Las lucrurile sa se intample aiurea, in voia lor, la cheremul lor. Si imi da o senzatie de ieftin. Adica second hand, obsolete. Genul asta de ieftin. Si totusi sunt ok. Hmmm...
Mi-am cumparat haine de la second hand acum cativa ani, haine pe care le mai port si acum. E adevarat, prin casa. Dar le port, imi plac, ma simt confortabil in ele, sunt ale mele. Chiar daca initial au apartinut altora.
Cam asa si cu relatiile. Relatiile second hand, obsolete, in care stai de ceva vreme, le porti, iti plac, le vrei, te simti confortabil in ele... ieftin, dar confortabil... Sunt relatiile tale, iti apartin, chiar daca, initial au apartinut altcuiva. Cui? Culmea... tot tie. Doar ca erai altfel, altcineva. Nazuiai la alte lucruri, visai la realitati si la lucruri simple care, de ceva vreme, au devenit al dracului de complicate. Nu stiu de ce vorbesc la persoana a II-a, cand despre mine e vorba. Uarevar...
Ideea e ca ma simt ieftin si imi place. Nu mi-e rusine, jena, nu regret. Dimpotriva. Ma bucur si merg mai departe. De ce? Pentru ca nu intodeauna ieftin inseamna de proasta calitate. Adesea inseamna comun. Si eu am nevoie de comun, de normal.
De fapt, lucrurile nu sunt complicate. Inca insist sa gandesc asa pentru ca, in sinea mea, cred ca am nevoie de scuze. Nu am nevoie de scuze. Am aprobare pentru tot ceea ce fac. Aprobarea mea.
Iubesc viata si vreau sa simt. As vrea sa retraiesc incontinuu clipele in care simt. Chiar cu riscul de a deveni banal.
Sunt fericita ca exist in viata mea, ca sunt cineva in viata mea. Asta imi da dreptul sa fac orice vreau, cand vreau, cum vreau, fara sa regret si fara sa ma indoiesc ca merit.
Bla bla bla...
Carpe diem si fuck the rest!
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu