vineri, 21 octombrie 2011

Capotul visiniu

Sunt prinsa in valtoarea povestii sublime despre ceea ce eu sunt. Si insemn.

Sunt afara la joaca. Sau intinsa sub bradul de Craciun, adulmec cetina si ma oglindesc intr-un glob care-mi diforma realitatea. Sau tolanita in fotoliul din dreapta cu picioarele atarnate in cel din stanga in care mama, in capotul ei visiniu, imi saruta glezna strangandu-mi-o drag in pumnul ei muncit.

Vroiam sa scriu despre poveste. Si articolul meu sa se intituleze "a fost o data ca niciodata" si sa se termine cu "de data asta este ca niciodata". Dar m-am intristat pe drum. Intre cele doua fotolii.

Sau stand in prag. In cel cu dulapul cu scule deasupra. Sunt proaspat venita si bag capul sa spun ca am venit acasa fluturand mana cu manusa pe varfuri de degete. Si mama, in capotul ei visiniu, rade toata.

Sau sunt intinsa in patul meu de adolescent, trantita pe un morman de perne, lenevesc, ma uit la televizorul fara telecomanda. Si mama, in capotul ei visiniu, vine si-mi aduce cartofi prajiti. La pat.

Sau imi scot capul pe geam pentru ca stiu ca trebuie sa vina. Si se vede in zare o umbra mica incarcata cu sacose care se face din ce in ce mai evidenta pana imi ajunge sub geam si rade secret la intrebarea "ce mi-ai adus bun?". Probabil ca abia asteapta sa ajunga sus si sa intre in capotul visiniu.

Sau e patru dimineata. Si capotul visiniu munceste aplecat la masina de cusut. Pentru ca trebuie sa termine.

Sau sunt plansa de zile in sir pentru ca el nu s-a mai insurat cu mine si a plecat dupa o blonda. Si ea imi spune cald "plangi si o sa-ti treaca".

Mama.
Mama nu o sa-mi treaca niciodata. Oricat as plange.

Supergirl

5 comentarii:

  1. Merita sa plangi pt cineva care te-a facut sa suferi si nu te-a respectat atat timp cat ati fost impreuna?
    Si daca se insura cu tine si pleca dupa blonda aia ce faceai?
    Asta e motivul pt care te-ai facut roscata ca eu te stiam blonda?!
    Plangi azi,plangi maine dar ajunge atata plans ca o dai in altele si iti faci singura rau si el poate tot cu blonda aia este sau cu alta deci nu l-ai cunoscut indeajuns de bine sau nu ai intuit ce fel de om este cat a stat cu tine.
    Sa inteleg ca esti la parinti asa ca lasa tristetile si trecutul deprimant si traieste-ti viata si bucura-te de parinti cat timp sunt langa tine in aceasta viata si mai ales de peisajul frumos si aerul curat de la munte.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristi: Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat "pe drum" este sa nu fac presupuneri. Asa cum ai facut tu. :)
    S-a intamplat acum 13 ani sa plang pentru ca el nu s-a insurat cu mine si a plecat dupa o blonda.
    Roscata m-am facut de ziua mea anul trecut. Pentru ca mi-am dorit.
    Nu sunt la parinti. Sunt acasa. In Bucuresti. Imi este dor de mama pentru ca nu mai poate fi fizic langa mine. De aceea articolul a iesit asa.
    Plang de fiecare data cand imi vine, atat cat ma tine. Imi face bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai daca vorbesti in dodii nu am de unde sa stiu ca asta s-a intamplat acum 13 ani si nu anul trecut si inca nu ai trecut peste asta si acoperit golul din tine. Faptul ca a plecat dupa o blonda si te-a lasat sa suferi dupa este un motiv destul de bun sa il uiti si sa treci foarte usor peste asta ca daca era ce vroiai tu sa fie atunci poate ca acum era langa tine.
    Si acum tot roscata esti si tatuata :) rockeritza infocata sa inteleg :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Se zice ca o lacrima este egalul unui sentiment pur si adevarat, iar suma lacrimilor varsate inseamna dragoste adevarata. Nu oricine are curaj sa planga, nu oricine are curaj sa priveasca singur rasaritul cu gandul la persoana iubita, nu oricine stie sa iubeasca si nu oricine stie sa accepte dragostea primita. Nu iti trebuie talent sa detii aceste calitati si nici noroc, trebuie sa ai acel ceva in tine, acel ceva ce te face sa simti sentimentul la maxim. Unei frunze, ii ia un timp sa isi schimbe culoarea, de la verde la acel portocaliu superb ori caramiziu, pe care majoritatea il adora in zilele frumoase de toamna. Sufletul unui om, este asemenea unei frunze, ii trebuie un timp sa se coaca, sa se formeze si sa ofere aceea dragoste pura; si o face datorita soarelui stralucitor din viata fiecaruia. Faptul ca frunzele sunt de mai multe tipuri, arata ca si sufletele oamenilor sunt diferite, unele ofera dragoste mai repede, altele mai greu, depinde de stralucirea soarelui. Timpul este liberul arbitru din viata noastra, el ne ofera sansa sa iubim, sa fim iubiti, sa oferim blandete sa ne bucuram de misterul dragostei. Probabil ca daca timpul nu ne-ar provoca, totul ar fi simplu si fara rost. Viata ar fi plictisitoare fara provocari. Multi dintre noi am iubit, iubim, sau vom iubi. Nimeni nu scapa. Nimeni nu fuge din calea dragostei. Timpul nu te lasa sa parasesti aceasta lume fara sa versi o lacrima din dragoste.Lacrimile sunt perlele unui suflet sensibil. iubitor, rabdator,dar putini stiu sa le aprecieze adevarata valoare si uneori nici nu este nevoie....ORICUM ELE SUNT INESTIMABILE

    RăspundețiȘtergere
  5. Articolul asta,despre mama,m-a emotionat.
    Mi-e dor de mama pentru ca nu mai poate fi fizic langa mine,cum ai spus si tu.Singura diferenta e ca mi-e dor de mama pe care mintea mea de copil a conturat-o.Fiinta blanda,cu suflet cald,minunata in toate,fiinta in care poti avea incredere oricand si cu care poti vorbi orice..asa ramane mama pentru mine,in mintea mea.In schimb realitatea a fost alta.Stiu ca nu putem judeca parinti si nu-i putem alege.Plang de fiecare data cand imi amintesc de ea si incerc sa raman in suflet cu o imagine frumoasa despre ea,cu putinele lucruri bune,acelea au contat cel mai mult.Mama e numai una...dupa pierderea mamei,am in atat un lucru ca trebuie sa ne bucuram de persoanele dragi cat mai mult cu putiinta si ca ce ne face sa suferim,sa nu ingaduim asta.Trebuie sa spunem de cate ori simtim ,,te iubesc''persoanelor de langa noi.E important,lumea are nevoie de iubire...si mama e doar una. Cred si o simt de fiecare data ca ea e langa mine si ma ajuta si la bine si la rau.Stiu ca e acolo,undeva,dincolo de stele,de unde vegheaza si are grija sa-mi fie bine.Chiar mi-e dor de mama asa cum era ea... '(
    Articolul e frumos,cu amintiri frumoase,urat ca nu putem avea toti amintiri frumoase cu mama.
    '((

    RăspundețiȘtergere