Rosu

everywhere i'm looking now
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...

Ma obsedeaza versurile astea. Pentru ca descriu exact ce simt. Vibrez de fiecare data cand le ascult. Si le ascult des de cateva zile. Am melodia pe repeat de o ora si ceva si nu ma satur.

Am baut un pahar de vin. Rosu. Si versurile sunt si mai acute.

Alt vers: i'm addicted to your light.
Lumina... stiu despre ce vorbesc. Chiar daca aici nu are sens. Na... am baut un pahar de vin. Rosu. Mint. Sunt la al doilea. Tot rosu.

Am avut un moment... acum... o traire... Am sorbit din pahar. Am inchis ochii, am ascultat... si inauntru si in afara... am simtit... am dorit... am stiut... ca tot ce am simtit in momentul care a trecut... este real. Sunt eu. In the halo. The Halo.

Ce aiurea suna. Ce fain!

Parca mi s-au ascutit simturile de ceva vreme. Simt tot. Si vreau sa simt tot. Bine... asta vreau din totdeauna. Hmmm... asta primesc acum. Simt tot. Si e minunat.

Trec printr-o perioada minunata. Este nesigura, incerta... dar una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Si trebuie sa scriu despre asta. Poate am sa uit. Si peste zeci de ani, cand am sa recitesc ce scriu acum, am sa inchid ochii si am sa simt exact ce simt acum. Chiar daca pentru o secunda. O sa fie minunat. Asta vreau sa fac atunci cand am sa fiu babuta. Sa inchid ochii si sa retraiesc momentele de acum. Sa le resimt. Si sa fiu trista. Atunci am sa am tot dreptul sa fiu trista. Acum nu am niciun drept. Acum, trebuie sa ma bucur. Si ma bucur. Nu imi vine sa cred cat m-am schimbat. Nici nu mai vreau sa stiu cum eram in urma. Insipida, inodora, incolora si indiferenta.

E intuneric in camera mea. E atat de bine aici. Si atat de sigur, simplu si onest. Lumea mea. Sunt stapana peste lumea mea. Wow... ce senzatie!

Chiar daca imi lipsesc multe... ma simt ca si cand as avea totul.
Chiar daca mi-e dor de IM... ma simt ca si cand ar fi aici.
Chiar daca am datorii... ma simt ca si cand as avea averi ascunse.
Chiar daca imi lipsesc... zambesc ca si cand nimic nu mi-ar lipsi.

Ma educ sa stiu lucruri, sa cred in lucrurile pe care mi le doresc. Sau in persoanele pe care mi le doresc langa mine.

Simt ca sunt pe drumul cel bun si ca sunt mai aproape de mine decat am fost vreodata.

Acum stiu ca nimic nu ma poate dobori. Si ca lucrurile mai putin bune nu fac altceva pentru mine decat sa ma invete si sa faca din mine o femeie mai puternica.

Inca ascult melodia.

everywhere i'm looking now
i'm surrounded by your embrace
baby I can see your halo
you know you're my saving grace
you're everything i need and more
it's written all over your face
baby i can feel your halo
pray it won't fade away...

Si inca mai sorb din paharul meu cu vin. Rosu.

Sunt atat de impacata cu mine. Inca e o mirare pentru mine.

Daca as citi acum din jurnalul meu din vremurile ce au trecut, as citi aproape numai lucruri triste. Pentru ca scriam numai cand eram trista. Acum e altfel. Acum nu mai sunt trista. Sau, cel putin nu trista la modul in care eram in trecut. Acum sunt rezonabil trista, atunci cand sunt. Atunci, eram trista in stilul banal al oricarei femei de rand.

Daca intind mana simt ca ating. Orice vreau sa ating.

Sunt curioasa ce ar spune un psiholog despre scrierile mele. Doar curioasa. Si e doar o idee care m-a traznit acum.

Chiar nu am mai trait cu atata incantare inainte. Cred ca e firesc sa ma extaziez asa. Pur si simplu sunt curioasa sa vad ce imi rezerva ziua de maine. Si sunt curioasa sa simt. Tot.

Camera mea nu mai e atat de intunecata. M-am obisnuit cu intunericul. Si ma simt si mai bine. Si nu. Nu este de la cel de al doilea pahar de vin. Rosu.

M-am intrebat ce as vrea sa fac acum daca nu sa stau la birou in fara calculatorului cu un pahar de vin. Rosu. Hmmm... Simplu. Dragoste. Asta as face. Multa.

Astept zilele care vin asa cum astept kilometri care sunt dincolo de lumina farurilor atunci cand conduc noaptea. Chiar daca nu vad dincolo de lumina farurilor, stiu ca acolo spre unde ma indrept ma asteapta visele mele devenite realitate.

23:29. Atat e ora acum. Si... Halo. Inca.

Berly s-a bagat in pat la locul lui. Cred ca ar trebui sa fac si eu la fel.

Nu am mai scris atat de mult. Hmmm... Sa fie din cauza paharului... elor... de vin. Rosu. ?

Who cares?!?!?!?

Ma simt atat de bine si simplu.

Multumesc! Oricui ar trebui sa multumesc.


Supergirl!


PS: Rosu. :)