Liniste. Cald. Pace. Roz. Sunt... fericita. Atat de fericita ca nici nu-mi vine sa gandesc. Doar sa fiu.
Si sunt recunoscatoare pentru ce simt... pentru chestiile astea noi si vechi din mine.
Fericirea nu ma inspira sa scriu. Nu imi vine sa zic nimic deosebit. Scriu doar pentru ca vreau sa citesc peste timp ca intr-o zi de marti, 13, eu eram fericita.
Ma indragostesc in fiecare zi de lucrurile mici, normale, simple si firesti din viata mea. Si nu gasesc nimic altceva mai minunat decat asta. Toate lucrurile astea fac diferenta. Diferenta intre o viata plina de lucruri mari si complexe care-mi rascolesc launtrul si o viata plina de lucruri mici si simple care-mi bucura sufletul si ma apropie de sensul meu.
Mi-am amintit acum de zilele in care eram atat de obosita si nefericita din cauza responsabilitatilor de la birou si a vietii de zi cu zi a caror rezultate, intr-adevar, imi ofereau satisfactii, dar... nu m-am regasit niciodata a fi Anda fericita datorita acestor satisfactii. Ba mai mult... iluzia ca rezultatele astea ma fac fericita, adancea si mai mult celelalte nevoi care nu se simteau implinite ca pentru Anda. Apoi am incercat, mult timp, sa inventez echilibrul intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau eu, inlauntrul meu. Sa gasesc echilibrul intre Anda, femeia responsabila, mult prea serioasa, perfectionista, cerand mult de la ceilalti si si mai mult de la ea... si Anda, femeia copil inca, femeia care iubeste ploaia, neinteleasa, complicata in lucruri simple pentru altii, tanjind dupa linistea unei seri banale in fata unui film prost. Mda... a fost o vreme in care am crezut ca prima Anda are toate calitatile si a doua Anda are toate defectele.
Sunt inca pe drumul pe care incerc sa fac din doua Anda una singura. Si la propriu si la figurat. :) Doar sunt Supergirl, ce puii mei!!!
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
hi hi .. super ... unii ii spun downshifting ... altii, esotericii pretind ca ne indreptam spre o extindere a constiintei de sine .. spre o trezire .. spre o etapa superioara ... psihologii spun ca e vorba de depresie in masa ... cunosc lupta asta care se duce atat in mine cat si in multi prieteni ... intre zbaterea cotidiana si tihna ... nu am inca nicio concluzie finala ... pendulez si eu intre "deschis la non-stop" si sambete zacute la reality showuri patetice, visand la greieri in iarba si tipete de ulii ... tind din ce in ce mai mult sa cred ca sunt mai degraba o fire creativa care se zbate incorsetata in rigorile unui job care nu imi place ... sunt prea insetata de creatie pentru a procesa aceleasi cifre over and over again ... unii iubesc stabilitatea lucrurilor repetitive .. pe mine ma macina incet incet ... imi plac noutatile, sunt curioasa, imi place sa aflu si sa invat lucruri noi, sa le dezvolt ... sunt sintetica, imi place "in ansamblu" si "printre randuri", impun virgulele, insa nu imi cere mie sa le pun si a doua oara, ... incep incet incet sa invat sa nu mai mai amagesc ca de maine voi face chestii la ore fixe, ca imi va aparea vointa de a ma apuca de taskuri, ca ma voi mobiliza pentru una si alta ... nope ... calea spre fericire trece prin cunoastere .. pasul doi e sa elimin drobul de sare ...incerc sa gasesc sensuri, adevaruri si drumuri ... e o munca laborioasa .. si inca nu au inceput greutatile vietii .. atata timp cat avem cateva minute sa ne asternem ganduri in noapte in spatii virtuale .. inseamna ca o ducem bine :)
RăspundețiȘtergere