Noaptea e perfecta. Scuturata doar de palide franturi de vant si sunete de oras care se pregateste de culcare. Nu port amintirea unei nopti mai perfecte ca asta.
Ma pierd usor de suprafata vietii mele si ma privesc pe interior. Fire "intelepte" de temeri se ascund printre bucuriile care imi alearga pe sub piele. E ciudat de bine. Ma tot mir de mine cum de n-am fugit sa ma ascund dupa ganduri uscate.
Ma simt ajunsa de atat de multe lucruri bune si firesti. Sunt linistita. Si poate chiar un pic mai mult de atat.
Contez.
Uitasem ca e atat de-al naibii de bine sa contez.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu