Intrezaresc stropi de maine. Si poimaine. Si mai apoi. Planuri mici care tind sa-mi iasa din minte pentru a se concretiza. Cu pasi mici pot face inconjurul lumii mele.
Ma uit in mine si mi-e bine. Mai bine decat ma gandeam ca as putea fi. Dat fiind... chestiile-trestiile...
Alegeri. Vad din nou ca am de ales. Si cules. Alegerile mele. Sunt libera de mine sa vad, sa constat, sa simt, sa aleg din nou pentru mine. Orice am eu chef sa aleg.
Ma tot intreb de ce nu m-am bucurat. Am inchis ochii si am adormit ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cand nu asta mi-am dorit. Si poate ca asta e: nu asta mi-am dorit.
Inca mai adun motive sa spun nu. Recunosc. Imi vine inca sa storc si cea mai infima posibilitate de a mai ramane ceva. Probabil mi-e teama ca daca mai ramane si o bucatica mica, o sa creasca la loc mare sau... si mai mare.
Viata e frumoasa, plina de lucruri bune!
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu