Bratele imi amortesc si raman inerte langa mine asteptand disperate sa-si imperecheze salbatic degetele cu altele.
Raman agatata in moment. L-as pune pe repeat. La nesfarsit. Sau pana in clipa in care am sa gasesc putere sa intind mana si chiar sa ating. Ma vand in intregime momentului in care ma umplu cu trairi care tasnesc prin coltul ochilor.
Alarma timpului care trece sigur pe el si arogant nu face altceva decat sa-mi tina mintea anesteziata. Nu-mi pasa de el. Sa treaca!
Undeva se incing ganduri care ma ajung si raman cu mine fosnind in sublimul emotiilor nascute din mine, din tine.
Lipsesc parti pe care doar le pot citi. Ma scutur de simturi ca si cand m-as lepada de ele. Imaginatia doare uneori. Uneori cand simturile tipa infuriate ca vor sa-si afle destinul.
Iubesc ghemul de spini fini care inca imi roade stomacul si-mi sta de paza in capul pieptului, mai tensionat cu fiecare noapte care trece, mai aliat cu el insusi.
Oare am sa rezist? Sa-mi tin fricile sugrumate?
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu