Poate ma straduiesc prea mult si uit sa am rabdare. Uit sa raman in asteptarea lucrurilor care vin de la sine si ma trezesc iesind in intampinarea lor schimbandu-le menirea.
Poate imi doresc milioane de lucruri deodata, acum… si uit ca asta ma face egoista.
Poate ca realitatile mele sunt parte iluzii si esuez in a face diferenta. Poate ca tigara nu ma face sa ma simt mai bine.
Poate ca ma agat prea mult de lumi care nu-mi apartin, amagindu-ma cu dorinta ca lumile se pot uni. Macar ca doua paralele… la un infinit.
Poate ca binele meu e raul altora.
Poate ca departarea este o forma de apropiere.
Poate necuvintele sunt un mod de a spune ceva.
Poate sunt un melc care vrea din tot sufletul lui mic sa alerge.
Imi doresc atat de mult sa fiu fara cusur, sa fiu perfecta, matura, inteleapta. Dar… e greu. Si simt cum imi alunec printre degete din cand in cand.
Ma enerveaza vremea de afara. Ma face sa fiu trista si sa ma simt singura. Si sa simt lipsa. Dor. Apropiere. Brate. Vorbe. Semne.
Vremea de afara. Ce bine ca exista vremea de afara… ca sa pot da vina pe ea.
Ufff!!!
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu