vineri, 4 iulie 2014

Aironia


E inutil sa repet ca fumul de tigara ma poarta catre tine. Ca o drogata. Ametita de rosu, vin  rosu. Amortita de simturi constiente traiesc momentul. Care poate tine pana la nesfarsit. Si inapoi. Si inca o data. Intr-un cerc absurd neinteles si hain.

Nu stiu daca seara asta este un succes sau un esec. Definitia ar trebui sa fie data ce simt. Nu simt nimic. Sunt amortita. Si obosita... exact. Ca-n cantec: I'm tired of being what you want me to be, feeling so faithless, lost under the surface...

Inteleg de ce Nichita alegea sa fie un betiv. Pentru amorteala de a fi tu in pielea ta in timp ce lumea se invarte fara noima dand sens.

Every step that I take is another mistake to you... or me.

Mi-e greu sa fac diferenta.

Am fost la un sfert de pas sa-ti spun "dor...". Asa, si?

Daca ar putea altcineva sa preia responsabilitatea de a trai in acelasi timp cu tine. Ca pe un task de serviciu. Utopia...

Si Ironia:
 

Si In the End... it doesn't even matter:



Superfuckinggirl

4 comentarii:

  1. Supergirl,careva din ei cei doi (barbatul in rosu sau persoana speciala) vad aceste postari?scrii undeva ca unul din ei mai intra si vede ,cine e?

    RăspundețiȘtergere
  2. Niciunul din ei nu stiu de existenta acestui blog?

    RăspundețiȘtergere