E o saptamana tare naspa. A trebuit sa fac ceva urat. Si nici n-am procedat cel mai bine. Doare.
Maine am sa fac o surpriza. Ador surprizele si imi place sa le fac. Vreau sa vad bucurie si zambet in toata saptamana asta naspa.
Si in tot naspa de saptamana asta, se intampla sa existe ceva care sa imi dea ceva liniste, ceva care ma face sa zambesc. Vreau sa mai dureze. Meme.
Ma gandesc in fiecare seara ca ma apropii de treizeci. De treizeci. De ani. Mai e atat de putin. Mai putin de doua luni. E naspa. Viata mea de acum nu arata nici pe departe asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani. Cred ca asta doare cel mai tare. E adevarat. Nici eu nu sunt acum asa cum imi imaginam acum zece sau cinci ani ca voi fi. Si asta e minunat.
Nici nu-mi vine sa indraznesc macar sa imi imaginez cum va arata viata mea atunci cand voi implini patruzeci de ani. Trebuie sa ma intorc la vorbele mele: nu ma ajuta cu nimic sa cred ca va fi rau sau ca voi avea mai putin decat imi doresc sa am.
Oricum. E naspa. "Life is a bitch and then you die."
Supergirl
miercuri, 7 octombrie 2009
duminică, 4 octombrie 2009
Mai singura...
...de atat nu cred ca se poate. Si sper sa nu ma insel. Sper ca am atins cel mai inalt prag al singuratatii mele.
Sunt atat de singura incat am senzatia ca zgomotul pe care il fac tastele acum incearca sa ma consoleze.
Pe langa faptul ca sunt singura, mai e si liniste. Niciun zbucium, nicio drama, nimic... nimic care sa imi distraga atentia de la singuratate.
Sunt singura si atat. Trist. Foarte trist. Al naibii de trist.
Si culmea. Asa m-am obisnuit cu singuratatea asta incat mi se face efectiv teama gandindu-ma ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fiu singura. E ciudat cum singuratatea iti poate crea iluzia unei stari de o perfecta siguranta. Ceva bun trebuia sa gasesc si in a fi singura.
In fine. M-am cam saturat. De mine asa, astfel... fara rost, a nimanui. Intr-o continua asteptare si/sau negasire.
Inca... Supergirl
Sunt atat de singura incat am senzatia ca zgomotul pe care il fac tastele acum incearca sa ma consoleze.
Pe langa faptul ca sunt singura, mai e si liniste. Niciun zbucium, nicio drama, nimic... nimic care sa imi distraga atentia de la singuratate.
Sunt singura si atat. Trist. Foarte trist. Al naibii de trist.
Si culmea. Asa m-am obisnuit cu singuratatea asta incat mi se face efectiv teama gandindu-ma ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fiu singura. E ciudat cum singuratatea iti poate crea iluzia unei stari de o perfecta siguranta. Ceva bun trebuia sa gasesc si in a fi singura.
In fine. M-am cam saturat. De mine asa, astfel... fara rost, a nimanui. Intr-o continua asteptare si/sau negasire.
Inca... Supergirl
luni, 21 septembrie 2009
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Trebuie. Vreau.
Trebuie sa schimb lucruri. Trebuie sa fiu altfel. Sa nu ma las, sa continui, sa merg mai departe. Trebuie sa ajung Acolo.
Trebuie sa imi continui Calatoria. Trebuie sa iau de pe drum cele mai bune lucruri pentru mine. Trebuie sa las in urma tot ce e de lasat in urma.
Vreau sa ajung Acolo. Vreau sa fiu asa cum visez sa fiu.
Si am sa fiu. Am sa fiu Acolo si am sa fiu Asa cum visez sa fiu.
Si am sa-mi traiesc Visul.
Nici nu imi imaginam de unde o sa imi vina motivatia si sprijinul. De la... practic, un strain. Culorile lui. Multumesc, A.
Trebuie sa merg mai departe si sa imi gasesc adevarata Cale.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
Trebuie sa imi continui Calatoria. Trebuie sa iau de pe drum cele mai bune lucruri pentru mine. Trebuie sa las in urma tot ce e de lasat in urma.
Vreau sa ajung Acolo. Vreau sa fiu asa cum visez sa fiu.
Si am sa fiu. Am sa fiu Acolo si am sa fiu Asa cum visez sa fiu.
Si am sa-mi traiesc Visul.
Nici nu imi imaginam de unde o sa imi vina motivatia si sprijinul. De la... practic, un strain. Culorile lui. Multumesc, A.
Trebuie sa merg mai departe si sa imi gasesc adevarata Cale.
Eu sunt Supergirl!
Supergirl
joi, 17 septembrie 2009
Vid. Pustiu.
Nu mai pot scrie. Nu-mi mai vine nimic din ce imi venea. Parca s-a terminat. Parca m-am terminat.
Inca adun din furia aia care ma macina acum ceva vreme. E ca un ghem care se face din ce in ce mai mare. Si vreau sa dispara.
Inca sunt in faza cu "the blower's daughter". E unicul lucru care ma mai face sa simt ceva emotie. Si o sa se termine si asta.
Si na... ca am putut scrie ceva.
Nu mai pot scrie. Nu-mi mai vine nimic din ce imi venea. Parca s-a terminat. Parca m-am terminat.
Inca adun din furia aia care ma macina acum ceva vreme. E ca un ghem care se face din ce in ce mai mare. Si vreau sa dispara.
Inca sunt in faza cu "the blower's daughter". E unicul lucru care ma mai face sa simt ceva emotie. Si o sa se termine si asta.
Si na... ca am putut scrie ceva.
marți, 8 septembrie 2009
Sunt furioasa si vreau sa tip!!!
Stau ascunsa in mine de zile intregi. Mi-e teama sa ies la suprafata. Am senzatia stupida ca pierd... ca ma pierd.
Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Ma uit la albastrul biroului meu, la Misona, la telefonul meu care clipeste pentru ca am un apel ratat... si parca ma uit la ceva ce, de fapt, nu exista.
Probabil ca sunt doar eu.
Si probabil ca senzatia asta ca ma invart incontinuu intr-o bucla nedefinita nu e altceva decat... o senzatie.
In fine. Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Supergirl
Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Ma uit la albastrul biroului meu, la Misona, la telefonul meu care clipeste pentru ca am un apel ratat... si parca ma uit la ceva ce, de fapt, nu exista.
Probabil ca sunt doar eu.
Si probabil ca senzatia asta ca ma invart incontinuu intr-o bucla nedefinita nu e altceva decat... o senzatie.
In fine. Sunt furioasa. Si vreau sa tip.
Supergirl
joi, 3 septembrie 2009
Momentul magic
Am iesit cu prietenele mele dragi in seara asta. Am ras din nou, ca de fiecare data. Si-am fost si serioase pentru ca una dintre ele urmeaza sa-si schimbe viata radical si e posibil sa nu ne mai vedem frecvent, in formula asta de all the single ladies. E minunat sa ai prietene ca ale mele. Ele reusesc sa ma scoata mereu dintr-ale mele si sa ma faca sa zambesc... la maxim.
Misona a amintit la un moment dat de momentul magic al lui Paulo Coelho care spune ca in fiecare zi iti este data cel putin o clipa care iti poate schimba radical viata, care te poate schimba, care te poate face fericit. Este momentul pe care aproape cu totii il ratam.
Incerc sa ma gandesc care ar fi putut fi momentul meu magic de astazi. Si sa mor daca imi dau seama. Cum sa fac sa recunosc momentul magic? Cum sa fac sa nu-l ratez si maine?
Este adevarat ca in ultima perioada am fost distrasa, neatenta la ce se mai intampla in jurul meu. M-am inchis oarecum in lumea mea si am si tras putin obloanele.
Nu vreau sa mai ratez momentul magic. Cum sa fac?
Cineva mi-a spus astazi ca dragostea e ca un fluture... daca il alergi... zboara. Daca te linistesti... vine si ti se aseaza pe mana. Si are atata sens. Poate la fel e si cu momentul magic.
Liniste. Mi-e dor de liniste. Mi-e dor de toate linistile din lume. Vreau sa ma uit in mine si sa simt din nou liniste, calm, senzatia aia libera in care stiu ca totul va fi bine indiferent ce se intampla dincolo de hotarele fiintei mele. Vreau sa simt din nou teama aia efemera cand peste tot calmul asta neclintit adie numai o pala de neliniste pentru ca parca... e prea liniste.
Am sa fiu mai atenta maine, mai deschisa. Vreau sa nu mai ratez momentul magic. Vreau sa invat sa primesc minuni.
Din Paulo Coelho:
"Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
In fiecare zi Dumnezeu ne da -o data cu soarele- o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista - un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvantare - dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii - totul este insa trecator si nu lasa urme. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.
Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma - pentru ca intotdeauna privim in urma - isi va auzi inima spunandu-i: "Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai irosit viata."
Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."
Supergirl
Misona a amintit la un moment dat de momentul magic al lui Paulo Coelho care spune ca in fiecare zi iti este data cel putin o clipa care iti poate schimba radical viata, care te poate schimba, care te poate face fericit. Este momentul pe care aproape cu totii il ratam.
Incerc sa ma gandesc care ar fi putut fi momentul meu magic de astazi. Si sa mor daca imi dau seama. Cum sa fac sa recunosc momentul magic? Cum sa fac sa nu-l ratez si maine?
Este adevarat ca in ultima perioada am fost distrasa, neatenta la ce se mai intampla in jurul meu. M-am inchis oarecum in lumea mea si am si tras putin obloanele.
Nu vreau sa mai ratez momentul magic. Cum sa fac?
Cineva mi-a spus astazi ca dragostea e ca un fluture... daca il alergi... zboara. Daca te linistesti... vine si ti se aseaza pe mana. Si are atata sens. Poate la fel e si cu momentul magic.
Liniste. Mi-e dor de liniste. Mi-e dor de toate linistile din lume. Vreau sa ma uit in mine si sa simt din nou liniste, calm, senzatia aia libera in care stiu ca totul va fi bine indiferent ce se intampla dincolo de hotarele fiintei mele. Vreau sa simt din nou teama aia efemera cand peste tot calmul asta neclintit adie numai o pala de neliniste pentru ca parca... e prea liniste.
Am sa fiu mai atenta maine, mai deschisa. Vreau sa nu mai ratez momentul magic. Vreau sa invat sa primesc minuni.
Din Paulo Coelho:
"Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.
In fiecare zi Dumnezeu ne da -o data cu soarele- o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista - un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvantare - dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii - totul este insa trecator si nu lasa urme. Iar in viitor vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.
Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma - pentru ca intotdeauna privim in urma - isi va auzi inima spunandu-i: "Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai irosit viata."
Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."
Supergirl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
