Ador ploaia. E rece, simpla, sincera. Visez sa fiu sarutata in ploaie si nu oricum... cu dragoste. Ploaia ma face sa ma gandesc la dragoste. Mi-e dor de dragoste. De toate formele ei, de toate durerile si minunile ei.
Iubesc ploaia pentru ca ma face sa ma simt vie. Uneori ma intristeaza, alteori ma face fericita. Acum... ascult fosnetul pe care il fac rotile masinilor care sterg baltile de pe asfalt.
Ma visez... cu geamul deschis, ascultand ploaia si fosnetul... miroase a umed si curat... ma visez facand dragoste intr-un intuneric in care razbat doar franturi de lumina de la felinarele de pe strada.
Mi-e dor de IM si e minunat. Pentru ca si dorul, la fel ca ploaia, ma face sa ma simt vie. Iar dorul de IM nu e ca ploaia... dorul de IM nu e rece, simplu, sincer. Si... dorul de IM nu trece. Ramane.
E uimitor cum emotiile mele se transforma in continuu nascand altfel de emotii, alte doruri si stari. Am devenit atat de femeie. Si ma simt din ce in ce mai bine cu mine. Sunt fericita cu ce am devenit. Sunt fericita ca iubesc ploaia, ca iubesc iubirea si ca mi-e dor de IM.
Abia astept sa ajung acasa. Aici ma simt putin rupta de lumea mea.
Mai e putin pana maine.
Supergirl
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu