Pentru ca pe mine ma cunosc cel mai bine dintre toti? Sau doar pentru ca daca eu nu cred asta, atunci cine?!
M-am trezit in timp ce intram in bloc cu intrebarile alea de mai sus. Incerc sa imi dau seama de la ce mi-au plecat gandurile de am ajuns la intrebarile. Am tras frana de mana, am stins farurile, am oprit motorul. S-a oprit muzica, The Cranberries - Linger, pe care am cautat-o special ca sa-mi storc tristetea in drum spre casa. Pentru ca ma intorc intr-un cartier din care J. lipseste. Oricum toate melodiile au legatura cu asta acum. Am intins mana dupa telefon, in locul obisnuit. Nu era. L-am bagat in buzunar cand am plecat de la birou si nu l-am mai scos. De obicei il scot din buzunar cand ma pun la volan. Cine dracu' sa ma sune la ora asta?! Asta a fost sigur pe fundal de ganduri. Mi-am luat geanta de pe locul din dreapta care, la fel ca si locul drept din pat este aproape mereu gol. Imi tot spun sa nu mai dorm pe jumatatea patului, ca sa fac loc. Cuiva. Nu oricui. Unui lui. Inca lui J. Pentru ca am citit, chiar in vremurile in care m-am apucat de blog, ca daca iti doresti ca cineva sa intre in viata ta trebuie sa te comporti ca si cand asta deja se intampla. Am facut asa atunci si a functionat. Pe langa locul gol din pat am lasat si unul gol in sifonier, langa hainele mele, in care a stat apoi un tenculet de haine. Mai am si acum vreo doua, dar nu in locul lui. Jos, acolo unde tin hainele de casa, laolalta cu alte haine pe care nu le port niciodata. M-am dat jos din masina si mi-am luat din spate laptopul. La ce naiba ma gandeam!? M-am departat si m-am uitat in spate sa vad daca am parcat bine. Multumita. Si imediat cum mi-am intors capul si m-am uitat in jos, sa nu alunec, mi-a venit in minte intrebarea. De ce cred ca sunt mai buna decat ceilalti din jurul meu? Pentru ca era unspe fara si eu atunici ma intorceam de la birou unde am stat cateva ore ca sa organizez chestii? Ador sa organizez chestii. Pentru ca asta inseamna ca imi pasa? Dar daca nici de asta nu mi-ar pasa, de ce altceva sa-mi pese la modul asta?Toata implicarea mea e in job. O parte din viata mea trebuie sa mearga inainte, sa simt ca se prinde ceva, ca undeva sunt importanta si utila. Sau poate intrebarea are legatura tot cu J. Pentru ca tot cred atata ca-l merit si ca merit toata iubirea asta minunat inchipuita. Accept si recunosc ca sunt oameni mai buni decat mine. Dar nu sunt in stare sa ii vad printre cei pe care ii cunosc. Ba nu. Misona. Cum de nu m-am gandit la Misona? Da. Misona e cea mai buna si pura fiinta umana. Si funny si simpla si atat de profunda. Realizez acum ca si despre J. credeam ca este mai bun decat mine. Pentru ca a avut curaj sa vada ce se intampla, ca nu era ok si ca eram nefericiti. Oamenii buni nu doresc raul persoanelor pe care le iubesc. Si noua ne era rau. Chiar daca doare sa recunosc. J. spunea atunci despre mine ca sunt o persoana rea, ca am o doza de rautate pura, ca parca sunt impotriva lui orice ar face si ca-mi doresc sa-i fac rau si ca din cauza asta am sa ajung batrana si singura, doar eu si Berly. A fost unul dintre lucrurile cele mai dureroase pe care mi le-a spus. Si inca mai sper ca nu credea asta si ca a spus-o doar pentru ca era suparat pe mine, pentru ca il presam.
Abia astept sa trec de perioada asta in care ma simt ca si abandonata. Nu vreau sa fiu cu nimeni altcineva. Am dorinta asta, aproape nevoie, sa stau singura, sa traiesc singura. Si nu mai simt asta ca fiind o pedeapsa. Dimpotriva. Parca ma recompensez. Am avut vreo cateva saptamani la sfarsitul anului trecut in care am tot incercat sa ma apropii de alte persoane. De fapt, tot anul trecut am incercat sa ma apropii de alte persoane. Nu am reusit si m-a obosit. Vreau sa fiu singura si sa fiu lasata in pace. Sa astept.
Mintea mea e barbara zilele astea. Poate si d-aia imi vine sa scriu atata. Vreau sa dau afara din gandurile astea. Si altele. Care inca-mi sunt blocate, de care mi-e teama.
Am zis mai sus de anul trecut. Ceea ce ma duce instant cu gandul la prima lui luna si ultimele din anul ce l-a precedat. Oaza mea de liniste si fericire. La care am renuntat. Constiinta mea nu cunoaste mustrare mai adanca decat asta. Nu am sa ma iert vreodata. Ba chiar vreau sa sufar de fiecare data cand ma gandesc la asta, sa doara, sa nu treaca, sa nu dea vreodata in izbavire. Pentru ca merit.
Nu sunt mai buna decat ceilalti din jurul meu. Ma tenteaza sa spun ca greselile, rautatile, ego-ul ma fac umana. N-am rezistat tentatiei. Nu stiu despre ceilalti. Si nu ar trebui sa conteze. Nu ar trebui sa-mi ridic astfel de intrebari comparative. E irelevant.
Ma mai obsedeaza doua chestii zilele astea:
"Dati-i omului o masca si va va spune cine este." - Oscar Wilde
"Get your shit together!" - Harvey Specter
Supergirl
