Stau de ceva timp in fata ecranului gandindu-ma cum sa incep. Si, ca de fiecare data, raspunsul la intrebare este simplu. Nu trebuie decat sa astern aici ce-mi trece prin minte. Doar acesta este motivul pentru care, in urma cu o ora, mi-am spus "de ce nu si eu?!".
E luni. Aproape pranz. Nu am chef de rapoarte. Am chef de mine.
Am inceput inconstient, acum cateva luni, un proces de autodefinire pentru ca am fost trezita brusc dintr-o hibernare activa a eu-lui meu. M-am trezit, pe bune, intr-o dimineata in care nu am stiut cum sunt eu de fapt. Si diminetile au continuat sa ma trezeasca in aceeasi amorteala confuza. Nu imi amintesc exact cate dimineti am irosit pana cand am avut curaj sa incep a incerca sa schimb inconstienta cu constienta, dar m-a ajuns si dimineata in care m-am hotarat ca vreau sa schimb... totul. Si totul nu insemna altceva decat perceptia mea asupra a ce se intampla cu mine, cu lumea mea. Simplu, nu?!?!?
Si chiar e simplu. Totul e simplu si clar si real. Conditia este doar sa vreau. Sa vreau sa vad, sa aud, sa simt, sa cred... sa vreau sa vreau. Credeam despre mine ca sunt atat de complicata incat nici eu nu ma pot intelege. Gresit. Complicata era doar perceptia mea.
Astazi, acum... sunt mai eu ca niciodata. Iar maine, maine voi fi mai eu decat sunt astazi. Va fi mereu asa. Pentru ca vreau.
Ma bucur ca am ajuns aici, intr-un moment in care chiar simt bucurie ca a existat acea dimineata in care eu am fost trezita brusc intr-o lume care nu imi apartinea, dar era lumea mea. Mi-am dorit atat de mult sa ajung aici si... iata ca am ajuns.
Lumea mea are acum hotare fara margini in care intrezaresc orizonturi de maine. Lumea mea are munti pe care urc si cobor, are varfuri pe care trebuie sa ma urc, are vai in care ma arunc atunci cand simt nevoia sa pic. Lumea mea are nori pe care plutesc atunci cand visez. In lumea mea exista Orion's Belt, locul in care fug de realitate. In lumea mea plang atunci cand imi vine sa plang, dansez si rad. In lumea mea am langa mine toti oamenii dragi mie de la care fur energie, speranta, iubire, motiv.
Eu sunt Supergirl.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos blog....interesante cuvinte....sper sa fac si eu parte din lumea ta...
RăspundețiȘtergereRaluca-Sinaia
@ Raluca-Sinaia: Ralu, chiar daca drumurile noastre se intalnesc mai rar acum, ramai in continuare cea mai buna prietena pe care am avut-o vreodata. Poate, candva, vom retrai macar o zi din stii tu care perioada. :)
RăspundețiȘtergeretot ceea ce-mi doresc este o zi din vremurile acelea....cea mai frumoasa perioada din viata mea, dar asta e ....viata
RăspundețiȘtergereRaluca-Sinaia
Bine ai venit in lumea blog-urilor de calitate :) Nu e frumos, atunci cand reusesti sa iti pui gandurile frumos asezate pe o pagina alba?
RăspundețiȘtergereThomas
@Thomas: Multumesc! Stii ca ai bucatica ta de vina, da?!?! :)
RăspundețiȘtergere"Sunt de acord ca existau si alte moduri de a ne desparti
RăspundețiȘtergerePoate, cateva sclipiri de sticla ne-ar fi putut ajuta
In linistea asta amara, am decis sa iert
Greselile pe care le fac cei ce se iubesc prea mult"
AI FACUT O MARE SCHIMBARE IN VIATA MEA INTRUN MOMENT DE RENEGARE TOTALA, IMI PARE SINCER RAU CA TREBUIT SA "MA FOLOSESC" DE TINE, DAR TOT CEA CE AM SPUS, SIMTIT NU A FOST O MINCIUNA A FOST EXACT CEEA CE AM SIMTIT IN ACELE MOMENTE, MOMENTE FOARTE FRUMOASE DE ALTFEL( PUTIN MAI TARZIU MI-AM DAT SEAMA CAT SUNT DE EGOIST FINDCA AM PROFITAT DE FAPTUL CA MA SIMT BINE DAR NU M-AM GANDIT CA PE TINE TE-AM RANIT).
A FOST UN LUCRU FOARTE INTERESEANT SI SPER CA ACESTA SA CONTINUE PT TINE CU ALCINEVA.
: " DE CE IUBIM FEMEILE"
@ Anonim: Multumesc! :)
RăspundețiȘtergere