Cand lucrurile sunt ce par a fi

De ce ne este atat de greu sa luam lucrurile asa cum sunt? Si ne este atat de la indemana sa cautam adevaruri inchipuite sub fiecare farama de lucru care ni se intampla? De ce ne este atat de greu sa luam oamenii asa cum sunt si sa credem, sa avem incredere ca nimic rau nu se ascunde sub ceea ce pare frumos?

Da. Stiu. Eu si utopiile mele.

Si totusi… nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cat de libera si linistita m-as simti sa stiu ca atunci cand spun despre X ca “da… pare un om de treaba” sau “da… pare a fi un om fericit” sau “nu… nu pare a fi om rau” sa am siguranta ca ceea ce pare este adevarat, fara sa mai fiu constransa de jdemii de intrebari cu multiple variante de raspuns.

Sau despre lucruri, despre fapte, intamplari, trairi. Nu ar fi minunat sa imi spun ca “da… pare a fi un lucru minunat” sau “nu… nu pare a fi dureros” si chiar asa sa fie? Fara sa imi mai pun problema niciunui “chiar daca” sau a vreunui “dar”? Cat de usor mi-ar fi sa ocolesc tot ce m-ar putea rani si cat de usor mi-ar fi sa ma apropii de tot ce-ar insemna bine si cald si frumos?

Sau cum ar fi sa imi pot spune “da… pare a fi iubire” si sa cred ca chiar iubire e?! Sa ma pot desprinde de tot si de toate si sa cred, sa simt, sa fiu, sa ma bucur!

Nu vreau sa cred ca astfel de oameni, intamplari sau trairi nu exista. Nu vreau. Chiar daca-ar fi sa ma mai insel inca de o mie de ori de acum inainte, inca mai cred ca exista cel putin un om care este exact ceea ce pare si cel putin o intamplare care sa fie exact ceea ce este.

Cat despre mine… incerc in fiecare zi sa fiu ceea ce sunt si nimic altceva. Si culmea… in fiecare zi descopar ca azi sunt mai ceva decat am fost ieri. Si asta-i un sentiment care ma elibereaza si imi da incredere.

Supergirl

Un metru patrat de vise

Am construit astazi un metru patrat de vise. Bucatele de idei si dorinte materializate in imagini. Si... mult roz.

Vroiam de mult sa-mi construiesc un dreams board pe care sa il privesc in fiecare zi pentru ca absolut tot ce exprima visele mele sa se intipareasca in mintea mea. Pentru ca mintea mea reprezinta calea spre visele mele.


Supergirl

Those three words...

We'll do it all
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone

If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?

I don't quite know
How to say
How I feel
Those three words
Are said too much
They're not enough

If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?

Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden that's bursting into life

Let's waste time
Chasing cars
Around our heads
I need your grace
To remind me
To find my own

If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?

All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes, they're all I can see

I don't know where
Confused about how as well
Just know that these things will never change for us at all

If I lay here
If I just lay here
Would you lie wïth me and just forget the world?


Would you?!?!?!?


Supergirl

Opt a opta

Cred ca am invatat sa renunt. Sa renunt la unele lucruri in care credeam ca cred. Fiecare zi ma indeparteaza de ultimul moment, desi... eu inca am ramas acolo, prinsa in ultimul moment.

Da. Sunt Supergirl. And supergirls don't cry... supergirls just fly...

Imi este dor. Si doare.
Mi-e dor de... lumina, de iubire, de IM.

Inca mai astept ca viata sa imi faca o surpriza. Placuta.


Supergirl

Un pantof rupt

Astazi mi s-a rupt un pantof. Si am ramas desculta de un pantof in mijlocul strazii.... in fata la Mega Image-ul de la 1 Mai. Ca o tolomaca... O blonda cu un pantof verde intr-o mana, stand intr-o rana... in fata la Mega Image.

Si de la pantoful rupt... o serie de evenimente si-au luat cursul si urmeaza sa se intample, evenimente care nu s-ar fi petrecut daca pantoful meu verde ar fi ramas intreg.

Si acum... visele mele se vor implini pentru ca unul dintre pantofii mei s-a rupt.


Supergirl

Enjoy the silence

Zambet. Fin. Ciudat. Foc. Adanc. Cald. Simplu. Adevarat, dar nu onest. Iluzie. Teama. Dor. Mult dor. Lumina. Umarul meu stang. Sarut pe ceafa. Inel. Mir. Attitude. Renuntare. Picioare reci. Lacrimi. Safe. Berlioz. Mai... Numai bine.

N-am trait nicicand intr-atata renuntare. Cu inversunare imi ridic privirea si uit ca imi vine sa simt. Uit ca vreau. Si ca imi vine sa strig gandind ca are sa auda.
Neg realitati de dragul cald al inchipuirilor mele.

Am sa uit.
Intr-o zi.

Poate maine...


Supergirl

Will you be there?!

in our darkest hour
in my deepest despair
will you still care?
will you be there?
in my trials
and my tripulations
through our doubts
and frustrations
in my violence
in my turbulence
through my fear
and my confessions
in my anguish and my pain
through my joy and my sorrow
in the promise of another tomorrow
i'll never let you part
For you're always in my heart...


Supergirl