Am fost in pauza. Desi soneria a tot sunat. De atatea ori. M-am facut ca nu aud. Ca nu stiu ce-i aia. Ca nu exista. Ca nu s-a inventat. Pana mi-a urlat in stomac. Si nu s-a mai oprit. Urla in continuare. Zgomot stupid plin de evidenta. Imi rade-n stomac de parca nici n-as fi. Imi rade obscen si-mi vibreaza fiinta amintindu-mi constant ca exist.
Am fost in pauza. M-am pierdut iar in tiparul pe care l-am mostenit si care m-a ademenit cu senzatia falsa de bine. Am fost in pauza. Si m-am stricat la loc.
Viata mea are sens. Unic. Doar inainte.
Superbrokengirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu