Noaptea e perfecta. Scuturata doar de palide franturi de vant si sunete de oras care se pregateste de culcare. Nu port amintirea unei nopti mai perfecte ca asta.
Ma pierd usor de suprafata vietii mele si ma privesc pe interior. Fire "intelepte" de temeri se ascund printre bucuriile care imi alearga pe sub piele. E ciudat de bine. Ma tot mir de mine cum de n-am fugit sa ma ascund dupa ganduri uscate.
Ma simt ajunsa de atat de multe lucruri bune si firesti. Sunt linistita. Si poate chiar un pic mai mult de atat.
Contez.
Uitasem ca e atat de-al naibii de bine sa contez.
Supergirl
joi, 30 iunie 2011
duminică, 26 iunie 2011
Persoana mea
Omul care ma lasa sa fiu si nu-mi ingradeste fiinta. Cel care nu ma reneaga. Cel care nu ma face sa ma simt vinovata pentru ca sunt asa cum sunt. Cel care imi accepta trecutul, traieste cu mine in prezent si ramane deschis la eventualitatea unor momente viitoare.
Omul care ma face sa rad si care imi bucura fiinta. Cel care ma lasa sa plang, sa tip, sa fiu furioasa, sa fiu fericita fara sa-mi reproseze vreo vina a ceea ce simt.
Cel langa care nu imi este frica. De viata. De moarte. De iubire. De orice.
Cel spre care ma indrept atunci cand ma simt singura.
Barbatul care vede in mine un om minunat, un prieten sincer, o femeie speciala, un partener loial langa care timpul nu mai merita a fi masurat.
Barbatul pentru care sa nu fiu prea mult. Sau prea putin.
Barbatul care ma tine in brate, care ma atinge, care ma saruta cum nu m-a sarutat niciunul altul inainte.
Cel care ma critica neagresiv. Omul de la care invat. Cel de la care imi iau putere si spre care privesc atunci cand simt nevoia sa ma ancorez. Omul pe care-l respect cel mai mult si fara de care eu stiu ca as fi mai saraca.
Barbatul care ma iubeste in ciuda defectelor mele. Cel care ma iubeste pentru ceea ce am reusit sa devin si pentru ceea ce imi doresc sa ajung. Barbatul care crede in mine.
Barbatul pentru care insemn "acasa". Barbatul care poate vedea in mine mama unui baietel.
Barbatul care imi aduce liniste. Care imi face bine. Care ma face sa vreau sa fiu un om mai bun si o femeie perfecta. Cel pentru care sunt importanta, cel pentru care contez.
Barbatul care nu-mi vaneaza defectele si care ma iarta atunci cand gresesc.
Barbatul care isi doreste sa ploua pentru mine.
Barbatul care ma face sa ma simt femeie.
Barbatul care ma pastreaza.
Barbatul complex care ma duce dincolo de propriile mele limite ca sa-mi arate sa traiesc.
Barbatul caruia eu sa-i fiu persoana intocmai descrisa acum.
Persoana mea.
Am intalnit bucatele din persoana mea in barbatii din viata mea si fara de care nu as fi stiut acum sa spun nimic despre ce inseamna persoana mea.
Nu e un tipar ce am scris mai sus. Nu are cum sa fie. Eu sunt altfel de la un timp la altul, perceptiile si dorintele mele se modifica pe masura ce eu cresc. Am stiut tot timpul ce vreau dar nu am avut curaj sa recunosc. Nu sustin ca am acum acest curaj. Singura diferenta este ca acum am o definitie si prin cuvinte scrise, recunoscute si acceptate, am reusit sa conturez vag ideea.
Nu renunt la ideea de persoana mea.
Nu sunt facuta sa fiu de capul meu.
Ce rost ar avea toate de una singura? Ce rost as avea eu?
Supergirl
Omul care ma face sa rad si care imi bucura fiinta. Cel care ma lasa sa plang, sa tip, sa fiu furioasa, sa fiu fericita fara sa-mi reproseze vreo vina a ceea ce simt.
Cel langa care nu imi este frica. De viata. De moarte. De iubire. De orice.
Cel spre care ma indrept atunci cand ma simt singura.
Barbatul care vede in mine un om minunat, un prieten sincer, o femeie speciala, un partener loial langa care timpul nu mai merita a fi masurat.
Barbatul pentru care sa nu fiu prea mult. Sau prea putin.
Barbatul care ma tine in brate, care ma atinge, care ma saruta cum nu m-a sarutat niciunul altul inainte.
Cel care ma critica neagresiv. Omul de la care invat. Cel de la care imi iau putere si spre care privesc atunci cand simt nevoia sa ma ancorez. Omul pe care-l respect cel mai mult si fara de care eu stiu ca as fi mai saraca.
Barbatul care ma iubeste in ciuda defectelor mele. Cel care ma iubeste pentru ceea ce am reusit sa devin si pentru ceea ce imi doresc sa ajung. Barbatul care crede in mine.
Barbatul pentru care insemn "acasa". Barbatul care poate vedea in mine mama unui baietel.
Barbatul care imi aduce liniste. Care imi face bine. Care ma face sa vreau sa fiu un om mai bun si o femeie perfecta. Cel pentru care sunt importanta, cel pentru care contez.
Barbatul care nu-mi vaneaza defectele si care ma iarta atunci cand gresesc.
Barbatul care isi doreste sa ploua pentru mine.
Barbatul care ma face sa ma simt femeie.
Barbatul care ma pastreaza.
Barbatul complex care ma duce dincolo de propriile mele limite ca sa-mi arate sa traiesc.
Barbatul caruia eu sa-i fiu persoana intocmai descrisa acum.
Persoana mea.
Am intalnit bucatele din persoana mea in barbatii din viata mea si fara de care nu as fi stiut acum sa spun nimic despre ce inseamna persoana mea.
Nu e un tipar ce am scris mai sus. Nu are cum sa fie. Eu sunt altfel de la un timp la altul, perceptiile si dorintele mele se modifica pe masura ce eu cresc. Am stiut tot timpul ce vreau dar nu am avut curaj sa recunosc. Nu sustin ca am acum acest curaj. Singura diferenta este ca acum am o definitie si prin cuvinte scrise, recunoscute si acceptate, am reusit sa conturez vag ideea.
Nu renunt la ideea de persoana mea.
Nu sunt facuta sa fiu de capul meu.
Ce rost ar avea toate de una singura? Ce rost as avea eu?
Supergirl
miercuri, 22 iunie 2011
Miercuri
Am avut o zi buna. Si o seara frumoasa. Chiar daca am sters desenul de pe masa din bucatarie. Am sa ma furisez intre gandurile mele de dinainte sa adorm si am sa ma simt implinita. Nu toate zilele sunt bune precum a fost aceasta.
Abia astept sa vina maine. Sau poimaine. Seara.
Cred ca am invatat sa am rabdare. Si sa astept. Si in momentul asta din viata mea, rabdarea si asteptarea sunt trairi impresionant de calde si firesti prin care simt bucuria de a fi, de a imparti, de a apartine.
Ma simt ca si cand as astepta Craciunul. Imi impaturesc rabdarea in orele care trec si dospesc in mine sentimentul frumos caruia am sa ma las pagubasa. Nu vreau sa treaca timpul repede, netrait. Vreau sa-mi simt oasele trosnind.
Supergirl
Abia astept sa vina maine. Sau poimaine. Seara.
Cred ca am invatat sa am rabdare. Si sa astept. Si in momentul asta din viata mea, rabdarea si asteptarea sunt trairi impresionant de calde si firesti prin care simt bucuria de a fi, de a imparti, de a apartine.
Ma simt ca si cand as astepta Craciunul. Imi impaturesc rabdarea in orele care trec si dospesc in mine sentimentul frumos caruia am sa ma las pagubasa. Nu vreau sa treaca timpul repede, netrait. Vreau sa-mi simt oasele trosnind.
Supergirl
marți, 21 iunie 2011
klkn
Aseara am primit trei dorinte pe care am uitat sa mi le pun. Mi-am adus aminte azi noapte cand incercam sa dorm. Cred ca undeva in subconstientul meu m-am gandit toata seara la ele, din clipa in care am stiut ca am liber la trei dorinte. Spun asta pentru ca le-am exprimat imediat ce mi-am amintit ca am uitat de ele.
Astazi m-am gandit din nou la lucrurile pe care urmeaza sa le pierd pentru ca asa sta in firea lucrurilor. M-am fortat sa fac un lucru firesc si simplu de care imi era teama pentru ca stiam ca o sa ma doara. L-am facut. Si a durut. Sunt atat de egoista uneori. Si ma simt ca un copil rasfatat care nu vrea sa priceapa ca s-a facut mare. Pur si simplu nu vreau ca oamenii mei sa dispara.
Dorintele mele trei sunt lucruri posibile. Am si-o oarecare doza de realism. La care-as renunta uneori pentru ca pare sa nu ajute. Imi amintesc de vremea aia roza in care totul era posibil si dorintele se indeplineau. Si chiar asa era. Am crezut atat de tare in lumea mea. Si a venit J. si m-a scos din ea cu mine cu tot. Si acum na... mai du-te-napoi daca poti.
Uarevar...
Universul are treaba. Trebuie sa-mi indeplineasca trei dorinte.
Sunt cuminte. Incerc sa fiu. Sa simt. Sa-mi readun lumea.
Supergirl
Astazi m-am gandit din nou la lucrurile pe care urmeaza sa le pierd pentru ca asa sta in firea lucrurilor. M-am fortat sa fac un lucru firesc si simplu de care imi era teama pentru ca stiam ca o sa ma doara. L-am facut. Si a durut. Sunt atat de egoista uneori. Si ma simt ca un copil rasfatat care nu vrea sa priceapa ca s-a facut mare. Pur si simplu nu vreau ca oamenii mei sa dispara.
Dorintele mele trei sunt lucruri posibile. Am si-o oarecare doza de realism. La care-as renunta uneori pentru ca pare sa nu ajute. Imi amintesc de vremea aia roza in care totul era posibil si dorintele se indeplineau. Si chiar asa era. Am crezut atat de tare in lumea mea. Si a venit J. si m-a scos din ea cu mine cu tot. Si acum na... mai du-te-napoi daca poti.
Uarevar...
Universul are treaba. Trebuie sa-mi indeplineasca trei dorinte.
Sunt cuminte. Incerc sa fiu. Sa simt. Sa-mi readun lumea.
Supergirl
joi, 16 iunie 2011
Extra ordinar
Visez la ceva extra ordinar, ceva amazing, ceva about to happen. Ceva care sa intre in mine prin varfurile degetelor de la maini, care sa umble liber prin maine, rascolindu-ma, umplandu-ma de stare. Ceva care sa ramana. Definitiv.
N-am revenit de tot. Sunt inca plecata de langa mine dar simt cu fiecare zi, cu fiecare fir de voce, cu fiecare zambet pe care mi-l ofer ca ma intorc la mine. Ca sunt mai aproape.
M-am imaginat mai devreme ca pe o rufa proaspat spalata, alba, stoarsa bine-bine de fraiele intamplarilor, care acum zace libera la uscat, atarnata pe o culme, in soare, asteptand cuminte sa-si revina la viata, mai puternica, patata usor si iremediabil de experiente ale trecutului dar... curata.
Extra ordinar este ceea ce sunt. Amazing este ceea ce simt langa mine din cand in cand. About to happen este ceea ce sta la un pas de varful degetelor mele pentru ca inca nu am suficient curaj sa ma intind s-ating.
Ma simt vie si speciala. Extra ordinara.
Supergirl
N-am revenit de tot. Sunt inca plecata de langa mine dar simt cu fiecare zi, cu fiecare fir de voce, cu fiecare zambet pe care mi-l ofer ca ma intorc la mine. Ca sunt mai aproape.
M-am imaginat mai devreme ca pe o rufa proaspat spalata, alba, stoarsa bine-bine de fraiele intamplarilor, care acum zace libera la uscat, atarnata pe o culme, in soare, asteptand cuminte sa-si revina la viata, mai puternica, patata usor si iremediabil de experiente ale trecutului dar... curata.
Extra ordinar este ceea ce sunt. Amazing este ceea ce simt langa mine din cand in cand. About to happen este ceea ce sta la un pas de varful degetelor mele pentru ca inca nu am suficient curaj sa ma intind s-ating.
Ma simt vie si speciala. Extra ordinara.
Supergirl
luni, 13 iunie 2011
Neok
Nu am avut niste zile stralucite. Nu sunt in cea mai buna perioada a vietii mele. Sau in cea mai buna forma. Nu sunt chiar ok. Desi spun tot timpul ca sunt ok. Sunt intr-atat de neok incat o pot recunoaste. Accept ca nu sunt ok. Si poate asa o sa treaca.
Nu sunt ok. Si imi este frica.
Supergirl
Nu sunt ok. Si imi este frica.
Supergirl
duminică, 12 iunie 2011
Another chance
hello!
hello!
do you need help?
who doesn't?
is that your heart?
ya.
big.
it's small now.
small?!
it was bigger before...
scary!
ya. that's my problem...
do you wanna get a cop of coffee?
ya?
ya.
now?
ya. now.
ok.
ok.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
