Vreau sa ajung in mine si sa pot fi sincera. Inchid ochii in speranta ca linistea si neimaginile imi vor da curaj sa fiu mai sincera. Adevarul este ca acolo, acolo adanc in mine sunt sincera. Doar ca nu vreau sa fiu sincera rostind adevarurile. In ultima vreme m-am imprietenit cu adevarurile nerostite, de care sunt constienta. Nu ma prefac ca nu le vad sau ca nu exista. Ma prefac doar ca le pot schimba.
Nu imi fac bine atatea adevaruri. Si nu, nu sunt pro minciuna. Dar e mai bine ca unele adevaruri sa ramana nerostite. E mai simplu asa. E mai uman. E mai simplu. Pentru ca da, uneori, fug de complicatii. Si nu pentru ca nu le-as face fata. Ci doar pentru ca vreau sa traiesc momente.
Sunt din nou recunoscatoare ca nimic din ce mi se intampla nu este controlat de mine si ca am invatat sa cred ca tot ce mi se intampla este spre binele meu. Stiind lucrurile astea, chiar si cele mai crunte adevaruri devin lucruri pe care trebuie sa le accept. Ca moartea, de exemplu. Sau ca dragostea.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu