Jumatati

Pentru ca ne simtim incompleti, neterminati si singuri. Si orice licar care-ti sugereaza o sansa de a redeveni complet, te atrage, te face sa vrei, sa speri, sa crezi, sa mergi inainte in ciuda tuturor fricilor si a tuturor adevarurilor.

Pentru ca suntem jumatati dintr-un intreg ce se vrea constant implinit.


Far other dreams my erring soul employ,
Far other raptures, of unholy joy:
When at the close of each sad, sorrowing day,
Fancy restores what vengeance snatch'd away,
Then conscience sleeps, and leaving nature free,
All my loose soul unbounded springs to thee.
Oh curs'd, dear horrors of all-conscious night!
How glowing guilt exalts the keen delight!
Provoking Daemons all restraint remove,
And stir within me every source of love.
I hear thee, view thee, gaze o'er all thy charms,
And round thy phantom glue my clasping arms.
I wake — no more I hear, no more I view,
The phantom flies me, as unkind as you.
I call aloud; it hears not what I say;
I stretch my empty arms; it glides away.
To dream once more I close my willing eyes;
Ye soft illusions, dear deceits, arise!

How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!

Supergirl

No 6

Am facut cunostinta cu no 6. Un fel de intalnire de gradul trei… spre patru chiar. Un pic scary. Dar a trecut. Ca si cand nu ar fi fost. Si e ok. Pentru ca exista motiv. Si motivul este no 6.

Supergirl

P.S. Din ciclul Arruivederrci:

2367

Ador diminetile. Ultimele dimineti in care ma trezesc lenesa si voioasa cu scop precis de-a pune cat mai repede cafeaua la fiert. Ador fumul de tigara proaspat aprinsa si aburii primelor cuvinte. Ador lipsa imediata dupa ce se inchide usa. Ador pasii mei scartiind in zapada in ritm de Guerrilla. Ador 41 care imi duce trupul spre alta destinatie in timp ce eu raman prinsa in firesc. Ador zambetul meu constant, interior, care-mi fura gandurile. Ador dorul care ma cuprinde subit peste zi. Ador ora care ma intoarce acasa.

Supergirl

J

Acum o luna si un pic a dat peste mine momentul magic.
Si acum... rostness... rostness!!!

...

mi-e bine si mi-e mie, gandindu-ma la tine.
mi-e dor si mi-e lumina stiind ca va fi maine.
las loc de sete ca sa-mi imbat steptarea…

pasii povestii ce curge normal
ma ingroapa frumos sub aprig morman
de bine si dor si minune de somn
ce m-a rupt de trecut aratandu-mi ca sunt.

vedeam cu ochii mintii ca J ai sa apari
senin, normal… ca parca-ntors acasa,
gata de mine


Supergirl

Stained

zambesc… toata… si pe dinauntru si pe dinafara.
miroase a iubire in toata casa…

we build our church above this street
we practice love between these sheets
the candy sweetness scent of you it bathes my skin

I'm stained by you

and all I have to do is hold you...


Supergirl

Myself, by myself...

Lucruri se intampla. Sau nu se intampla. Si trebuie sa deal cu toate.

Invat cum sa fiu eu… prin mine, prin ceea ce fac, spun, gandesc sau nu fac, nu spun si nu gandesc.
As vrea doar sa fie ceva mai usor. Macar sa pot face diferenta mai usor intre ceea ce imi vine natural sa fac si e ok si intre ceea ce imi vine sa fac si nu e ok si despre care habar nu am daca e natural sau nu. Drumul Nanasii…

Sunt oameni care sunt buni in a fi ceea ce sunt fara ca macar sa se straduiasca. Si eu inca mai am senzatia de lupta intre ceea ce par a fi si ceea ce sunt cu adevarat.

Poate pentru ca inca am restante in a fi myself, by myself, tot timpul… fara sa imi fie teama de ce ar putea gandi ceilalti, chiar daca asta m-ar face sa fiu altfel, neobisnuita, banala sau uncool. Poate pentru ca inca nu am invatat sa am incredere in oameni si sa ii iau asa cum sunt, avand inca pretentia ca oamenii pot fi mult mai mult decat sunt acum, in clipa asta. Poate pentru ca inca mai cred ca iubirea, orice fel de iubire, e o stiinta. Poate pentru ca inca ma sperie lucrurile care imi fac bine si care ma ajuta sa deal cu ceea ce se intampla sau nu se intampla. Sau poate pentru ca mintea mea inca mai crede ca sunt pierduta, cand, de fapt, sunt mai regasita ca niciodata.

As vrea sa fie toamna. Si sa fie ploaie.


Supergirl

112

Aseara era sa fiu muscata de caini. Dinou.
Si nu orice caini. Cei mai fiorosi si mai urati si mai nesuferiti caini din lume.

Dar… imi aveam eroul cu mine.

Nu vreau sa mor mancata de caini. Parca-as merita o moarte mai roza.


Supergirl