Imi pare rau

Am facut ceva. Acum ceva timp. De fapt... m-am oprit. N-am mai facut nimic. M-am regasit de cateva ori in postura asta... de a nu mai face nimic. De-a lasa lucrurile sa se intample la cheremul lor. Si eu sa fiu in firea lucrurilor.

De regula luarea unei decizii este un lucru responsabil. Alegerea mea de a nu lua o decizie este in sine o decizie. Exista ceva mai iresponsabil de atat?

Am facut sa doara. Si am lasat sa doara.
Sigur ca imi pare rau. In cel mai onest si cald fel. Insa nu as schimba lucrurile. Chiar daca m-as intoarce in timp si eu as face alegerea cunoscuta la momentul real, acum nu ar arata altfel. Deznodamantul este ce este acum, indiferent de detalii. Dar eu as fi putut fi mai buna, mai umana, mai cinstita, sa recunosc si sa vorbesc. Agonia traiului sta in detalii, la fel ca si savoarea.

As vrea sa stiu ca oamenii pe care i-am ranit sunt bine. Si ca au trecut de mine pentru ca nu am meritat. Asa cum nu merit sa stiu lucrurile astea. Nu caut absolvire. Dimpotriva. Firea-mi este sa-mi las mustrarea sa-si faca de cap cu mine pana la epuizare.

Imi pare rau.
Traiesc cu asta pana la final.

Supergirl