Dar... am inteles. Cred ca, in sfarsit, am inteles. Te-ai dat la o parte. Crezi ca merit sa fiu cu cineva care ma face fericita. Cineva care nu imi va complica viata. Cineva care nu ma va rani. Crezi ca undeva acolo exista un barbat mai bun, mai sincer, mai hotarat, gata sa ma faca pe mine fericita.
Te-ai dat la o parte si alegi sa ramai acolo. Poate e mai bine asa, poate esti fericit asa.
Respect asta. Si pe tine. Raman aici. Am sa vin spre tine doar daca ai sa ma mai chemi.
Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca, de fapt, nu exista "cineva" si nu are cum sa existe atata timp cat tu pentru mine esti The One. Tu esti Turtle. Cum ar putea un alt barbat sa concureze cu asta, oricat de minunat ar fi si chiar daca ar fi o persoana mai buna decat esti tu?!
Stiu ca am avut neintelegerile noastre. Poate nu ma crezi, dar incercam sa fac totul sa fie mai bine. Stiu ca undeva acolo, in sufletul tau, esti inca suparat pe mine si sper ca ma vei ierta candva. Se pare ca trebuie sa faci greseli si, uneori, trebuie sa faci o greseala mare ca sa iti dai seama cum sa faci lucrurile corect. Greselile sunt dureroase, dar este singurul mod in care poti sa afli cine esti. Acum stiu cine sunt. Stiu ce vreau.
Te-as alege din nou, oricand, in orice fel. Pentru ca nimic altceva din intreaga mea existenta nu imi da mai tare sentimentul ca merita. Tu faci sens pentru mine. Si inca noi.
Am inteles. Dar tot nu accept. Este mai usor, nu zic nu, ca am inteles. Insa dorinta mea de a fi cu tine este mai presus de orice ratiune. Ma depaseste. Exista pur si simplu si atat. Iubesc intreaga lume care se afla in tine.
Si totusi... tragand linie realizam de fapt acelasi cerc.
Poate in alta viata...
Cu drag,
Melcus


