prea mult spatiu.
rostless.
prea mult spatiu. prea mult aer in jurul meu. cat pentru... mai mult decat imi trebuie mie.
am sa-mi strang bratele intr-o zi si n-am sa mai simt spatiu.
si-atunci... rostness.
Supergirl
duminică, 22 noiembrie 2009
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Da
In fiecare seara astept... sa treaca inca o zi in care din nou nu am stiut sa gasesc momentul magic... si sa pasesc spre noua zi sperand ca astazi, chiar astazi, de data asta astazi... nu am sa mai ratez momentul magic.
In fiecare duminica astept... sa pasesc spre o noua saptamana in care voi regasi liniste, lumina, bucurie... iubire.
Da. Am nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer. Si... Da. Am nevoie de ceva mai mult decat doar sa fie. Am nevoie de ceva care sa existe cu mine, in mine, prin mine, mereu... clipa de clipa.
Da. Am nevoie de ceva care sa-mi dea senzatia... sau iluzia... a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine. Si... Da. Acel ceva sa nu fiu eu. Ci sa fii "tu". Pentru ca "tu" esti singurul lucru care-mi lipseste si fara de care eu nu pot fi eu.
Da. Vreau sa ma exprim altfel, in alt fel. Si stiu si felul doar ca... doar ca... Da... am nevoie "de tine".
Supergirl
In fiecare duminica astept... sa pasesc spre o noua saptamana in care voi regasi liniste, lumina, bucurie... iubire.
Da. Am nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer. Si... Da. Am nevoie de ceva mai mult decat doar sa fie. Am nevoie de ceva care sa existe cu mine, in mine, prin mine, mereu... clipa de clipa.
Da. Am nevoie de ceva care sa-mi dea senzatia... sau iluzia... a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine. Si... Da. Acel ceva sa nu fiu eu. Ci sa fii "tu". Pentru ca "tu" esti singurul lucru care-mi lipseste si fara de care eu nu pot fi eu.
Da. Vreau sa ma exprim altfel, in alt fel. Si stiu si felul doar ca... doar ca... Da... am nevoie "de tine".
Supergirl
marți, 10 noiembrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
yes way, my way
Sunt aici. Pe drum. Cu toate in intampinarea mea, asteptandu-ma, gasindu-le uneori fara sa caut. Ma simt ca si cand nu eu as fi cea care merge pe drum, ci drumul aluneca sub picioarele mele, iar peisajele trec pe langa mine, nu eu trec dintr-unul in altul. Pentru ca, chiar daca toate sunt altfel azi decat erau ieri, eu sunt la fel, eu sunt aceeasi.
Am simtit mai devreme ca parca as avea nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, ceva care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer care doar sa fie. Ca sa imi dea senzatia… sau iluzia… a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine.
Cand am terminat de scris primul paragraf am realizat ca am acel ceva cu mine, in mine, in fiecare zi. Acel ceva sunt eu. De altceva mai sigur de atat nici nu am nevoie.
Imi doresc acum sa renunt la cuvintele de aici in care refulez atunci cand am curaj. As vrea sa ma exprim altfel, in alt fel. Stiu si felul doar ca…
Supergirl
Am simtit mai devreme ca parca as avea nevoie de ceva care sa existe in fiecare zi, ceva care sa fie in fiecare zi prezent, ceva simplu si sincer care doar sa fie. Ca sa imi dea senzatia… sau iluzia… a ceva sigur, a ceva pe care sa ma pot baza si maine.
Cand am terminat de scris primul paragraf am realizat ca am acel ceva cu mine, in mine, in fiecare zi. Acel ceva sunt eu. De altceva mai sigur de atat nici nu am nevoie.
Imi doresc acum sa renunt la cuvintele de aici in care refulez atunci cand am curaj. As vrea sa ma exprim altfel, in alt fel. Stiu si felul doar ca…
Supergirl
luni, 12 octombrie 2009
Hmmmm reloaded
Lipsa totala de convingere. Care, pe langa vremea de afara, ma umple de lehamite. Traiesc in fiecare zi tot felul de experiente, chiar daca se rezuma la doar cateva minute, cunosc tot felul de oameni si... imi revine senzatia aia ca nu mai inteleg nimic. Si e ok.
Ma si incearca o raceala. Exact ce imi lipsea. Ca sa privesc partea buna a lucrurilor... m-as putea trata cu o aspirina saracului.
Cica un om care sufera o pierdere si sufera o durere trece prin cinci etape:
1. neaga
2. e furios
3. roaga, implora
4. intra in depresie
5. accepta
Ma tot intreb pe unde ma aflu.
Supergirl
Ma si incearca o raceala. Exact ce imi lipsea. Ca sa privesc partea buna a lucrurilor... m-as putea trata cu o aspirina saracului.
Cica un om care sufera o pierdere si sufera o durere trece prin cinci etape:
1. neaga
2. e furios
3. roaga, implora
4. intra in depresie
5. accepta
Ma tot intreb pe unde ma aflu.
Supergirl
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Aproape toamna
Miroase a toamna in tot orasul. Incep sa se adune frunzele, sa-si coloreze venele si sa prinda aripi. Am gonit prin inceput de toamna, pe un drum deschis de frunze galbene si o jumatate de luna. Iubesc toamna. E sublima.
Ma bucur ca vara a ramas in urma. Sunt bucuroasa ca vine vremea care-mi place, vin ploi care vor curata tot. Va mirosi a umed, a frunze ratacite si a frig.
Astept cu atata drag toamna asta si visez la ea de ceva timp. Mi-e pur si simplu dor de frig si de balti pe trotuare.
Iubesc orasul asta. E minunat.
Am petrecut o seara minunata, eu cu mine.
Supergirl
Ma bucur ca vara a ramas in urma. Sunt bucuroasa ca vine vremea care-mi place, vin ploi care vor curata tot. Va mirosi a umed, a frunze ratacite si a frig.
Astept cu atata drag toamna asta si visez la ea de ceva timp. Mi-e pur si simplu dor de frig si de balti pe trotuare.
Iubesc orasul asta. E minunat.
Am petrecut o seara minunata, eu cu mine.
Supergirl
miercuri, 7 octombrie 2009
Naspa
E o saptamana tare naspa. A trebuit sa fac ceva urat. Si nici n-am procedat cel mai bine. Doare.
Maine am sa fac o surpriza. Ador surprizele si imi place sa le fac. Vreau sa vad bucurie si zambet in toata saptamana asta naspa.
Si in tot naspa de saptamana asta, se intampla sa existe ceva care sa imi dea ceva liniste, ceva care ma face sa zambesc. Vreau sa mai dureze. Meme.
Ma gandesc in fiecare seara ca ma apropii de treizeci. De treizeci. De ani. Mai e atat de putin. Mai putin de doua luni. E naspa. Viata mea de acum nu arata nici pe departe asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani. Cred ca asta doare cel mai tare. E adevarat. Nici eu nu sunt acum asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani ca voi fi. Si asta e minunat.
Nici nu-mi vine sa indraznesc macar sa imi imaginez cum va arata viata mea atunci cand voi implini patruzeci de ani. Trebuie sa ma intorc la vorbele mele: nu ma ajuta cu nimic sa cred ca va fi rau sau ca voi avea mai putin decat imi doresc sa am.
Oricum. E naspa. "Life is a bitch and then you die."
Supergirl
Maine am sa fac o surpriza. Ador surprizele si imi place sa le fac. Vreau sa vad bucurie si zambet in toata saptamana asta naspa.
Si in tot naspa de saptamana asta, se intampla sa existe ceva care sa imi dea ceva liniste, ceva care ma face sa zambesc. Vreau sa mai dureze. Meme.
Ma gandesc in fiecare seara ca ma apropii de treizeci. De treizeci. De ani. Mai e atat de putin. Mai putin de doua luni. E naspa. Viata mea de acum nu arata nici pe departe asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani. Cred ca asta doare cel mai tare. E adevarat. Nici eu nu sunt acum asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani ca voi fi. Si asta e minunat.
Nici nu-mi vine sa indraznesc macar sa imi imaginez cum va arata viata mea atunci cand voi implini patruzeci de ani. Trebuie sa ma intorc la vorbele mele: nu ma ajuta cu nimic sa cred ca va fi rau sau ca voi avea mai putin decat imi doresc sa am.
Oricum. E naspa. "Life is a bitch and then you die."
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
