. si de la capat

Inca nu m-am hotarat daca imi plac inceputurile. Dar m-am hotarat ca imi plac incheierile. Imi place punctul. Punctul sincer, real, ferm. Punctul imi da incredere, ma echilibreaza. Spre deosebire de "...". Pentru ca dupa "..." trebuie sa urmeze ceva. Pur si simplu trebuie.

Dar, daca ar fi sa aleg, as alege totusi "...". As vrea sa nu mai fiu nevoita sa pun punct. Niciodata. Vreau ca lucrurile sa continue, sa mearga mai departe, in ritmul lor firesc. Intr-un fel merg. De fapt, nu. Nu intr-un fel. Chiar merg mai departe.

Stiu ca daca n-ar exista punctul, nu ar exista nici "...". Si chiar?!?! Ce a fost la inceput? Punctul sau "..."?

Punctul e bun. E ca o gura de aer pe care o iei atunci cand inoti in oceane.

Mi-e teama de inceputuri. De lucrurile pe care le fac prima data. Stiu ca e o teama fireasca si nefondata dar... Mai bine sa imi fie teama de inceputuri decat sa imi fie teama sa pun punct. Sau sa accept un punct.

Azi e luni. Si inceput. Si capat. Si punct. Si e ok. Poate fi... cea mai frumoasa zi.




Supergirl

Not to be

...this is the answer.

Supergirl

To be... or not to be...

loved...

This is my question!


Supergirl

Imi vad de viata mea

Nu am sa mai pierd nimic. Niciun minut. Nicio secunda.
Am sa iau tot. Am sa simt tot. Am sa gust tot. De fiecare data...
Si intre dati... am sa rememorez, am sa resimt, regust, am sa rezist pana la urmatoarea data.
Si cand nu am sa pot sa iau... am sa fur.

Aleg sa imi vad de viata mea... asa...

De-ar fi toate clipele ca asta. Cand doar simt ca sunt. Astept sa adorm, linistita in visele mele. Astept sa ma trezesc, linistita in inca o zi din viata mea de care imi vad.

Sunt inca invaluita in senzatia clipelor pe care tocmai nu le-am pierdut.
Cred in minuni.

Ce bine ca timpul curge si urmeaza!
Ce bine ca tocmai clipele ce au trecut nu au fost ultimele!
Ce bine ca sunt! Ceea ce sunt...

Liniste, emotie, incantare, lipsa... clipe...



Cu siguranta imi vad de viata mea. It's the right thing to do...
I think that's my best shot... to be better... it makes me wanna be better... it makes me wanna be good... and I think I can... like this... i think i can...

Supergirl

Sweet November

"Now the story has to come to an end…
Like any book…
Or movie…
No matter how good it is…
Other ones will be pencilled out from now…
With real people…
People you can touch…
…
We lived life to the full…
In a few moments…
Sweet moments…
In a virtual world…
On the Orion’s Belt…
…
I hope I’ll be a sweet memory…
…
I’ll be everywhere you look…
In the trees outside…
In the rain on your window…
In the smell of the flowers around you…
In every man in your life…
I will be in their smile…
In their ideas…
In their gestures…
…
Thank you for all…
I’ll meet you on the Orion’s Belt…
I’ll be there for you…
Always…
Just watch the sky…
Thank you…"

I miss November...


Supergirl

Straina

Nu-mi place cand sunt departe de acasa. Parca sunt departe de mine. Ma simt mica... mica, asa in comparatie cu lumea toata. Parca sunt un punct printre miliarde de alte puncte.

Sunt intr-o tara straina pentru cateva zile. Si straina ma simt.

Mi-e dor de perna mea si de Berly. Abia astept sa ma intorc. Si de abia am plecat, adica astazi la trei dupa amiaza. Si e unspe noaptea. Si eu abia astept sa ma intorc acasa, in tara mea, in Bucurestiul pe care il ador, asa cum e el.

Uffff!!!!!

Ma duc sa dorm in cearceafuri straine. Sper sa visez frumos, romaneste.

Abia astept sa ma intorc.


Supergirl

Maktub

Nu vreau sa am control. Niciodata. Vreau sa fiu purtata de destin oriunde, in orice conditii. Vreau sa traiesc ce mi se intampla. Nu vreau planuri si intrebari.

Libera. Vreau sa fiu libera. Sa inchid ochii si sa ma scald in mine. Si... inchid ochii si vad lumina. Sunt plina de lumina, caldura si liniste. Atrag lumina, caldura si liniste.

Nu apartin prezentului. Sunt ceea ce am fost si ceea ce visez. Prezentul meu este doar urma clipei ce a trecut si speranta clipei ce va urma.

Simt impacare. Sunt, in sfarsit, impacata cu mine.


Supergirl