"Va mai amintiti cand eram copii si credeam in povestile cu zane? Visul despre cum va arata viata noastra, rochia alba, Fat-Frumos care o sa ne duca departe la castelul lui de pe deal? Cum stateam noaptea in pat, cu ochii inchisi si chiar credeam din toata inima ca asa va fi? Mos Craciun, Iepurasul de Paste, Fat-Frumos, erau asa de aproape, mai ca puteai sa ii atingi. Dar, la un moment dat, am crescut. Intr-o zi, am deschis ochii si povestile cu zane au disparut.
Majoritatea oamenilor se indreapta catre lucrurile si persoanele pe care se pot baza. Problema e ca e greu sa renunti cu totul la povesti. Aproape toti avem o farama de speranta, de convingere ca, intr-o zi, o sa deschidem ochii si totul o sa devina realitate.
La urma urmei, credinta e o chestie ciudata. Apare cand te astepti mai putin. E ca si cum intr-o zi iti dai seama ca povestile s-ar putea sa fie putin diferite fata de ce ai visat tu. Castelul, ei bine... s-ar putea sa nu fie un castel. Si nu e important daca suntem fericiti pana la adanci batraneti. Doar daca suntem fericiti acum.
Uneori oamenii ne vor surprinde. Si cateodata... s-ar putea ca unii sa ne taie rasuflarea."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu