Inca nu m-am hotarat daca imi plac inceputurile. Dar m-am hotarat ca imi plac incheierile. Imi place punctul. Punctul sincer, real, ferm. Punctul imi da incredere, ma echilibreaza. Spre deosebire de "...". Pentru ca dupa "..." trebuie sa urmeze ceva. Pur si simplu trebuie.
Dar, daca ar fi sa aleg, as alege totusi "...". As vrea sa nu mai fiu nevoita sa pun punct. Niciodata. Vreau ca lucrurile sa continue, sa mearga mai departe, in ritmul lor firesc. Intr-un fel merg. De fapt, nu. Nu intr-un fel. Chiar merg mai departe.
Stiu ca daca n-ar exista punctul, nu ar exista nici "...". Si chiar?!?! Ce a fost la inceput? Punctul sau "..."?
Punctul e bun. E ca o gura de aer pe care o iei atunci cand inoti in oceane.
Mi-e teama de inceputuri. De lucrurile pe care le fac prima data. Stiu ca e o teama fireasca si nefondata dar... Mai bine sa imi fie teama de inceputuri decat sa imi fie teama sa pun punct. Sau sa accept un punct.
Azi e luni. Si inceput. Si capat. Si punct. Si e ok. Poate fi... cea mai frumoasa zi.
Supergirl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu