
Hmmm... parc-am simtit ceva pe nas. Oare incepe sa ploua?! Noo... e senin, enervant de senin. M-am mai si oprit din drum sa ma uit in sus. Cat as vrea sa ploua!! Am citit eu undeva ca daca iti doresti ceva din tot sufletul, cu siguranta se indeplineste. Si in alt undeva am citit "ai grija ce-ti doresti ca poate se indeplineste!". Si totusi... ce-i cu pata asta de pe bluza mea? Ce-i cu stropul asta de pe tampla mea? Hmmm... prinsa in ganduri si in pasi nici n-am observat ca picura. Picura cu stropi mari, rari dar siguri de rain.
M-a izbit unul drept in obraz. Sunt convinsa ca mi-a lasat o urma infima de roseata pentru ca raceala lui aproape ca m-a fript. Alt strop se atinge de mine. Si altul si altul. Instinctiv incerc sa ma strecor printre ei, ma feresc si zoresc pasul dar... stai! Mie imi place ploaia. Eu iubesc ploaia. Eu vreau sa ploua. Unde tot fug?! Nu la ploaie visez de-atata vreme?
Dar ploaia asta parca nu-i ca toate ploile. Ar fi bine sa merg incet si sa fiu atenta sa nu ratez niciun strop. Imi place, ma bucura, incepe sa ma curete, incepe sa ma faca sa vreau. Incep sa imi treaca prin minte fulgere, tunete, vijelie de ploaie. In toata seninatatea de mai devreme zaresc nori negri fulgerand nervosi in orizont. Acolo se afla ploaia mea adevarata. Ploaia mea. Ploaia la care visez. Ploaia mea.
Spre intr-acolo vreau sa ma indrept. Fara umbrela. Ca sa pot simti toti stropii din lume, fie ei grei sau usori, calzi sau reci, roz sau blue. Trebuie sa simt toti stropii din lume.
Ma aflu pe drumul spre ploaia mea cu stropi firesti.
Supergirl
luni, 24 august 2009
Ctrl+Z
Am facut o greseala. Si vreau sa dau undo.
As vrea sa dau undo la ultimele zile din viata mea. Sa revin in momentul in care am confundat "ce trebuie" cu "ce imi doresc". Si sa aleg acum ce n-am ales atunci.
Daca as spune ca mi-a fost teama... probabil ar fi greu de inteles, de crezut. Si totusi... mi-a fost teama.
Oricat de mult mi-as dori, oricat de mult as crede in minuni, istoria nu poate fi schimbata nici macar de Supergirl. Si iata-ma intr-un prezent in care ma simt pierduta. Si vreau sa fiu gasita. Si vreau sa fiu pastrata.
Si iata-ma intr-un prezent in care-mi simt sufletul in stomac, constrans si uluit de ceea ce am putut sa fiu.
Nici nu mai stiu ce simt si pe unde simt. E o amestecatura de trairi perplexe pe care as vrea sa le disec si sa le azvarl cat colo.
Sunt suparata pe mine. Cu toata supergirl-icia mea, am ales ca o tuta.
Da, stiu. Suna aiurea. Si inexplicabil. Si deplasat... fara nicio noima, fara nici cea mai vaga idee de normal. Pentru ca asa ma simt: aiurea si deplasat... descompusa de atata inexplicabil.
In fine...
Nu vreau sa conving.
Vreau doar sa dau undo.
Supergirl
PS: cel putin un cuvant se refera la Tine
As vrea sa dau undo la ultimele zile din viata mea. Sa revin in momentul in care am confundat "ce trebuie" cu "ce imi doresc". Si sa aleg acum ce n-am ales atunci.
Daca as spune ca mi-a fost teama... probabil ar fi greu de inteles, de crezut. Si totusi... mi-a fost teama.
Oricat de mult mi-as dori, oricat de mult as crede in minuni, istoria nu poate fi schimbata nici macar de Supergirl. Si iata-ma intr-un prezent in care ma simt pierduta. Si vreau sa fiu gasita. Si vreau sa fiu pastrata.
Si iata-ma intr-un prezent in care-mi simt sufletul in stomac, constrans si uluit de ceea ce am putut sa fiu.
Nici nu mai stiu ce simt si pe unde simt. E o amestecatura de trairi perplexe pe care as vrea sa le disec si sa le azvarl cat colo.
Sunt suparata pe mine. Cu toata supergirl-icia mea, am ales ca o tuta.
Da, stiu. Suna aiurea. Si inexplicabil. Si deplasat... fara nicio noima, fara nici cea mai vaga idee de normal. Pentru ca asa ma simt: aiurea si deplasat... descompusa de atata inexplicabil.
In fine...
Nu vreau sa conving.
Vreau doar sa dau undo.
Supergirl
PS: cel putin un cuvant se refera la Tine
sâmbătă, 22 august 2009
Fara cuvinte
Citindu-le pe ale tale, ale mele palesc...
E o intamplare? desi nimic nu e ceea ce pare
Sau e?! Daca e intamplare atunci e o minune!
E cea mai calda raza de soare si cea mai orbitoare
E o furtuna sau un vartej, e o tornada ce m-a luat din univers.
M-a dus departe, iar, in visare, si-ti multumesc!
E atat de ciudat, cuvinte, atat de mici si neinsemnate,
Rostite cu drag si patima, unde pot duce, sau ce pot aduce!
Liniste, dorinta, nelinisti, aprecieri, si sunt doar cuvinte.
Sunt doar un mijloc, o unealta, sunt totul la un moment dat,
De vin din suflet, de vin din minte si-s simtite.
M-ai intrigat, m-ai fascinat, m-ai bulversat, m-ai schimbat,
M-ai trezit, te-am ascultat, dar nu, nu m-am saturat.
Esti, parca o poveste, sau poate chiar asta esti!
Dar sigur esti o minune!
D.
E o intamplare? desi nimic nu e ceea ce pare
Sau e?! Daca e intamplare atunci e o minune!
E cea mai calda raza de soare si cea mai orbitoare
E o furtuna sau un vartej, e o tornada ce m-a luat din univers.
M-a dus departe, iar, in visare, si-ti multumesc!
E atat de ciudat, cuvinte, atat de mici si neinsemnate,
Rostite cu drag si patima, unde pot duce, sau ce pot aduce!
Liniste, dorinta, nelinisti, aprecieri, si sunt doar cuvinte.
Sunt doar un mijloc, o unealta, sunt totul la un moment dat,
De vin din suflet, de vin din minte si-s simtite.
M-ai intrigat, m-ai fascinat, m-ai bulversat, m-ai schimbat,
M-ai trezit, te-am ascultat, dar nu, nu m-am saturat.
Esti, parca o poveste, sau poate chiar asta esti!
Dar sigur esti o minune!
D.
miercuri, 19 august 2009
bitter sweet memory
simple as truth
clear as a word
you stay in my life
becoming a rule…
no matter the far
no matter the doubt
just matter the state of my mind when you are…
sometimes you’re a mirror
sometimes you’re a shield
but always you’re showing the meanings within…
you empty the spaces and fill in the blanks
you shine in my darkness as the stars on the belt
just lay deep inside me… lay here for a while…
pretend you’re my soul mate and remain who you are now…
Supergirl
PS: chiar daca...
clear as a word
you stay in my life
becoming a rule…
no matter the far
no matter the doubt
just matter the state of my mind when you are…
sometimes you’re a mirror
sometimes you’re a shield
but always you’re showing the meanings within…
you empty the spaces and fill in the blanks
you shine in my darkness as the stars on the belt
just lay deep inside me… lay here for a while…
pretend you’re my soul mate and remain who you are now…
Supergirl
PS: chiar daca...
marți, 18 august 2009
Cand lucrurile sunt ce par a fi
De ce ne este atat de greu sa luam lucrurile asa cum sunt? Si ne este atat de la indemana sa cautam adevaruri inchipuite sub fiecare farama de lucru care ni se intampla? De ce ne este atat de greu sa luam oamenii asa cum sunt si sa credem, sa avem incredere ca nimic rau nu se ascunde sub ceea ce pare frumos?
Da. Stiu. Eu si utopiile mele.
Si totusi… nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de libera si linistita m-as simti sa stiu ca atunci cand spun despre X ca “da… pare un om de treaba” sau “da… pare a fi un om fericit” sau “nu… nu pare a fi om rau” sa am siguranta ca ceea ce pare este adevarat, fara sa mai fiu constransa de jdemii de intrebari cu multiple variante de raspuns.
Sau despre lucruri, despre fapte, intamplari, trairi. Nu ar fi minunat sa imi spun ca “da… pare a fi un lucru minunat” sau “nu… nu pare a fi dureros” si chiar asa sa fie? Fara sa imi mai pun problema niciunui “chiar daca” sau a vreunui “dar”? Cat de usor mi-ar fi sa ocolesc tot ce m-ar putea rani si cat de usor mi-ar fi sa ma apropii de tot ce-ar insemna bine si cald si frumos?
Sau cum ar fi sa imi pot spune “da… pare a fi iubire” si sa cred ca chiar iubire e?! Sa ma pot desprinde de tot si de toate si sa cred, sa simt, sa fiu, sa ma bucur!
Nu vreau sa cred ca astfel de oameni, intamplari sau trairi nu exista. Nu vreau. Chiar daca-ar fi sa ma mai insel inca de o mie de ori de acum inainte, inca mai cred ca exista cel putin un om care este exact ceea ce pare si cel putin o intamplare care sa fie exact ceea ce este.
Cat despre mine… incerc in fiecare zi sa fiu ceea ce sunt si nimic altceva. Si culmea… in fiecare zi descopar ca azi sunt mai ceva decat am fost ieri. Si asta-i un sentiment care ma elibereaza si imi da incredere.
Supergirl
Da. Stiu. Eu si utopiile mele.
Si totusi… nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de libera si linistita m-as simti sa stiu ca atunci cand spun despre X ca “da… pare un om de treaba” sau “da… pare a fi un om fericit” sau “nu… nu pare a fi om rau” sa am siguranta ca ceea ce pare este adevarat, fara sa mai fiu constransa de jdemii de intrebari cu multiple variante de raspuns.
Sau despre lucruri, despre fapte, intamplari, trairi. Nu ar fi minunat sa imi spun ca “da… pare a fi un lucru minunat” sau “nu… nu pare a fi dureros” si chiar asa sa fie? Fara sa imi mai pun problema niciunui “chiar daca” sau a vreunui “dar”? Cat de usor mi-ar fi sa ocolesc tot ce m-ar putea rani si cat de usor mi-ar fi sa ma apropii de tot ce-ar insemna bine si cald si frumos?
Sau cum ar fi sa imi pot spune “da… pare a fi iubire” si sa cred ca chiar iubire e?! Sa ma pot desprinde de tot si de toate si sa cred, sa simt, sa fiu, sa ma bucur!
Nu vreau sa cred ca astfel de oameni, intamplari sau trairi nu exista. Nu vreau. Chiar daca-ar fi sa ma mai insel inca de o mie de ori de acum inainte, inca mai cred ca exista cel putin un om care este exact ceea ce pare si cel putin o intamplare care sa fie exact ceea ce este.
Cat despre mine… incerc in fiecare zi sa fiu ceea ce sunt si nimic altceva. Si culmea… in fiecare zi descopar ca azi sunt mai ceva decat am fost ieri. Si asta-i un sentiment care ma elibereaza si imi da incredere.
Supergirl
sâmbătă, 15 august 2009
Un metru patrat de vise
Am construit astazi un metru patrat de vise. Bucatele de idei si dorinte materializate in imagini. Si... mult roz.
Vroiam de mult sa-mi construiesc un dreams board pe care sa il privesc in fiecare zi pentru ca absolut tot ce exprima visele mele sa se intipareasca in mintea mea. Pentru ca mintea mea reprezinta calea spre visele mele.
Supergirl
joi, 13 august 2009
Those three words...
We'll do it all
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
I don't quite know
How to say
How I feel
Those three words
Are said too much
They're not enough
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden that's bursting into life
Let's waste time
Chasing cars
Around our heads
I need your grace
To remind me
To find my own
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes, they're all I can see
I don't know where
Confused about how as well
Just know that these things will never change for us at all
If I lay here
If I just lay here
Would you lie wïth me and just forget the world?
Would you?!?!?!?
Supergirl
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
I don't quite know
How to say
How I feel
Those three words
Are said too much
They're not enough
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden that's bursting into life
Let's waste time
Chasing cars
Around our heads
I need your grace
To remind me
To find my own
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?
All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes, they're all I can see
I don't know where
Confused about how as well
Just know that these things will never change for us at all
If I lay here
If I just lay here
Would you lie wïth me and just forget the world?
Would you?!?!?!?
Supergirl
vineri, 7 august 2009
Opt a opta
Cred ca am invatat sa renunt. Sa renunt la unele lucruri in care credeam ca cred. Fiecare zi ma indeparteaza de ultimul moment, desi... eu inca am ramas acolo, prinsa in ultimul moment.
Da. Sunt Supergirl. And supergirls don't cry... supergirls just fly...
Imi este dor. Si doare.
Mi-e dor de... lumina, de iubire, de IM.
Inca mai astept ca viata sa imi faca o surpriza. Placuta.
Supergirl
Da. Sunt Supergirl. And supergirls don't cry... supergirls just fly...
Imi este dor. Si doare.
Mi-e dor de... lumina, de iubire, de IM.
Inca mai astept ca viata sa imi faca o surpriza. Placuta.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
