luni, 13 iunie 2011

Neok

Nu am avut niste zile stralucite. Nu sunt in cea mai buna perioada a vietii mele. Sau in cea mai buna forma. Nu sunt chiar ok. Desi spun tot timpul ca sunt ok. Sunt intr-atat de neok incat o pot recunoaste. Accept ca nu sunt ok. Si poate asa o sa treaca.

Nu sunt ok. Si imi este frica.


Supergirl

duminică, 12 iunie 2011

Another chance



hello!
hello!

do you need help?
who doesn't?

is that your heart?
ya.
big.
it's small now.
small?!
it was bigger before...
scary!
ya. that's my problem...

do you wanna get a cop of coffee?
ya?
ya.
now?
ya. now.

ok.
ok.


Supergirl

sâmbătă, 11 iunie 2011

Requiem for my dreams

Ploaie si nesomn. Ascult cum se sparg stropi de frunzele din fata geamului meu. Ascult harsaitul indepartat al masinilor din fundal. Trosnetele lucrurilor obosite de timp care cedeaza sub presiunea timpului. Ma imaginez melc umbland grabit sa-si ajunga menirea.

In seara asta vecinii nu s-au mai certat. E liniste. Afara ploaia-si face molcoma de cap, Berly pe jumate doarme, pe jumate ma pandeste, vizibil iritat de zgomotul degetelor mele pe taste. E liniste. Ma-ntorc in mine sa duc putin din linistea acestei nopti. Sunt tulbure si inghit in sec de pofta unei nopti fierbinti. Parte lipsa ce-ar completa perfect o noapte neagra si uda cum e asta.

Mi-e dor de iubire.

Niste caini au inceput sa latre. Si nu mi se pare ca modifica starea. Dimpotriva. Au completat peisajul fonic al noptii mele cu urlete ferme de caine vagabond. Stiu ca or sa taca si linistea mea va fi de doua ori mai intensa, iar eu de doua ori mai tulbure. Si au tacut. Liniste cu zgomot de ploaie blajina.

Mi-e dor sa ma topesc.

Umbra de lustra. 01:15. Pungile lui Berly. Prize care pana mai ieri au trebuit a fi reparate. Sifonierul meu deschis. Un cap de om celebru pe-o coperta. Un turtle mic si verde de la Misona. Clopotelul de Caciun. Poza mea cu Ana Nanase. Pietre. Roz. Lumina. Aici e lumea mea. Lucrurile mele. Sanctuarul meu drag in care ma traiesc. Acasa. Aici am voie sa fiu. Aici am voie sa tip. Aici am voie sa plang. Aici am voie sa-mi exprim fericirea. Aici am voie sa fiu in toate felurile in care-mi vine sa fiu.

Mi-e dor sa fiu iubita.

Visez la un tatuaj. Mic. O sa am curaj vreodata sa mi-l fac? Nu stiu de ce-l vreau. Poate din dorinta pe care o avem cu totii de a fi deosebiti si altfel. Poate cand am sa ma fac mare...

Mi-e dor sa ma pierd.

Nu mi-e somn deloc. Sau nu vreau sa dorm. Nu vreau sa visez vise. Vise care ma trezesc amortita, care-mi chinuie stomacul, care-mi tulbura ziua si ma strica. Nu mai vreau sa visez. Vreau ca visele mele sa moara si sa pot simti linistea vinovata a unui parastas.

Mi-e dor de nopti fara vise, fara cuvinte, cu aburi de vin rosu, cu simturi incurcate, amestecate cu priviri si gesturi apasate. Mi-e dor de suav, caldura, soapte care sa-mi alunece pe sirea spinarii. Mi-e dor sa-mi amestec spatiul cu spatiul altcuiva. Mi-e dor sa urc pe culmi si-apoi sa le cobor sfarsita, usurata si nauca.

Mi-e dor sa uit sa gandesc.


Supergirl

marți, 7 iunie 2011

Sunt...

Imi doresc atat de multe lucruri si cand le gasesc sau cand ele ma ajung pe mine... nu mai stiu ce sa fac cu ele. Si e oarecum minunat. Si miroase a bine. Si are gust de liniste.

Sunt o femeie norocoasa. Si am sa raman asa.
Sunt recunoscatoare. Ma bucur. De tot ce exista acum in viata mea. Pentru ca sunt.


Supergirl


PS:...kind of happy

marți, 31 mai 2011

Redundanta

Iubesc ploaia. Oricum, oricand, oriunde. Cu toate formele ei. Si nu pentru ca-mi hraneste dependenta de angoase ci pentru ca o simt ca pe cea mai sincera manifestare a naturii.

Nu am renuntat nici la visul derizoriu de a simti gustul ploii amestecandu-se cu gust de iubire proaspat intamplata.

Sunt atat de bine cand ploua...


Supergirl

duminică, 29 mai 2011

Chasing

If I would chase a car... and catch it... I would know what to do with it... Should I start chasing cars again?



Supergirl

sâmbătă, 28 mai 2011

Verde

Am descoperit recent niste trairi in mine care au iesit afara fara sa-mi dau seama. Despre care nici nu stiam ca sunt atat de reale si puternice. Nici nu stiu daca sa ma bucur ca au iesit afara. Cert este ca ma simt vinovata. Le-am carat cu mine de ceva timp si acum nu pot realiza daca sunt adevarate sau sunt doar trairi hranite nejustificat de mine.

Imi pare rau... Si sunt intr-atat de slaba incat nu o pot spune decat aici.

Nu am drepturi sa cred lucruri despre oameni pe care nu-i cunosc, chiar daca am trait cu ei aproape o viata. Asa ca am sa ma opresc. Si sper ca asta sa faca din mine un om mai bun.

Am avut o zi frumoasa si as fi vrut sa scriu despre asta. Dar... vreau sa ajunga undeva in eter gandurile si (re)sentimentele pe care le-am purtat, sa se dizolve si sa dispara pentru totdeauna.

Cum naiba facem de strangem in noi toate deseurile emotionale? Ne atasam de ele si nu le mai dam drumul crezand ca astea fac parte din ceea ce suntem. La reciclat cu ele!


Supergirl