Lucruri se intampla. Sau nu se intampla. Si trebuie sa deal cu toate.
Invat cum sa fiu eu… prin mine, prin ceea ce fac, spun, gandesc sau nu fac, nu spun si nu gandesc.
As vrea doar sa fie ceva mai usor. Macar sa pot face diferenta mai usor intre ceea ce imi vine natural sa fac si e ok si intre ceea ce imi vine sa fac si nu e ok si despre care habar nu am daca e natural sau nu. Drumul Nanasii…
Sunt oameni care sunt buni in a fi ceea ce sunt fara ca macar sa se straduiasca. Si eu inca mai am senzatia de lupta intre ceea ce par a fi si ceea ce sunt cu adevarat.
Poate pentru ca inca am restante in a fi myself, by myself, tot timpul… fara sa imi fie teama de ce ar putea gandi ceilalti, chiar daca asta m-ar face sa fiu altfel, neobisnuita, banala sau uncool. Poate pentru ca inca nu am invatat sa am incredere in oameni si sa ii iau asa cum sunt, avand inca pretentia ca oamenii pot fi mult mai mult decat sunt acum, in clipa asta. Poate pentru ca inca mai cred ca iubirea, orice fel de iubire, e o stiinta. Poate pentru ca inca ma sperie lucrurile care imi fac bine si care ma ajuta sa deal cu ceea ce se intampla sau nu se intampla. Sau poate pentru ca mintea mea inca mai crede ca sunt pierduta, cand, de fapt, sunt mai regasita ca niciodata.
As vrea sa fie toamna. Si sa fie ploaie.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu