Am avut o zi buna. Si o seara frumoasa. Chiar daca am sters desenul de pe masa din bucatarie. Am sa ma furisez intre gandurile mele de dinainte sa adorm si am sa ma simt implinita. Nu toate zilele sunt bune precum a fost aceasta.
Abia astept sa vina maine. Sau poimaine. Seara.
Cred ca am invatat sa am rabdare. Si sa astept. Si in momentul asta din viata mea, rabdarea si asteptarea sunt trairi impresionant de calde si firesti prin care simt bucuria de a fi, de a imparti, de a apartine.
Ma simt ca si cand as astepta Craciunul. Imi impaturesc rabdarea in orele care trec si dospesc in mine sentimentul frumos caruia am sa ma las pagubasa. Nu vreau sa treaca timpul repede, netrait. Vreau sa-mi simt oasele trosnind.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu