vineri, 21 octombrie 2011

Capotul visiniu

Sunt prinsa in valtoarea povestii sublime despre ceea ce eu sunt. Si insemn.

Sunt afara la joaca. Sau intinsa sub bradul de Craciun, adulmec cetina si ma oglindesc intr-un glob care-mi diforma realitatea. Sau tolanita in fotoliul din dreapta cu picioarele atarnate in cel din stanga in care mama, in capotul ei visiniu, imi saruta glezna strangandu-mi-o drag in pumnul ei muncit.

Vroiam sa scriu despre poveste. Si articolul meu sa se intituleze "a fost o data ca niciodata" si sa se termine cu "de data asta este ca niciodata". Dar m-am intristat pe drum. Intre cele doua fotolii.

Sau stand in prag. In cel cu dulapul cu scule deasupra. Sunt proaspat venita si bag capul sa spun ca am venit acasa fluturand mana cu manusa pe varfuri de degete. Si mama, in capotul ei visiniu, rade toata.

Sau sunt intinsa in patul meu de adolescent, trantita pe un morman de perne, lenevesc, ma uit la televizorul fara telecomanda. Si mama, in capotul ei visiniu, vine si-mi aduce cartofi prajiti. La pat.

Sau imi scot capul pe geam pentru ca stiu ca trebuie sa vina. Si se vede in zare o umbra mica incarcata cu sacose care se face din ce in ce mai evidenta pana imi ajunge sub geam si rade secret la intrebarea "ce mi-ai adus bun?". Probabil ca abia asteapta sa ajunga sus si sa intre in capotul visiniu.

Sau e patru dimineata. Si capotul visiniu munceste aplecat la masina de cusut. Pentru ca trebuie sa termine.

Sau sunt plansa de zile in sir pentru ca el nu s-a mai insurat cu mine si a plecat dupa o blonda. Si ea imi spune cald "plangi si o sa-ti treaca".

Mama.
Mama nu o sa-mi treaca niciodata. Oricat as plange.

Supergirl

miercuri, 19 octombrie 2011

Gand

Fericirea nu ma face sa scriu.


Supergirl

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Tatu

Expansiune. Schimbare. Evolutie. Echilibru. Viata.

Port o cochilie eterna ce ma inradacineaza in infinit spre lumina. Fac pace cu timpul. Accept destinul.



Sunt ceea ce nu se termina niciodata...


Supergirl

miercuri, 5 octombrie 2011

El

Pitit bine in spatele rolurilor de femeie care mi-au jucat viata, ma inghiontea cu cate un zambet familiar privindu-ma cum cresc si devin femeia lui. El pe care timpul mi l-a aruncat pret de cateva momente atunci cand eu nu stiam sa-mi recunosc momentele. El pe care timpul l-a facut uitat intr-un colt de minte de copila proaspat traita. El peste care timpul a umblat modeland omul. El care a ascultat pe la colturi de suflet asteptand sa-mi bata la inima, sa intre, sa ma locuiasca. El care schimba clipa in fasnet de stomac. El care crede in nevazut. El cel care arunca in mine cu bulgari de iubire. El care soarbe cu sete fiecare fir de mine. El care ma ia pe rand si ma repara. El care indrazneste sa ma lase sa-i fiu. El care umbla prin mine gasindu-si locul. El pentru care acum este etern. El cel ce este. El a carui parte eu sunt.


Supergirl

duminică, 2 octombrie 2011

Eu fara tine

"Si brusc am inteles ca fara tine
Nici eu in toate mintile nu sunt,
Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
Atat de mult traiesti in sinea mea,
Incat si zgariindu-ma as plange,
Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavara nicaierea,
Cu muguri morti paltonul ti-l inchei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu existi, iubite-n locul ei.

Si brusc am inteles ca fara tine,
Eu insumi mor si nu pot invia,
Desi am fost nascuta, cum stii prea bine,
Ca sa te apar si-mpotriva ta!"

joi, 29 septembrie 2011

miercuri, 28 septembrie 2011

Hante

Sunt un bulgare mic si luminos de suflu care mi se varsa in trup si in afara lui, in viata... a mea... a altora. Ma imbrac frumos in cele mai la moda temeri ca sa ma pot proteja. De cele mai multe ori de mine.

Vreau sa ma fac un bulgare mare si luminos care sa-si poarte singur de cald. Care sa nu mai aibe nevoie de hante.


Supergirl