Este mai simplu si la indemana sa fii rau decat sincer. Crezi ca oamenii te resping pentru ca esti rau, e un motiv universal ca oamenii sa nu te placa pentru ca am invatat, copii fiind, ca trebuie sa stam deoparte de oamenii rai si ca nimanui nu ii plac oamenii rai. Si te minti singur: oamenii nu te resping pentru ca tu esti intr-un fel anume, ci pentru ca te porti urat cu ei. E un motiv clar, logic, acceptat, invatat, experimentat, repetat. Normal ca oamenii stau departe de tine, nu e nimic in neregula cu tine, asa si trebuie sa fie. Si in felul acesta mintea ne devine inamic, ne cream tipare si cercuri de comportament si gandire care sunt impotriva sinelui, autosabotandu-ne continuu. Eu am centura neagra la asta. Dar nu mai particip la campionate. Doar la cate-un amical din cand in cand.
Cam asa functioneaza cele negre. Inclusiv orgoliul. De ce sa nu ranesc daca pot? De ce sa tac daca am gura? De ce sa nu ii spun "tu pentru mine nu existi" cand ea asta a facut cu mine? Percep orgoliul ca un efect tot timpul intarziat al unei dureri suferite in trecut. Orgoliul este ceea ce nu te lasa sa accepti ca ce a fost a fost, s-a terminat, nu se poate schimba, ca oamenii sunt umani, predispusi greselii. Orgoliul judeca permanent ceva ce nu exista si te tine departe de ce se intampla acum. Orgoliul te constrange si nu tolereaza alternative, nu te lasa sa accepti ca poate exista si alte variante decat cele pe care le cunosti tu. Te tine captiv intr-o durere traita in trecut care reinvie la fiecare amintire a momentului in care s-a intamplat. Iar atunci cand iese la suprafata crezi ca te face sa te simti bine, ca esti puternic si ca ai castigat. Mega iluzie. Nimeni nu joaca nimic, nimeni nu concureaza cu nimeni. Trezeste o falsa placere care nici macar nu tine mult. Eu nu am intalnit orgoliosi multumiti. Daramite fericiti. Nimanui nu ii place sa fie orgolios. Pentru ca doare. Dar ne mintim ca ne place pentru ca asa am invatat si nu ne trece prin cap ca poate fi si altfel.
Toate cele negre dor. Pentru ca durerea se naste din contactul cu tot ce ne e exterior. Cum am iesit din burtica mamei, hop si durerea. Nu mai e cald si sigur, hrana si iubire permanenta, neconditionat, fara sa lupti. Nu-ti lipseste absolut nimic atunci cand esti in burtica mamei. Absolut nimic. Si in afara burticii este la fel. Nu-ti lipseste absolut nimic. Absolut nimic. Doar ca tot ce ai nevoie se afla in interior, in tine, nu in exterior. Daca acesta ar fi cultul pe care parintii l-ar insufla copiilor, adultii nu ar mai fi prizonierii celor negre si ar putea face instinctiv diferenta intre a-si identifica propria persoana cu acestea si a le simti constructiv, folosindu-le ca pe niste instrumente.
Echilibrul este important si necesar. Nu le-am deosebi, recunoaste si aprecia pe cele bune daca cele negre ar fi simtite nesemnificativ.Nici nu e nevoie sa le rostesti sau sa le descrii. Este suficient sa le recunosti. Intr-atat de simplu este cu cele bune. Pentru ca vin de la sine.
Supergirl
orgoliul asta se naste din dureri si eu cred ca din teama de a nu fii respinsi,de a nu ni se repeta ceva ce ne-a deranjat profund,ceva din care am suferit.chiar cred asta,am vazut asta in unii oamenii,concret.nu ne nastem cu el.fiecare insusire si semntiment le experimentam si le invatam sau invatam din ele pe parcursul intregii vieti.multora le place sa fie orgoliosi,cred ca sunt mai tari,mai puternici...se spun lucruri care reies de undeva din ceva intamplat,e usor sa spui ceva care sti ca ,,atinge''p celalalt,sti ca doare,ii dai o lectie..dar intrebarea e ,,ce rezolvi cu asta?eu cred ca nimic.probabil ca e sentimentul ala de bine de care spuneai tu.si sunt oameni foarte orgoliosi ceea ce ca un fel de boala,am suferit din cauza unui asemenea orgoliu,foarte mult....oamenii se feresc sa spuna lucruri,se feresc sa spuna lucruri frumoase dar nu se feresc sa-si piarda timpul cu lucruri lipsite de importanta.e mai ok sa te certi cu persoana de langa tine,decat sa-ti canalizezi energia pozitiva pe lucruri care cu adevarat conteaza.e mai simplu sa vezi ca din zece pahare de cristal,unul este ciobit,in loc sa le vezi pe celelalte noua care sunt perfecte.e mult mai simplu sa distrugi,asa a fost mereu,probabil toti ne regasim in asta....ce frumos ar fii sa traim dupa urmatoarele:daca as stii ca asta ar fii ultima data cand te-as vedea dormind,te-as lua in brate si te-as strange si l-as ruga pe Dumnezeu sa fie pazitorul sufletului tau.daca as stii ca asta ar fii ultima data cand te-as vedea iesind pe usa,te-as imbratisa,te-as saruta si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.daca as stii ca asta ar fii ultima data cand ti-as auzi vocea,as inregistra fiecare din cuvintele rostite de tine si as asculta-o iar si iar pana la infinit.daca as stii ca astea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune ,,te iubesc''si nu mi-as asuma ,in mod prostesc,gandul ca deja sti....''Gabriel Garcia Marques
RăspundețiȘtergere